ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1284/2024

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2540 din 28 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta la plata sumei de 832.127,80 RON reprezentând debit, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății, precum și a dobânzii legale, de la data de 11.04.2022 până la data plății efective.

Prin încheierea din 14 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 242 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de pârâtă, ca urmare a neîndeplinirii obligației de a indica valoarea dobânzii legale și a actualizării cu indicele de inflație, aferente perioadei cuprinse între data de 11.04.2022 și data formulării apelului (24.10.2023), precum și modul de calcul al acestora.

Recurenta-pârâtă a susținut caracterul nelegal al dispozițiilor rezoluției din 31.10.2023 ca urmare a faptului că obligarea pârâtei la calcularea și indicarea valorii dobânzilor și a actualizării cu indicele de inflație, aferente perioadei 11.04.2022-24.10.2023, precum și modul de calcul al acestora, reprezintă o antepronunțare din partea instanței.

Mai mult, dobânda și indicele de inflație nu sunt susceptibile de calculare sau actualizare întrucât acestea se determină prin raportare la debitul principal iar acesta este contestat de către pârâtă, nefiind datorat. Totodată, în cazul obligării pârâtei la plata debitului principal printr-o hotărâre definitivă, valoarea dobânzii și actualizarea cu indicele inflației vor fi calculate de executorul judecătoresc.

În opinia părții, în acest stadiu al judecății, realizarea calculelor pentru determinarea valorii dobânzilor și actualizarea cu indicele inflației, precum și achitarea unor taxe judiciare de timbru raportat la aceste valori, nu se justifică.

Totodată, s-a învederat că, din moment ce acțiunea reclamantei a fost scutită de plata taxei judiciare de timbru, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, care, întrucât legiuitorul nu face nicio distincție și având în vedere principiul egalității părților în procesul civil și dreptul la un proces echitabil, ar trebui să i se aplice corespunzător și pârâtei. Cu toate acestea, recurenta-pârâtă a arătat că a depus la dosarul instanței de apel dovada achitării taxei judiciare de timbru de 8.321,27 RON, aferente debitului principal.

A conchis recurenta-pârâtă că au fost încălcate dispozițiile de drept material, prin suspendarea judecării apelului fiind îngrădit dreptul său la un proces echitabil.

La data de 27 martie 2024 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul Inspectoratul General al Poliției Române, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

La data de 10 aprilie 2024 a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta A. S.R.L.

Potrivit art. 488 alin. (1) partea introductivă C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate (...)". Așadar, legea însăși subliniază că numitorul comun, liantul cazurilor de casare este controlul de legalitate, inerent funcției instanței de recurs.

În aceeași logică, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii cu regulile de drept aplicabile", aspect definitoriu al căii extraordinare de atac.

Nu este suficient să se indice unul dintre cazurile de casare prevăzute de lege, ci este necesar ca incidența motivului invocat să fie justificată în concret, prin argumente punctuale și verificabile.

În aceste coordonate de principiu, se reține că recursul formulat în cauză este îndreptat împotriva încheierii de suspendare a judecării apelului pronunțate potrivit art. 242 C. proc. civ. și este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod, potrivit cu care "Casarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Criticile recurentei-pârâte vizează rezoluția instanței de apel din 31.10.2023 prin care, în cadrul procedurii prealabile de regularizare a cererii de apel, s-a stabilit în sarcina sa o taxă judiciară de timbru provizorie, aferentă debitului contestat, la care a fost obligat în primă instanță, precum și obligația de calcula și indica valoarea dobânzii legale și a actualizării sumei contestate cu indicele de inflație, aferente perioadei 11.04.2022-24.10.2023, inclusiv modul de calcul al acestora, în vederea stabilirii și a taxei datorate pentru accesoriile debitului.

Recurenta-pârâtă critică, pe de o parte, faptul că dobânda legală și indicele de inflație nu pot fi cuantificate iar, pe de altă parte, că nici nu se impune determinarea valorii acestora și achitarea taxei judiciare de timbru aferente, întrucât acestea reprezintă accesorii ale debitului principal iar acesta este contestat, instanța de apel antepronunțându-se în cauză.

De asemenea, se susține că, în realitate, cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013, scutire de care a beneficiat și intimata-reclamantă în primă instanță, textul de lege nefăcând nicio distincție. Cu toate acestea, a arătat că achitat taxa judiciară de timbru provizorie de 8.321,27 RON, aferentă debitului principal.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat formal, întrucât acesta se referă la legalitatea hotărârii din perspectiva dreptului material aplicabil, în timp ce obiectul recursului îl reprezintă încheierea de suspendare a judecății iar criticile părții vizează caracterul timbrabil al cererii de apel, modul în care a fost stabilită taxa judiciară de timbru și obligațiile pe care instanța de apel le-a stabilit în sarcina părții sub acest aspect.

În egală măsură, se constată că susținerile deduse analizei pe calea recursului nu reprezintă critici de nelegalitate cu privire la încheierea de suspendare a judecării cauzei, neputând fi încadrate în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de lege.

Taxele judiciare de timbru sunt datorate pentru serviciile prestate de instanțele judecătorești, reprezentând o obligație fiscală a justițiabililor și, corelativ, un drept de creanță al statului, făcând obiectul reglementării O.U.G. nr. 80/2013.

Timbrajul reprezintă un aspect premergător, formal, ce privește legala sesizare a instanței și, deci, regularitatea demersului judiciar al reclamantului sau al autorului căii de atac. Ca atare, taxa judiciară de timbru și eventualele obligații corelative sunt stabilite de judecător în procedura prealabilă de regularizare a cererii.

Din acest motiv, singura cale de atac admisă celui obligat să timbreze, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, inclusiv a obligațiilor conexe ce îi revin sub aspectul timbrajului, așa cum este și cea privind precizarea valorii dobânzii legale sau a actualizării cu indicele de inflație, contestate de recurenta-pârâtă, este cererea de reexaminare.

Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă.

De altfel, prin Decizia nr. 7/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, în interpretarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997, al cărei corespondent în prezent este O.U.G. nr. 80/2013, s-a statuat că partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Ca o consecință, reclamantului sau autorului căii de atac, în sarcina căruia a fost stabilită obligația de a achita taxă judiciară de timbru, nu îi este recunoscută posibilitatea de a contesta legalitatea sau temeinicia taxei în căile de atac de reformare, apel sau recurs.

Dacă nu s-a formulat cerere de reexaminare sau, după caz, ulterior stabilirii în cadrul acestei proceduri a taxei judiciare de timbru ori a scutirii de la această obligație legală, chestiunea timbrajului unei cereri, sub toate aspectele, ca element prealabil antamării fondului cererii, se consideră definitivată, astfel încât aceasta nu mai poate fi reluată ori cenzurată de către instanță.

Așadar, recurenta-pârâtă avea posibilitatea de a formula cerere de reexaminare, în termen de 3 zile de la comunicarea taxei datorate și a obligațiilor stabilite în sarcina sa, sub sancțiunea decăderii, cale procedurală prin intermediul căreia putea să își exprime nemulțumirile față de caracterul timbrabil al cererii de apel și cuantumul concret al taxei judiciare de timbru aferente sumelor contestate raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013.

Partea nu a exercitat însă dreptul prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel încât, pentru a evita suspendarea judecării apelului, aceasta trebuia să se conformeze tuturor obligațiilor ce i-au fost trasate prin citația emisă la 14.11.2023, deci inclusiv în ceea ce privește precizarea valorii dobânzii legale și a actualizării cu indicele de inflație și achitarea taxei judiciare de timbru aferente.

Nefiind contestate în mod procedural, aspectele ce țin de timbrajul cererii de apel nu mai pot fi supuse cenzurii instanței și cu atât mai puțin în calea extraordinară de atac a recursului, al cărui caracter formalist impune autorului recursului să își circumscrie criticile exclusiv ipotezelor de casare prevăzute expres și limitativ de lege.

Măsura suspendării judecării apelului în temeiul art. 242 C. proc. civ. este astfel judicioasă, ca urmare a faptului că desfășurarea procesului a fost împiedicată din culpa părții care nu și-a îndeplinit obligațiile trasate în sarcina sa, fiind vădit neîntemeiate susținerile privind încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva încheierii din data de 14 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.