ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2250/2021

HOTĂRÂRE

21.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2250/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția I civilă la 21 ianuarie 2021 sub nr. de dosar x/2021, reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală au solicitat să se dispună recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 01 ianuarie 2018, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la VRS (cuantum ce cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 57/2015, 484,18+25%=605,25 RON), precum și pentru viitor; obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la plata efectivă a dreptului a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care trebuie actualizată cu indicele de inflație, la care trebuie adăugată dobânda legală penalizatoare calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

În fapt, reclamanții au arătat că sunt personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți.

Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 882/2021 din 23 iunie 2021 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâtul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal", precum și a art. 210 din același act normativ, ce prevede că "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", astfel că, raportat la calitatea părților și obiectul cauzei, respectiv obiect obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale, precum și la faptul că domiciliul procesual ales al reclamanților este la sediul DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți din municipiul Drobeta Turnu Severin, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Mehedinți.

Pe rolul Tribunalului Mehedinți, cauza a fost înregistrată la 25 august 2021.

La termenul de judecată din 24 septembrie 2021, instanța a dispus disjungerea cauzei și formarea unui dosar distinct pentru reclamantul C. și a invocat excepția necompetenței teritoriale cu privire la reclamanții A. și B..

Prin sentința civilă nr. 301/2021 din 24 septembrie 2021, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale admite excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și declină competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Hunedoara și Tribunalul Mehedinți s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14 octombrie 2021, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în raport cu obiectul cererii formulate, a calității reclamanților și a motivelor de fapt și de drept invocate, având în vedere că acțiunea se încadrează în sfera jurisdicției muncii, astfel cum este definită de altfel această instituție la art. 266 din Codul muncii.

Conform art. 266 din Codul muncii "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, conform cărora "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii, iar cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, a completat art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în sensul că, "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Acest text de lege, a instituit o competență alternativă în cazul salariaților, aceștia putând introduce acțiunea la domiciliul lor sau la instanța în a cărei rază teritorială se află locul de muncă.

Cu toate acestea, legiuitorul a stabilit la art. 127 din C. proc. civ., o competență specială a instanței, în cazurile în care au fost promovate acțiuni în justiție de către judecători, procurori, asistenți judiciari și grefieri (reclamanții deținând funcții de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita).

Potrivit art. 127 din C. proc. civ., în forma sa actuală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, alin. (1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Astfel, în raport cu prevederile alin. (3), se constată aplicabilitatea prevederilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. și în situația promovării unor acțiuni în justiție, înregistrate pe rolul tribunalelor de către procurori, s-au după caz, de către grefierii, cazul de față, din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, care sunt ținuți de lege a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, ori învecinate cu parchetele de pe lângă curțile de apel (...). Deci, este evident că se aplică aceleași reguli de competență și grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, precum cele aplicabile procurorilor.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă.