ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 245/2026

Ședința publică din data de 19 februarie 2026 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2024 pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, sub nr. x/2024, reclamantele A., B. și C. au solicitat obligarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la majorarea cu 5% a cuantumului brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare brute lunare față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023, începând cu data de 01.01.2024 și în continuare, pentru viitor, astfel cum este prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 115 din 14 decembrie 2023 și la plata diferenței rezultate ca urmare a majorării.

De asemenea, reclamantele au solicitat actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație. În drept, reclamantele au invocat dispozițiile art. 194, art. 95 și art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Legea nr. 153/2012, art. 1531 și art. 1535 C. civ., precum și art. 166 din Codul Muncii. Prin sentința civilă nr. 229 din 02.04.2025, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025 s-a admis excepția necompetenței teritoriale cu privire la cererea reclamantei B., invocată de pârâtă și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. În ceea ce privește restul reclamanților, s-a disjuns cererea acestora și s-a repus cauza pe rol, formându-se un nou dosar.

În motivare, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 269 din Codul muncii și față de domiciliul reclamantei B. a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalului Iași. 2. Cauza a fost înregistrată la data de 12 mai 2025 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2025. Prin sentința civilă nr. 2432 din 10 decembrie 2025, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele hotărârii, instanța a reținut că locul de muncă al reclamantei B. este la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și față de dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii și art. 116 C. proc. civ. a constatat că Tribunalul Bacău este instanța competentă să soluționeze cauza. 3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 ianuarie 2026. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Iași, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente: Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată. Instanța supremă constată că reclamantele, în calitate de grefiere la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au învestit Tribunalul Bacău cu un conflict de muncă, fiind aplicabile normele generale privind jurisdicția muncii. Potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține tribunalului în circumscripția căruia reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă, ori după caz sediul.

Instanța supremă constată că prima instanță aflată în conflict a declinat în mod eronat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași în temeiul art. 269 alin. (2) din Codul muncii, în condițiile în care, la data sesizării instanței, reclamanta avea locul de muncă în mun. Bacău, la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, situație care atrăgea competența teritorială a Tribunalului Bacău. În consecință, prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii, potrivit art. 116 C. proc. civ., Tribunalul Bacău, inițial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2026.