ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1124/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare", constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 20 aprilie 2024, sub nr. x/2022, reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române a chemat în judecată pe pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 832.127,80 RON, aferentă facturii seria x nr. x, cu titlu de daune-interese, ca urmare a rezoluțiunii contractului de furnizare nr. x din 12 noiembrie 2019, sumă ce urmează a se actualiza cu indicele ratei de inflație și la care se va adăuga dobânda legală, calculată de la 11 aprilie 2022 până la momentul efectiv al plății debitului principal.

Prin sentința civilă nr. 2540 din 28 octombrie 2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 832.127,80 RON, reprezentând debit ce va fi actualizat cu indicele de inflație la data plății, și la care se va adăuga dobândă legală începând cu 11 aprilie 2022 până la data plății efective a sumei acordate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta.

Prin încheierea din 14 decembrie 2023, rămasă definitivă prin decizia nr. 1284 din 11 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, instanța de prim control judiciar a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 242 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 119/A din 30 ianuarie 2025, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a constatat perimată cererea de apel.

La 3 februarie 2025, pârâta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, menționând în cuprinsul declarației de promovare a căii extraordinare de atac că motivele de recurs vor fi depuse ulterior, după comunicarea hotărârii recurate.

Motivându-și recursul la 9 mai 2025, recurenta a susținut, în fundamentarea demersului său judiciar, incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arâtând, în esență, că prin declararea recursului împotriva încheierii de suspendare a judecății apelului, termenul de perimare a fost suspendat pe toată durata judecării căii de atac extraordinare, astfel că cererea de repunere a cauzei pe rol a fost formulată în cadrul termenului de 6 luni ce se calcula de la data finalizării judecății recursului.

Prin întâmpinarea depusă la 5 iunie 2025, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ., asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 din același act normativ, reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Articolul 487 din același Cod impune ca motivarea recursului să se facă prin cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5), potrivit căruia "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii".

Articolul 489 alin. (1) C. proc. civ. reglementează sancțiunea aplicabilă în cazul nemotivării recursului cu respectarea art. 487 din același act normativ, stabilind că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)".

În speță, în acord cu art. 421 alin. (1) C. proc. civ., termenul pentru declararea căii extraordinare de atac era de 5 zile; ca atare, pentru ipoteza dedusă judecății - declararea recursului anterior comunicării hotărârii - și termenul pentru motivarea recursului era de 5 zile de la data comunicării către recurentă a deciziei instanței de prim control judiciar.

Cum, potrivit înscrisului aflat la dosarului curții de apel, comunicarea hotărârii judecătorești către autoarea căii de atac s-a realizat la 28 februarie 2025, la sediul ales de aceasta pentru comunicarea actelor de procedură, dosarul supliment al instanței de apel, față de dispozițiile art. 487 alin. (1), raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., termenul de 5 zile pentru motivarea recursului a început să curgă, potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., la 1 martie 2025 și s-a împlinit la 6 martie 2025.

Motivele de recurs au fost depuse la 9 mai 2025, cu depășirea termenului legal, când dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ. erau pe deplin aplicabile.

În atare condiții, reținând că în termenul conturat anterior, 6 martie 2025, autorul căii de atac nu a indicat motivele de casare invocate și, astfel nu s-a conformat obligației legale de motivare a căii de atac în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor legale evocate mai sus, urmează să admită excepția nulității recursului și, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 119/A din 30 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în contradictoriu cu intimatul-reclamant Inspectoratul General al Poliției Române.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2025.