ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1252/2024

Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 209/2021 din 22 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare și s-a respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanta A.J.F.P. Dolj, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. și intimatul O.N.R.C.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea sentinței primei instanțe, în sensul respingerii cererii de radiere.

Prin decizia nr. 209 din 7 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2021, apelul a fost admis, a fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă plângerea, a fost anulată rezoluția nr. 11694 din 15 iunie 2021, emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Dolj și a fost înlăturată mențiunea referitoare la radierea din evidențele ORC.

Prin cererea înregistrată pe rolul aceleiași curți de apel sub nr. x/2022, A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., revizuirea deciziei sus-menționate.

Prin decizia nr. 310/2022 din 7 iunie 2022, Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei hotărâri, A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casare acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Referitor la cererea de revizuire fundamentată pe motivul de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei instanței competente.

În susținere, autoarea căii de atac a arătat că, deși prin notele scrise depuse la 7 iunie 2022 a solicitat disjungerea cererii care viza încălcarea autorității de lucru judecat și trimiterea acesteia spre competentă soluționare instanței supreme, curtea de apel a omis să se pronunțe acesteia.

Potrivit recurentei, competența în judecata acestei cereri de revizuire aparținea Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 510 C. proc. civ.

De asemenea, a afirmat că instanța învestită cu cererea sa nu a analizat acest motiv de revizuire, susținând nemotivat că argumentele prezentate nu se încadrează în ipoteza de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsecvent acestei critici, recurenta a expus motivele din perspectiva cărora a apreciat că, în speță, erau incidente prevederile legale sus-menționate.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurenta a afirmat că nici acesta nu a fost analizat de către curtea de apel, în justificarea soluției date prezentându-se numai chestiuni teoretice și considerentele instanței care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii, fără a se avea în vedere și susținerile sale.

Astfel, a apreciat că motivarea deciziei recurate este străină de natura pricinii, fiind dată cu încălcarea normelor ce vizează revizuirea, precum și dreptul la un proces echitabil.

În drept, recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

La termenul din 24 noiembrie 2022, față de lipsa părților legal citate și de împrejurarea că în cauză nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsă, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 23 mai 2023 recurenta a formulat cerere de redeschidere a judecății.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2023, având în vedere că, deși legal citate pentru acest termen, părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici au solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța de recurs a menținut măsura suspendării.

La 29 aprilie 2024, recurenta a formulat o nouă cerere de repune pe rol, care, la termenul de astăzi, a fost admisă pentru considerentele expuse în partea introductivă a acestei decizii, judecata pricinii fiind reluată.

Tot la termenul de astăzi, Înalta Curte a pus în discuție excepția perimării recursului, asupra căreia, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:

Dispozițiile art. 416 C. proc. civ. prevăd perimarea de drept a oricărei cereri de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și a oricărei alte cereri de reformare sau retractare, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

În accepțiunea normei legale evocate, perimarea reprezintă o sancțiune ce intervine asupra întregului proces, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, atât de sancțiune procedurală, cât și de act de desistare de la judecarea procesului.

Reglementată pentru a asigura soluționarea cauzei cu celeritate, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, dar și pentru a înlătura incertitudinea ce planează asupra drepturilor părților din proces, perimarea operează de drept în momentul întrunirii cumulative a condițiilor instituite de textul de lege enunțat, respectiv rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă de 6 luni și vina părții, astfel că potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., aceasta poate fi constatată și din oficiu de către instanță.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 24 noiembrie 2022, când judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că de la această dată părțile nu au mai efectuat niciun act de procedură, fiind, astfel, în culpă procesuală.

În aceste condiții, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la 24 mai 2023, fără ca în această perioadă să intervină un motiv de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condițiile art. 417 și art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte va reține incidența în cauză a prevederilor art. 416 alin. (1) din același Cod.

Formularea cererii de redeschidere a judecății procesului la 23 mai 2023 nu este de natură să înlăture sancțiunea perimării, întrucât, în lipsa diligenței din partea părților în continuarea procesului, potrivit art. 223 alin. (3) C. proc. civ., aceasta nu a avut funcția urmărită de recurentă, de reluare a judecății.

De aceea, dând eficiență dispozițiilor art. 416 alin. (1) și (2) și ale art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 310/2022 din 7 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele O.N.R.C. Dolj și A.J.F.P. Dolj.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2024.