ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2279/2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2279/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 643 din 16 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019 și a încheierilor din 25 noiembrie 2019 și 5 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017; de asemenea, s-a respins, ca nefondat, recursul incident declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 643 din 16 decembrie 2019, pronunțate de către aceeași instanță.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat anularea deciziei sus-menționate și, în rejudecare, admiterea recursului promovat în dosarul nr. x/2017, cu consecința admiterii acțiunii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 20 martie 2024.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că prin încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23, încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din dosarul nr. x și încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x BS 1/15, instanța penală a constatat, așa cum alte 4 instanțe au constatat anterior, că societatea B. S.R.L. avea 4 asociați și fiecare deținea 25% din părțile sociale, revizuentul fiind singurul care a lucrat pentru această societate, astfel cum Tribunalul Constanța a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, în cadrul dosarului nr. x/2011

Instanța de fond a apreciat că reclamantul nu se poate prevala, în susținerea acțiunii promovate, de hotărârea AGA depusă în probatoriu, motivat de faptul că aceasta nu ar proveni de la societatea intimată, întrucât aceasta are 2 asociați înscriși în Registrul Comerțului, fără însă să țină cont de hotărârea instanței penale germane pronunțate anterior, în dosarul nr. x Bs 1/15, care a constatat că societatea avea 4 asociați. Această hotărâre are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește constatările instanței privind situația de fapt, constatare care este obligatorie pentru toate celelalte instanțe ce se pronunță ulterior. Instanța de recurs (în speță, Înalta Curte de Casație și Justiție) a reținut că instanța de apel a analizat în totalitate cauza dedusă judecății, iar criticile formulate de reclamant împotriva deciziei Curții de Apel Constanța sunt nefondate.

Întrucât există divergențe enorme între deciziile instanțelor române (care au pronunțat soluția de excludere) și toate instanțele germane, revizuentul A. apreciază că se impune admiterea cererii de revizuire.

Actul în baza căruia înțelege să formuleze calea extraordinară de atac în retractare este încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23, care constată că domnul A. senior deținea 25% din părțile sociale ale societății B. S.R.L.

În opinia sa, încheierea penală definitivă a Tribunalului Neuruppin din data de 12 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x Qs 108/23, într-o procedură publică, de care revizuentul A. a luat cunoștință la data de 19 februarie 2024, fiindu-i comunicată de către domnul C., conform e-mailului pe care îl anexează, este atât un înscris nou, cât și o hotărâre potrivnică, care constată contrariul și arată clar că societatea era deținută de 4 asociați, cu concluzia că există o hotărâre AGA care stabilește remunerația revizuentului. Acest înscris este ulterior pronunțării soluției, a fost reținut de partea adversă sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința revizuentului.

În același timp, se arată că înscrisul nou de care se prevalează revizuentul se coroborează cu încheierea penală a Judecătoriei Neuruppin din data de 12.07.2023, pronunțată în dosarul 88 Ds 332 Js 14 770/18 și cu hotărârea penală din dosarul 80 Bs 1/15.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

La data de 19 aprilie 2024 intimata B. S.R.L. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ., cu referire la faptul că pot forma obiectul cererii de revizuire hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul; or, în cazul de față, prin decizia nr. 643 din 16 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a dispus respingerea recursurilor, ca nefondate; intimata a mai invocat excepția nulității cererii de revizuire, apreciind că motivele de revizuire indicate de revizuent nu sunt dezvoltate, prin raportare la hotărârea a cărei revizuire se solicită; prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea, ca tardiv formulată a cererii de revizuire, câtă vreme a fost depășit termenul de o lună de zile prevăzut de art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., precum și obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 din același cod.

Revizuentul A. a transmis, prin e-mail, la data de 18 septembrie 2024, note de ședință și o cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; autorul căii extraordinare de atac în retractare a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care instanța supremă să stabilească dacă încălcările, de către un avocat, a obligațiilor și principiilor reglementate de Statutul profesiei, Legea avocatului, Codul de conduită al avocatului român și al avocatului european, care sunt norme de interes public, duc la nulitatea actelor de procedură sau atrag o nulitate absolută a actelor de procedură formulate de avocații care încalcă aceste norme, deoarece completuri ale instanțelor de judecată au stabilit soluții diferite în ceea ce privește aplicabilitatea acestor norme și interpretarea lor. Revizuentul a mai transmis note de ședință, prin care se contestă calitatea de reprezentant legal a pretinsului administrator al societății intimate, care pretinde că ar fi mandatat avocații din cadrul D. să formuleze acte în numele său în dosarul de față; în cuprinsul notelor de ședință au fost formulate mai multe petite, între care se regăsește solicitarea de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr. x/2019 (pct. 4), a dosarului penal nr. x/2019 (pct. 15) și a dosarului nr. x/2011 (pct. 18), care are ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei de excludere; a mai solicitat suspendarea prezentului dosar până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2011 de către Curtea de Apel Constanța (pct. 19); la pct. 12 din notele de ședință depuse la dosarul de revizuire, pentru termenul din 19 septembrie 2024, revizuentul a arătat că înțelege să se înscrie în fals cu privire la actele de procedură întocmite de intimata B. S.R.L.

La termenul de judecată din 19 septembrie 2024, Înalta Curte a notat că, în prezenta cauză, completul de judecată se compune, în conformitate cu dispozițiile art. 66 lit. a) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274/03.04.2023, prin includerea în complet a doamnei judecător E. în locul doamnei judecător F. (care a participat ca membru al completului constituit pentru judecarea cererilor de abținere în dosarul nr. x/2024), eliberată din funcție, prin pensionare, începând cu data de 2 septembrie 2024.

Revizuentul A. prezent personal la termenul de judecată din 19 septembrie 2024, a formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător E..

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 30 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petentul A. privind recuzarea doamnei judecător E., membru al completului nr. 3, învestit cu soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă.

La termenul de judecată din 21 noiembrie 2024, revizuentul A. a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de recuzare a doamnei judecător E., arătând că doamna magistrat și-a exprimat părerea față de excepțiile invocate în cauză și cererile de revizuire formulate. Așadar, are opinii deja formate cu privire la cauza dedusă judecății, atât în ceea ce privește excepțiile, cât și fondul.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 21 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția II-a civilă, în dosarul nr. x/2024, cererea de recuzare a doamnei judecător E. a fost respinsă.

Examinând cu prioritate cererile incidentale și excepțiile cu care a fost învestită, Înalta Curte reține următoarele:

Cererile de suspendare a judecății prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr. x/2019, a dosarului penal nr. x/2019, a dosarului nr. x/2011 și a dosarului nr. x/2011, formulate de revizuentul A., vor fi respinse, în considerarea celor ce succed:

Deși revizuentul nu a indicat niciun temei de drept în baza căruia înțelege să solicite suspendarea judecății cauzei, raportat la argumentele invocate în susținerea acestora, sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 413 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți; 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel;".

Dispozițiile legale anterior evocate ce reglementează suspendarea facultativă a judecății oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri, față de împrejurările concrete ale cauzei.

Analizând motivele invocate în susținerea cererilor de suspendare în raport de textele normative incidente, Înalta Curte reține că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile legale evocate, având în vedere caracterul facultativ al măsurii suspendării, dar și natura extraordinară a căii de atac a revizuirii, care impune soluționarea acesteia cu precădere.

Un alt argument care justifică respingerea cererii este acela că suspendarea solicitată privește aspecte legate de fondul raporturilor juridice litigioase, astfel că nu se impune luarea acestei măsuri, sens în care vor fi respinse solicitările formulate de revizuent.

Cu privire la cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de revizuentul A., Înalta Curte reține următoarele:

Autorul căii extraordinare de atac în retractare a apreciat că se impune suspendarea judecării cauzei și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care instanța supremă să stabilească dacă încălcările, de către un avocat, a obligațiilor și principiilor reglementate de Statutul profesiei, Legea avocatului, Codul de conduită al avocatului român și al avocatului european, care sunt norme de interes public, duc la nulitatea actelor de procedură sau atrag o nulitate absolută a actelor de procedură formulate de avocații care încalcă aceste norme, deoarece complete ale instanțelor de judecată au stabilit soluții diferite în ceea ce privește aplicabilitatea și interpretarea dispozițiilor art. 174, art. 175, art. 178 și art. 179 din C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că, în cazul de față, este vorba de aplicabilitatea și interpretarea dispozițiilor art. 174, art. 175, art. 178 și art. 179 din C. proc. civ., raportat la prevederile Codului de conduită al avocatului european care au fost preluate în legislația națională prin decizia U.N.B.R. nr. 1486, Statutul profesiei [art. 173 alin. (4), art. 115 lit. b)], Legea avocaților, art. 2.3 din Codul deontologic al avocaților europeni.

Potrivit dispozițiilor art. 519 din C. proc. civ.: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Printr-o analiză structurală a textului legal se poate observa că, pentru admisibilitatea cererii, este necesară întrunirea următoarelor patru condiții: existența unei chestiuni de drept; chestiunea de drept pusă în discuție să fie esențială, determinantă pentru soluționarea cauzei în fond; chestiunea de drept supusă soluționării să fie nouă; Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra acesteia și să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Se observă că, deși verificarea condițiilor de admisibilitate este un atribut al Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cererea de sesizare – ca act procedural – nu a fost lăsată de legiuitor la dispoziția părților, ci a fost instituită ca o facultate a completului învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare.

Obiectul hotărârii prealabile este reprezentat de o chestiune de drept, respectiv de o normă legală neclară, imprecisă, cu un potențial de dificultate și de interpretare neunitară de natură a impune activarea mecanismului de unificare reglementat de dispozițiile art. 519 și următoarele din C. proc. civ.

Or, în speță, revizuentul A. nu invocă asemenea aspecte în legătură cu un text legal, ci are în vedere o jurisprudență pretins divergentă la nivel de instanță cu privire la modul în care Înalta Curte s-a pronunțat în ceea ce privește admisibilitatea înscrierii în fals față de împuternicirea avocațială.

Revizuentul nu indică norma juridică a cărei interpretare este considerată a fi potențial creatoare de interpretări divergente, ci indică generic prevederi legale care reglementează nulitatea actelor de procedură, nefiind așadar îndeplinite condițiile care să impună declanșarea mecanismului reglementat de art. 519 din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se impune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, cererea formulată de revizuent urmând a fi respinsă.

În continuare, Înalta Curte constată că se impune a fi respinsă, ca tardivă, cererea formulată de către revizuent, de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocațială și întâmpinare, ambele depuse de intimată, față de dispozițiile art. 304 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "dacă cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în proces una dintre părți declară că acesta este fals prin falsificarea scrierii sau semnăturii, ea este obligată să arate motivele pe care se sprijină", întrucât a fost depășit momentul procesual până la care partea putea să formuleze o astfel de cerere.

În concret, împuternicirea avocațială seria x nr. x/2024 pentru reprezentarea societății intimate în prezentul dosar, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. x/19.04.2024, a fost depusă la dosarul de revizuire la termenul de judecată din 25 aprilie 2024, în ședință publică, în timp ce întâmpinarea a fost depusă la data de 19 aprilie 2024.

Or, revizuentul A. a arătat că înțelege să se înscrie în fals cu privire la actele de procedură întocmite de intimata B. S.R.L. prin note de ședință (pct. 12) depuse pentru termenul din 19 septembrie 2024.

Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant legal a administratorului societății intimate și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a apărătorului intimatei, excepții invocate de către revizuent, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Din coroborarea art. 209 alin. (1) și (2) C. civ. și art. 197 din Legea nr. 31/1990, rezultă că o societate cu răspundere limitată este reprezentată în raporturile cu terții prin administratorul său numit în condiții legale prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

În reglementarea C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, sub imperiul căruia a fost pronunțată hotărârea supusă revizuirii, potrivit art. 84 alin. (1), "persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii", iar conform art. 85 alin. (3) din același cod, "împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei".

Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistență juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită.

Înalta Curte reține că, în speță, intimata B. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, atașând și împuternicirea avocațială seria x nr. x/2024 pentru reprezentarea societății în prezentul dosar, emisă în baza contractului de asistență juridică nr. x/19.04.2024, având inserate mențiunile impuse de Anexa II la Statutul profesiei de avocat, nefiind întrunite cerințele lipsei dovezii calității de reprezentant convențional.

În ceea ce privește puterea de reprezentare a administratorului societății B. S.R.L. instanța supremă reține că, potrivit mențiunilor din Oficiul Registrului Comerțului, opozabile terților, rezultă calitatea administratorului societății învestit cu puterea de a reprezenta societatea B. S.R.L. în raporturile cu terții și în justiție.

Față de cele anterior arătate, există o prezumție de legalitate, care nu a fost răsturnată de către revizuent, acesta indicând, prin notele scrise, anumite contracte de asistență juridică și împuterniciri avocațiale, vizând alte litigii desfășurate între părți, pentru care au fost demarate cercetări penale, presupunând, pe baza acelora, că nici mandatul acordat în prezenta cauză nu ar fi valabil.

Prin urmare, în lipsa unor dovezi care să demonstreze susținerile revizuentului și să înfrângă prezumția de legalitate privind puterea de reprezentare a administratorului care îndeplinea această funcție la momentul încheierii contractului de asistență juridică contestat, excepția lipsei calității de reprezentant convențional și cea lipsei calității de reprezentant legal a administratorului societății intimate apar a fi vădit nefondate.

Având în vedere caracterul nefondat al excepției lipsei calității de reprezentant legal a administratorului societății intimate și al excepției lipsei calității de reprezentant convențional a apărătorului intimatei, excepția nulității actelor de procedură întocmite de intimata B. S.R.L., invocată de revizuent, pe motiv că ar fi fost întocmite de persoane care nu au puterea de a reprezenta societatea, va fi respinsă.

În continuare, Înalta Curte constată că intimata B. S.R.L. a invocat, prin întâmpinare, inadmisibilitatea cererii de revizuire din două perspective. Distinct, a fost invocată nulitatea cererii de revizuire, întrucât nu ar fi dezvoltate motivele pe care se întemeiază, dar și excepția tardivității declarării căii de atac.

Procedând la analiza, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), cu aplicarea art. 482 și art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., a excepției invocate de către intimata B. S.R.L., privind tardivitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează principiul legalității căii de atac, conform căruia hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Termenele prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac sunt reglementate prin norme procesuale de ordine publică, astfel încât părțile trebuie să le respecte atât în privința duratei, cât și în privința momentului de la care acestea se calculează.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat anularea deciziei nr. 643 din 16 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

Așadar, în cazul primului motiv de revizuire invocat, termenul de o lună se calculează de la data de 16 mai 2023, când i-a fost comunicată revizuentului A. hotărârea instanței de recurs .

Calculând termenul de revizuire cu respectarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că pentru ipoteza revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în speță, termenul s-a împlinit la 16 iunie 2023.

Calea de atac a revizuirii a fost promovată la data de 19 martie 2024, fiind transmisă, prin e-mail la dosar, după împlinirea termenului legal.

Cu privire la motivul de revizuire formulat, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se constată că actul în baza căruia revizuentul A. a înțeles să formuleze calea extraordinară de atac în retractare, conform precizărilor exprese ale acestuia, este încheierea penală definitivă a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23, care constată că domnul A. senior deținea 25% din părțile sociale ale societății B. S.R.L.

Din înscrisurile aflate la dosarul de revizuire, rezultă că încheierea penală a Tribunalului Neuruppin din dosarul nr. x Qs 108/23 a fost comunicată la data de 15 septembrie 2023, fără ca revizuentul să dovedească o altă dată la care ar fi intrat în posesia acesteia, conform susținerilor din cuprinsul cererii de revizuire.

Cum revizuentul a transmis la data de 19 martie 2024, prin e-mail, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., se constată că a fost depășit termenul defipt de lege.

În raport de ultimul motiv de revizuire invocat, respectiv cel care vizează existența unor hotărâri definitive potrivnice, Înalta Curte constată că devin incidente dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora, "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Potrivit acestui text de lege, atunci când se invocă existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în dosare diferite, ultima hotărâre încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate în recurs, se calculează de la data pronunțării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 16 martie 2023 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost transmisă, prin e-mail, la data de 19 martie 2024.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

Totodată, se va ține cont de dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

Prin urmare, în condițiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 16 martie 2023, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost marți, 18 aprilie 2023.

Având în vedere că revizuentul A. a formulat cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ. potrivit cărora, "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Ca urmare a exercitării revizuirii cu nerespectarea termenului imperativ stabilit de legea procesual civilă, instanța supremă constată că a intervenit decăderea din dreptul de a exercita această cale de atac, cu consecința pierderii de către revizuent a dreptului de a-i fi examinat pe fond motivele de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Față de cele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 185 alin. (1) teza I și art. 511 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 din același cod, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată de către intimata B. S.R.L. și, pe cale de consecință, va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Excepția invocată de intimata B. S.R.L. privind tardivitatea cererii de revizuire formulate de către revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., va fi respinsă, întrucât instanța se găsește în imposibilitatea de a calcula termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 6, din ziua în care partea a luat cunoștință de casarea, anularea sau schimbarea hotărârii pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii de casare, anulare sau schimbare;"), atâta timp cât revizuentul nu a dezvoltat acest motiv de revizuire.

Înalta Curte constată că, în această situație, este întemeiată excepția invocată de către intimata B. S.R.L. privind nulitatea cererii de revizuire formulate de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., excepție care va fi admisă, având în vedere următoarele:

Potrivit art. 511 alin. (4) din C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.

Așadar, motivarea cererii de revizuire se face prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau, în ipoteza în care se depune printr-un memoriu separat, înlăuntrul termenul de exercitare a revizuirii.

Obligației procesuale instituite prin textul de lege cuprins în art. 511 alin. (4) C. proc. civ. îi corespunde, corelativ, o sancțiune, aceea a nulității prevăzută de același articol.

Aceasta întrucât instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire poate exercita un control judecătoresc al hotărârii, numai în măsura în care motivele de revizuire, limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. statuează în sensul că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Acest motiv de revizuire vizează situația în care hotărârea atacată cu revizuire s-a întemeiat pe o hotărâre care ulterior a fost anulată sau schimbată și ca atare a dispărut suportul probator pe care aceasta se sprijinea.

Din lecturarea cererii de revizuire ce face obiectul prezentului dosar, se constată că autorul căii de atac a invocat, în mod formal și necircumstanțiat, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără a arăta care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză (cu referire la hotărârea a cărei revizuire se cere - decizia nr. 643 din 16 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă).

Or, simpla nemulțumire a părții față de o hotărâre judecătorească și invocarea generică a temeiului de drept nu constituie o motivare a căii de atac în condițiile normelor procedurale anterior menționate, revizuentul având obligația să arate și să dezvolte motivele de așa manieră încât să facă posibilă încadrarea cererii de revizuire în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Constatând, așadar, că imposibilitatea decelării motivului cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., echivalează cu inexistența motivelor unei astfel de cereri, în temeiul art. 511 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității cererii de revizuire, invocată de intimata B. S.R.L. și, pe cale de consecință, va anula cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Față de soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul A. la plata sumei de 3.553,01 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. S.R.L., reprezentând onorariul avocațial, conform dovezilor depuse la filele x – 167 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității actelor de procedură întocmite de intimata B. S.R.L., invocată de revizuent.

Respinge, ca tardivă, cererea de înscriere în fals cu privire la împuternicirea avocațială și întâmpinare, ambele depuse de intimată, formulată de revizuent.

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant legal a administratorului societății intimate și excepția lipsei calității de reprezentant convențional a apărătorului intimatei, invocate de revizuent, ca neîntemeiate.

Respinge cererile de suspendare a judecății prezentului dosar până la soluționarea dosarului nr. x/2019, a dosarului penal nr. x/2019, a dosarului nr. x/2011 și a dosarului nr. x/2011, formulate de revizuent, ca neîntemeiate.

Respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formulată de revizuent.

Admite excepția tardivității cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., excepție invocată de intimata B. S.R.L.

Respinge excepția tardivității cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., excepție invocată de intimata B. S.R.L.

Admite excepția nulității cererii de revizuire formulate de către revizuentul A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., excepție invocată de intimata B. S.R.L.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 643 din 16 martie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Obligă revizuentul A. la plata sumei de 3.553,01 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, în ceea ce privește soluția dată cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 decembrie 2024.