ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 444/2018

Decizia nr. 444/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. x/103/2017, reclamanții A., B. și C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, D. și E., personal auxiliar de specialitate și F., personal conex din cadrul aceleiași instituții, au chemat în judecată Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, începând cu 01 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât, actualizată în funcție de indicele de inflație și plata dobânzii legale, calculată de la data scadenței ( 01 decembrie 2012) și până la plata efectivă a drepturilor.

La termenul de judecată din 04 mai 201.7, instanța a disjuns soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul F. în contradictoriu cu pârâții, constatând că face parte din personalul conex din cadrul instituției și a dispus înregistrarea cererii ca dosar distinct.

Tribunalul Neamț, secția I civilă, cu privire la ceilalți reclamanți, prin Sentința nr. 938 din 4 mai 2017, a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Neamț a reținut că, raportat la calitatea reclamanților, de procurori și grefieri în cadrul D.I.I.C.O.T - Biroul teritorial Neamț, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și, având în vedere și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Tribunalul Mureș, secția I civilă, prin Sentința nr. 780 din 10 octombrie 2017, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț și, constatând ivit conflictul de competență, l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Mureș a reținut că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., întrucât reclamanții nu au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, deci nu sunt reclamanți într-o cerere de competența instanței pe lângă care se află parchetul la care își desfășoară activitatea. Tribunalul Mureș a reținut, totodată, că, reclamanții fiind salariați ai unei instituții de pe raza teritorială a Tribunalului Neamț, această instanță este competentă să soluționeze acțiunea, în temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili în favoarea Tribunalului Mureș, competența de soluționare a acțiunii reclamanților, pentru considerentele care succed.

Obiectul litigiului dedus judecății îl constituie cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț și de reclamantele D. și E., personal auxiliar de specialitate din cadrul aceleiași instituții, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Finanțelor Publice, pentru obligarea pârâților la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, începând cu 01 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărei instituții pârâte, actualizată în funcție de indicele de inflație și plata dobânzii legale, calculată de la data scadenței (01 decembrie 2012) și până la plata efectivă a drepturilor solicitate.

În examinarea competenței teritoriale în soluționarea acțiunii, Tribunalul Neamț a apreciat că aplicabile sunt dispozițiile art. 127 alin. (l) și (3) C. proc. civ., având în vedere că reclamanții sunt procurori și, respectiv, personal auxiliar din cadrul structurii teritoriale a DIICOT - Biroul Teritorial Neamț, în timp ce Tribunalul Mureș a reținut că incidente sunt dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, motivând că reclamanții nu au calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.

În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamanților, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acestora de procurori și, respectiv, grefieri ce-și desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul teritorial Neamț, activitate reglementată de O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative care, la art. 4 alin. (1) prevede că "Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este organizată în structură centrală și structură teritorială", și, respectiv; "Prin ordin al procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se pot înființa în localitățile în care își au sediul parchetele de pe lângă curțile de apel ori tribunale și în raport cu circumscripțiile acestora ori desființa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-șefi" iar la art. 9 că "Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism se încadrează cu personal asimilat judecătorilor și procurorilor, personal auxiliar de specialitate, personal economic și administrativ, în limita posturilor aprobate potrivit legii, precum și de art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice care prevede la alin. (2) că "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (3) prevăd că dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Norma legală menționată reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanței competente dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea.

Scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparțialitatea instanței. Prin acest text legal sunt nominalizați, fără nicio distincție, subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanțelor la care aceștia funcționează, instanțe judecătorești ori parchete, instanțe/parchete civile ori militare.

În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanță, iar "art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Cum dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând o situație excepțională, și cum, în cauză, este îndeplinită condiția premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța competentă să soluționeze cauza, Înalta Curte constată că, în ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., D. și E., operează prorogarea de competență în favoarea Tribunalului Mureș, instanță judecătorească de același grad, aflată în circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, învecinată Curții de Apel Bacău, în a cărei circumscripție se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, unde aceștia își desfășoară activitatea în calitate de procurori, respectiv personal auxiliar.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții C., B., A., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin A.J.F.P. Neamț, având ca obiect "drepturi bănești", în favoarea Tribunalului Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2018.

Procesat de GGC - ED