ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2021

HOTĂRÂRE

10.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2385/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență se constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Mureș la data de 19 ianuarie 2021, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților la recunoașterea și plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare (SSID) pe care îl dețin având calitatea de reclamanți, în exercitarea funcției cu acces la informații clasificate, în condițiile legii. De asemenea, reclamanții au solicitat și plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, respectiv 30 iulie 2020, și până la recunoașterea drepturilor de către pârât sau apariția unei modificări legislative, precum și pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală corespondentă, calculată de la data exigibilității sumelor până la data plății efective a drepturilor.

Prin sentința civilă nr. 436 din 24.03.2021, Tribunal Mureș a admis excepția de necompetență teritorială invocată de către instanță din oficiu și a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

S-a reținut că, față de dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011, în raport de domiciliul și locul de muncă al reclamanților, competența teritorială aparține Tribunalului Neamț, competența teritorială în materia soluționării litigiilor de muncă fiind una exclusivă, chiar dacă, în materia dreptului muncii, reclamantul are un drept de opțiune între două instanțe.

Însă, analizând dispozițiile art. 127 C. proc. civ., Tribunal Mureș a reținut că ele nu își găsesc aplicabilitatea în cauză. Astfel, pe de o parte, reclamanții, deși au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, totuși nu se încadrează în prevederile alin. (1) al articolului 127 C. proc. civ., în condițiile în care cauza de față nu este de competența Judecătoriei Piatra Neamț și nici a unei instanțe inferioare acesteia, ci de competența unei instanțe superioare, respectiv a Tribunalului Neamț.

Pe de altă parte, chiar dacă pârâți în cauză sunt și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, instanța reține că acest aspect nu determină competența Tribunalului Mureș din perspectiva art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.. Aceasta deoarece alineatul menționat are în vedere numai ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, iar, în prezenta cauză, pârâții sunt parchete de pe lângă instanțe. Or, dispoziția legală analizată nu se aplică prin asemănare și parchetelor de pe lângă instanțe, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată la data de 29.04.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Neamț.

Prin sentința civilă nr. 983 din 24 septembrie 2021, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a admis excepția de necompetenta teritoriala și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Mureș; a constatat că s-a ivit un conflict negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prezenta speță are ca obiect un conflict de muncă, iar prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanții au precizat că au sesizat Tribunalul Mureș în temeiul art. 127 C. proc. civ.

În situația de față, a reținut instanța, raportat la calitatea părților procesuale, sunt îndeplinite exigențele impuse de normele de competență teritorială derogatorii, prevăzute de art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamanții îndeplinesc funcția de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și au chemat în judecată civilă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, respectiv parchetele de pe lângă instanța de fond competentă și cea superioară celei competente să soluționeze prezentul litigiu.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții din prezenta cauză, în calitate de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând recunoașterea și plata drepturilor salariale cu includerea unui spor la salariul de bază de 25% corespunzător nivelului maxim de secretizare și plata diferențelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat din 30 iulie 2020, și până la recunoașterea drepturilor de către pârât sau apariția unei modificări legislative, precum și pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală de la exigibilitate la plată.

Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.

În cauza dedusă judecății, reclamanții la data formulării acțiunii aveau calitatea de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț.

Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din același act normativ stipulează:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (…)

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Se reține că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii - 19 ianuarie 2021, a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.

Or, reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, așadar, la o unitate de parchet, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.

În soluționarea unui conflict de muncă în care reclamanții au calitatea de grefieri in cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, dispozițiile art. 127 alin. (1), alin. (2)

și 3 din C. proc. civ., așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 310/2018, incidentă în raport de data introducerii acțiunii, nu sunt aplicabile, întrucât, pe de o parte, competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului, iar, pe de altă parte, pârâții sunt parchete de pe lângă instanțe, și nu instanțe de judecată.

În acest caz sunt incidente dispozițiile de drept comun pentru soluționarea conflictelor de muncă, respectiv art. 266-275 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora este competentă, instanța de la domiciliul reclamantului sau instanța de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Neamț.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ.