ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 222/2019

HOTĂRÂRE

13.02.2019

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 222/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25.05.2018 pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2018, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună reîncadrarea și recalcularea indemnizației brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate și conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum și a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, obligarea pârâților la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective, începând cu 3 ani anteriori față de înregistrarea acțiunii până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferențiat până la 01.12.2015 și după 01.12.2015, dar și pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017).

Luând act că la 25.05.2018 pe rolul aceluiași tribunal a fost înregistrată o acțiune similară, sub nr. x/2018, prin încheierea din 12.09.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la Dosarul nr. x/2018.

La același termen de judecată, în baza art. 139 alin. (5) C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamantele A. și B., formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. x/2018, în care a fixat termen de judecată la data de 02.10.2018.

Totodată, a dispus citarea reclamantelor cu mențiunea de a indica o instanță judecătorească determinată conform art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

La data de 28.09.2018, reclamantele au precizat că aparține Tribunalului Mehedinți competența soluționării cauzei și au solicitat ca, în ipoteza admiterii excepției necompetenței teritoriale, să se dispună declinarea competenței în favoarea Tribunalului Argeș.

Prin Sentința nr. 564/02.10.2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți care, potrivit legii de organizare și funcționare, este organizată în structură centrală și structură teritorială, iar prin ordin al procurorului-șef se pot înființa sau desființa birouri teritoriale în circumscripția teritorială a parchetelor de pe lângă tribunale.

De asemenea, a notat că din interpretarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. rezultă că pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța/structura de parchet la care își desfășoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de judecător/procuror/asistent judiciar/grefier, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței sau a parchetului.

Totodată, a luat act că referitor la interpretarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Decizia nr. 7/2016 în interesul legii, prin care s-a statuat că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță, iar art. 127 alin. (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Reținând că litigiul de față este un conflict de muncă, a subliniat că, în condițiile în care reclamantele au calitatea de grefier, competența teritorială trebuie determinată în conformitate cu dispozițiile art. 127 C. proc. civ., iar nu potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Astfel, față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse și ținând seama de funcțiile deținute de reclamante, precum și de precizările acestora în sensul că în situația admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți solicită să se dispună declinarea competenței în favoarea Tribunalului Argeș, raportat la dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pe rolul căruia dosarul a fost înregistrat la data de 19.11.2018.

Prin Sentința civilă nr. 5035/21.12.2018, Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că reclamantele îndeplinesc funcția de grefier în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, dar și că, raportat la dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța inițial învestită nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 127 C. proc. civ. și Decizia nr. 7/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii.

A subliniat însă că, potrivit art. 1 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 78/2016, aprobată prin Legea nr. 120/2018, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, are personalitate juridică și sediul în municipiul București; împrejurarea că există birouri teritoriale ale acestei structuri, care funcționează în circumscripția teritorială a parchetelor de pe lângă curți de apel sau tribunale, nu schimbă cu nimic împrejurarea că întregul personal al D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă de altfel și din adeverințele depuse de reclamante.

Așa fiind, a apreciat că nu se poate susține cu temei ca cele două reclamante își desfășoară activitatea în cadrul unei unități de parchet de pe lângă un tribunal, în sensul Deciziei nr. 7/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, reclamantele, grefiere în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți, au învestit Tribunalul Mehedinți cu un litigiu având ca obiect raporturile de muncă dintre acestea și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (3), aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Prin Decizia nr. 280/2018 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638/23.07.2018 s-a constatat că sintagma "de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și sintagma "care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale; de asemenea, s-a constatat că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt constituționale în măsura în care privesc și instanța de judecată, în calitate de parte reclamantă/pârâtă.

În paragraful 32 al acestei decizii, instanța de contencios constituțional a reținut că "legiuitorul a urmărit să scoată această categorie specială de cereri, în care un judecător este parte în proces, de sub incidența aplicării strămutării procesului civil pe motiv de bănuială legitimă cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților, eventualul disconfort al părții judecător creat prin ieșirea acestor cauze din circumscripția curții de apel trebuind a fi minimalizat în considerarea principiului imparțialității justiției și a intereselor legitime ale celeilalte părți. Astfel, indiferent dacă competența de soluționare a unor astfel de cauze revine judecătoriei, tribunalului sau chiar curții de apel, acestea vor fi soluționate de instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, măsura fiind mult mai energică decât în cazul strămutării, unde o eventuală admitere a cererii ar conduce la învestirea doar a unei instanțe de același grad din circumscripția aceleiași curți de apel, putând da naștere în aplicarea normelor legale unor situații neprevăzute la edictarea acestora."

În speță, reclamantele dețin funcția de grefier la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Mehedinți.

Potrivit art. 1 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 78/2016, aprobată prin Legea 120/2018, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul procurorului-șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, are personalitate juridică și sediul în municipiul București.

Prin urmare, birourile și serviciile teritoriale ale acestei structuri nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal al D.I.I.C.O.T. funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa cum rezultă și din adeverințele depuse la dosarul Tribunalului Mehedinți.

Cum reclamantele își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 C. proc. civ., care instituie o competență alternativă în favoarea unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Așa fiind, competența teritorială trebuie stabilită conform dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competența de soluționare a conflictelor de muncă aparține instanței de la domiciliul, după caz, sediul reclamantului și art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul"

În speță, atât domiciliul cât și locul de muncă al reclamantelor se află în județul Mehedinți, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului Mehedinți.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Mehedinți.