ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2024

HOTĂRÂRE

30.05.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1263/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea adițională formulată de reclamanții A., B. și C. în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâții Fundația "D.", E. S.A, F., G., H., I. și J., titularii acțiunii au solicitat constatarea nulității/anularea contractului de cesiune nr. x/04.04.2022 și a actului adițional nr. x/05.04.2022, încheiate între pârâta E. S.A. și pârâta F..

Prin încheierea din 25.04.2023, pronunțată în dosarul x/2022, Judecătoria Cluj-Napoca a disjuns cererea adițională, constituindu-se un nou dosar înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 2951/2023/25.05.2023, pronunțată în dosarul nou format, instanța, calificând cererea adițională ca fiind o "contestație a măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar" care, potrivit art. 21 alin. (2) și alin. (4) din Legea nr. 85/2006, se judecă de către judecătorul-sindic în a cărui circumscripție teritorială își are sediul debitorul la data sesizării instanței cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâta E. S.A. prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - judecătorul-sindic.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – secția a II-a Civilă sub același număr unic, la 05.03.2024.

Prin sentința nr. 81 din 18 aprilie 2024, Tribunalul Botoșani – secția a II-a Civilă a constatat necompetența materială a acestei instanțe și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în temeiul art. 123 C. proc. civ. constatând ivit conflictul de competență, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții, prin cererea adițională formulată în dosarul x/2022 al Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel cum a fost precizată în fața ambelor instanțe, potrivit art. 9 C. proc. civ., nu au contestat consimțământul exprimat de lichidatorul judiciar al societății E. S.A. la încheierea contractului de cesiune și nici modalitatea în care lichidatorul și-a indeplinit atributiile în cadrul procedurii de lichidare judiciară a patrimoniului debitoarei.

În acest cadru procesual, a apreciat că cererea acestora nu poate fi calificată ca fiind o "contestație a măsurilor dispuse de lichidatorul judiciar", dispozițiile art. 21 din Legea nr. 85/2006, ale art. 120 și ale art. 123 alin. (1) ultima teză C. proc. civ. nefiind aplicabile.

Mai mult, a constatat că raportat la prevederile art. 11 art. 36 din Legea 85/2006, se pot formula actiuni de drept comun împotriva debitorului, care intră în competența instanțelor de drept comun.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 din același Cod, Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:

Prin cererea adițională disjunsă din dosarul x/2022, reclamanții au învestit Judecătoria Cluj-Napoca cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității/anularea contractului de cesiune nr. x/04.04.2022 și a actului adițional nr. x/05.04.2022, încheiate între pârâta E. S.A., și pârâta F., în calitate de cedent, prin care cea din urmă pârâtă a preluat calitatea de membru fondator al D. de la prima pârâtă.

În fundamentarea demersului lor judiciar, reclamanții au invocat caracterul ilicit al cesiunii prin raportare la prevederile O.G. nr. 26/2000, susținând, în esență, că în cazul unei fundații, fondatorul nu este implicat activ în funcționarea sa, după momentul înființării, fondatorul sau adunarea generală a fondatorilor nu este organ de conducere al fundației, ci consiliul director al acesteia, calitatea de "membru fondator" nu poate fi cedată, iar fondatorii nu au atributul legal de a modifica componența consiliului director al unei fundații.

Potrivit art. 120 C. proc. civ., cererile în materia insolvenței sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

Procedura insolvenței este o procedură specială, ce derogă de la regulile de drept comun și are drept scop protejarea și reîntregirea patrimoniului debitorului în ipoteza diminuării lui prin acte juridice frauduloase, precum valorificarea eficientă a activelor debitorului, în vederea satisfacerii creanțelor creditorilor. În acest scop, prin art. 6 din Legea nr. 85/2006, procedurile prevăzute de această lege au fost atribuite de legiuitor în competența exclusivă a tribunalului, prin judecătorul-sindic.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și a lichidatorului judiciar, precum și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.

În sintagma "procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței" se includ acele cereri și acțiuni care decurg din măsurile dispuse în cursul procedurii insolvenței și vizează controlul actelor, operațiunilor și plăților efectuate de către participanți după deschiderea procedurii.

Per a contrario, nu intră în atribuțiile judecătorului-sindic soluționarea unor cereri ori acțiuni care nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2006 și care excedează procedurii insolvenței, în astfel de cazuri competența stabilindu-se conform normelor de drept comun.

Contestația prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea 85/2006 are o reglementare proprie la art. 21 alin. (2)-(4) din Legea 85/2006 și este îndreptată împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

Or, în speță, raportat la obiectul cauzei și la motivele care au stat la baza promovării acțiunii inițiate, astfel cum au fost precizate de reclamanți în fața ambelor instanțe declarate deopotrivă necompetente, respectiv incidența ipotezei de la art. 1.225 C. civ. privind caracterul ilicit al obiectului cesiunii, prin raportare la cele ale O.G. nr. 26/2000 în ceea ce privește posibilitatea transmiterii calității de membru fondator și modificării componenței consiliului director și a scopului unei fundații, fără a se ataca expres sau implicit măsura lichidatorului judiciar dispusă în acest sens și fără a se invoca motive de nulitate fundamentate pe încălcarea prevederilor legii insolvenței, acțiunea are natura unui litigiu de drept comun.

Într-adevăr, încheierea actului de cesiune, a cărui nulitate se solicită, a fost dispusă de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii insolvenței debitoarei E. S.A., astfel cum rezultă din raportul de activitate a lichidatorului judiciar al acestuia, publicat în BPI nr. 4785/17.03.2022, cesiunea putând fi inclusă în categoria măsurilor prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. i) din Legea 85/2006, însă această împrejurare nu este de natură a atrage competența judecătorului-sindic în judecarea pricinii, dispozițiile legii speciale în materia insolvenței nefiind aplicabile.

Aceasta, în condițiile în care, prin cererea formulată, reclamanții nu au contestat măsurile întreprinse de lichidatorul judiciar al pârâtei sus-menționate, ci au solicitat constatarea nulității absolute/anularea actelor aferente cesiunii contestate prin raportare la normele de drept civil și la actul normativ privind asociațiile și fundațiile, fără nicio referire la prevederile Legii nr. 85/2006.

Prin urmare, constatând că litigiul de față nu privește o acțiune dată de lege în competența exclusivă a judecătorului-sindic învestit cu dosarul de faliment al debitoarei E. S.A., Înalta Curte, făcând aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., cu repectarea principiului disponibilității, va stabili, în acord cu art. 123 alin. (1) din același Cod, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.