ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 151/2026

HOTĂRÂRE

28.01.2026

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 151/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința din Camera de Consiliu de la 28.01.2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă la data de 17.06.2024 sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D. și E. au chemat în judecată pe pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să majoreze cu 5% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare brute lunare față de nivelul celor din decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare, pentru viitor, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115/2023, să le plătească diferența dintre cuantumul astfel majorat și salariile lunare efectiv plătite, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare, actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală penalizatoare, de la data scadenței sumelor cuvenite reclamanților până la plata lor efectivă.

Prin încheierea din 19.02.2025, Tribunalul Mureș, secția Civilă a dispus disjungerea acțiunilor formulate de fiecare reclamant și formarea de noi dosare, distincte, iar în dosarul privind pe reclamantul E., înregistrat sub nr. x/2025, a invocat excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 627/06.03.2025, Tribunalul Mureș, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

Pentru a pronunța această sentință, a reținut că reclamantul avea, la data sesizării instanței, calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș și avea domiciliul în Târgu-Neamț, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența aparține tribunalului de la domiciliul său.

Astfel învestit, Tribunalul Neamț, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 764/25.11.2025, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, reclamantul a sesizat tribunalul competent potrivit locului său de muncă de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, astfel că prima instanță învestită este competentă să judece cauza.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, în temeiul art. 135 C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că între părți s-a declanșat un litigiu asimilat celor de muncă, iar reclamantul, în calitate de grefier, a învestit Tribunalul Mureș cu o acțiune comună, formulată împreună cu ceilalți reclamanți, având funcția de personal auxiliar (grefieri) și conex la Direcția de Investigarea a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, la data sesizării instanței.

Prin încheierea din 19.02.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2024 Tribunalul Mureș , secția Civilă a dispus disjungerea acțiunilor reclamanților și formarea unui dosar distinct pentru fiecare, iar în dosarul privind pe reclamantul E., înregistrat sub nr. x/2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale; totodată, în dosarul inițial format, reținând că este competent, a soluționat acțiunea reclamantei A..

Potrivit art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.", iar potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii, "Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți."

Incidența dispozițiilor art. 59 C. proc. civ. reclamă existența unui drept ori a unei obligații comune sau situația ca acestea să izvorască din aceeași cauză ori ca între ele să existe o strânsă legătură.

În cauză, sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cât timp litigiul are ca obiect acordarea unor drepturi salariale pentru desfășurarea unei munci identice ori similare, justificate împreună de toți reclamanții, așadar dobândirea unor drepturi care au aceeași cauză și între care există o strânsă legătură.

În consecință, fiind întrunite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți, potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii. Față de raportul juridic litigios inițial, din care a făcut parte și reclamantul și în considerarea prevederilor legale sus evocate, rezultă că prima instanța sesizată cu acțiunea comună a reclamanților a fost în mod legal învestită să soluționeze inclusiv cererea privind pe E..

În acest sens, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243/2022, potrivit cărora "În caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității".

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (3) din Codul muncii, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.