ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Timiș, secția I civilă, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat obligarea pârâților la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât.

De asemenea, au solicitat și obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale de la data scadenței 1 decembrie 2012, până la data plății efective.

2.1. Hotărârea Tribunalului Timiș, secția I civilă

Prin Sentința civilă nr. 2597/PI din 24 septembrie 2015, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut incidența prevederilor art. 7 alin. (1) și (2) din Anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 294 din 3 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că prin cererea adresată instanței de judecată reclamantele nu au solicitat cenzurarea unor acte administrative de stabilire a drepturilor salariale, pentru a fi incidente prevederile speciale ale art. 7 din Anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010, ci au solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale considerate cuvenite, fiind aplicabile dispozițiile dreptului comun în materia dreptului muncii, potrivit cărora competența materială în primă instanță aparține tribunalului de la domiciliul reclamanților, în speță Tribunalului Timiș.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că a fost investită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale, respectiv obligarea la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant și la actualizarea sumelor cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale de la data scadentei, până la data plății efective.

Se observă că acțiunea formulată de reclamante nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 7 din Anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010, întrucât acestea nu au solicitat anularea pentru nelegalitate a ordinelor prin care le-au fost stabilite drepturile salariale și nici obligarea la emiterea unor alte ordine de salarizare cu respectarea prevederilor legale, nefiind așadar dedus judecății un litigiu ce are ca obiect cenzurarea unui act administrativ tipic (ordinul de salarizare) sau a unui act administrativ asimilat (refuzul de emitere a unui ordin de salarizare) și care ar atrage competența instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, prezentul litigiu nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ, așa cum este definit de legiuitor prin dispozițiile art. 2 lit. f) și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere că în cuprinsul acțiunii nu se formulează critici de nelegalitate ale actelor administrative emise de ordonatorul de credite, nu se solicită anularea unor astfel de acte și nu se critică un eventual refuz de emitere a unor acte administrative prin care să se stabilească o altă salarizare, ci se solicită obligarea la plata unor drepturi salariale pe care reclamantele le consideră cuvenite și neplătite.

Întrucât reclamantele au formulat o acțiune în pretenții având ca obiect drepturi salariale, văzând dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., competența de primă instanță aparține secției sau completului specializat în soluționarea conflictelor de muncă din cadrul tribunalului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în favoarea Tribunalului Timiș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM