ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 292/2026

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Focșani, secția civilă reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii daunelor morale și materiale petru prejudiciul pe care i l-a provocat.

La 04 iulie 2023, reclamantul a depus precizări, prin care a arătat că solicită daune materiale de 100.000 de tone dedoit de lingouri de aur, echivalentul în dolari americani și euro sau RON, la cursul zilei. De asemenea, a menționat că solicită daune de 100 de tone dedoit de lingouri de aur pe zi, cât timp va dura planeta Pământ, Soare, Apă, Aer, Lună, Stele, Univers, Materie Vie.

La 18 septembrie 2023, reclamantul a depus din nou precizări și a arătat că valoarea obiectului cererii sale este de 35.000.000.000 RON (35 miliarde de RON).

Prin sentința civilă nr. 11038 din 03 octombrie 2024, Judecătoria Focșani, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Vrancea, în fond:

Prin sentința civilă nr. 489 din 21 noiembrie 2024, Tribunalul Vrancea, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., ca neîntemeiată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați, în apel:

Prin decizia civilă nr. 66/A din 28 aprilie 2025, Curtea de Galați, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 489 din 21 noiembrie 2024, pronunțate de Tribunalul Vrancea, secția I civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 66/A din 28 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Galați, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A..

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 05 august 2025, sub nr. x/2023, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 01 septembrie 2025, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele impuse de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., cuprinzând mențiunile privind numele, prenumele, domiciliul recurentului-reclamant, indicarea hotărârilor care se atacă și semnătura.

În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, s-a constatat că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Totodată, a stabilit că recurentul-reclamant datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON pentru soluționarea recursului, în temeiul dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

II.1. Cererea de recurs:

Recurentul-reclamant A. a arătat că hotărârea atacată nu corespunde realității și este în mod fals calificată juridic. A solicitat rejudecarea cauzei de către o comisie specială care să înțeleagă motivul real al cauzei, aducând în discuție existența unui furt calificat în formă continuată, printre alte infracțiuni penale și de procedură penală, cu consecințe deosebit de grave.

A precizat că în corespondența trimisă de instanță s-a menționat că este decăzut din drepturi, paragraf ce denotă o afundare în probleme, întrucât a depus documente la toate instituțiile statului în legătură cu falsul calificat în înscrisuri oficiale săvârșit cu complicitatea câtorva intelectuali cărora le va veni rândul să dea socoteală, în fața legii fiind toți egali.

I.2. Apărările formulate în cauză:

Intimatul-pârât B. nu a depus întâmpinare, deși cererea de recurs i-a fost comunicată la 10 septembrie 2025, conform procesului-verbal de înmânare de la dosar.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare‟, se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 11 ianuarie 2023, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

alin. (6) C. proc. civ., prin rezoluția din 21 octombrie 2025, s-a fixat termen de judecată la 24 februarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților, termen la care instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, pe excepția nulității recursului declarat de reclamantul A., invocată din oficiu.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 248 alin. (1) și ale art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., precum și cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În acest sens, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) și (2) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică, aceeași sancțiune intervenind, și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului presupune, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea uneia dintre ipotezele normative prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

Mai precis, motivele de nelegalitate a hotărârii trebuie să îmbrace forma unor critici aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul în care s-a desfășurat judecata sau în care a fost aplicată legea de către instanța de apel la situația concretă din speța dedusă judecății, instanța de recurs neputând examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea lor în motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

În contextul reperelor teoretice astfel enunțate, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant, pe lângă faptul că partea nu s-a prevalat în justificarea demersului judiciar de vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., nici motivarea căii de atac nu cuprinde vreo critică de nelegalitate susceptibilă de încadrare în aceste cazuri de casare a unei hotărâri judecătorești.

Astfel, fără a indica punctual în ce constă pretinsa nelegalitate săvârșită de instanța de apel cu ocazia pronunțării deciziei atacate, recurentul-reclamant se rezumă la a afirma în mod generic că hotărârea nu corespunde realității și este în mod eronat calificată juridică, aducând în dezbatere, în mod inadecvat procedural, raportat la faza judecății din calea extraordinară de atac a recursului, elemente de fapt ale cauzei care au făcut obiectul analizei primei instanțe, raportat la care expune propriile aprecieri, deși, în ansamblul lor, ele nu au legătură directă cu aspectele ce au făcut obiectul judecății în apel și nici cu raționamentul logico-juridic ce a stat la baza soluției adoptate în etapa procesuală anterioară.

Din această perspectivă, se observă că, în apel, singura solicitare a reclamantului a fost aceea ca prezentul proces să fie soluționat de Tribunalul Militar București, motivat de faptul că pârâtul B., autorul furtului, este cadru militar activând la Poliția Locală Vidra, județul Vrancea.

Prin decizia recurată, instanța de apel, ținând cont de limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a apelat, raportat strict la critica invocată, referitoare la necompetența primei instanțe, a reținut că partea este decăzută din dreptul de a invoca direct în apel competența de soluționare a cauzei de către altă instanță sau necompetența instanței civile, raportându-se pe acest aspect la prevederile art. 130 alin. (2) în referire la art. 129 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, cu luarea în considerare și a Titlul III din C. proc. civ. privind competența instanțelor judecătorești, conform căruia competența materială, după materie și valoare, și cea teritorială nu se stabilesc raportat la calitatea pârâtului, respectiv calitatea de cadru militar sau angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Or, recurentul-reclamant s-a limitat la a invoca doar la nivel formal nelegalitatea actului jurisdicțional atacat din moment ce, pretinzând că instanța de apel a dat o calificare juridică eronată situației de fapt, nu prezintă în concret niciun argument de natură a demonstra că raționamentul judiciar ce a stat la baza statuărilor mai sus expuse este nelegal sau că normele de procedură referitoare la competență ar fi fost greșit interpretate sau aplicate.

În realitate, susținând săvârșirea furtului calificat în înscrisuri oficiale, partea urmărește doar repunerea în discuție a situației de fapt, tinzând, astfel, la extinderea neprocedurală a cadrului în care are loc judecata în fața instanței de recurs, al cărei obiect privește în mod exclusiv cercetarea conformității deciziei atacate cu normele legale incidente, spre deosebire de calea devolutivă de atac, care presupune o nouă judecată atât în fapt, cât și în drept, circumscrisă voinței apelantului.

Or, aspectele ce țin de fondul litigiului nu au fost contestate în cadrul criticilor prezentate în fața instanței de apel, astfel că ele nu ar putea face obiect de analiză direct în recurs, fiind invocate omisso medio.

Câtă vreme recurentul-reclamant nu a indicat și, cu atât mai puțin, nu a demonstrat în mod efectiv în ce constau greșelile de judecată în legătură cu modul în care au fost interpretate sau aplicate regulile de drept identificate în conținutul motivării deciziei pronunțate de instanța de apel, simpla afirmare a împrejurării că hotărârea instanței de apel nu corespunde realității ori că instanța ar fi realizat o calificare eronată a situației de fapt din punct de vedere juridic nu este de natură a conduce, prin ea însăși, la concluzia nelegalității hotărârii din perspectiva clamată de parte.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 66/A din 28 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 66/A din 28 aprilie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2026.