ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2023

HOTĂRÂRE

26.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă la data 8 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 și în continuare;

- plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 249 din 02 martie 2022, Tribunalul Mureș, secția Civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț, reținând că reclamanții au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț și că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu își găsesc aplicarea, fiind incidente prevederile de drept comun al muncii cuprinse în art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin sentința civilă nr. 245 din 27 februarie 2023, pronunțată de Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, s-a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanții A., B., D., E. și F..

S-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureș competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții C., I. și H..

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanții din prezentul dosar, respectiv C., I. și H. sunt procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, competența Tribunalului Mureș fiind corect stabilită, ca instanță de același gred aflată în circumscripția curții de apel învecinate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Mureș, secția Civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Mureș și Tribunalul Neamț - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Reclamanții, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, au învestit Tribunalul Mureș, secția Civilă cu un litigiu de muncă, pârâți fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț.

Raportat la data cererii introductive și, având în vedere dispozițiile de drept comun în materia competenței litigiilor de muncă - art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - dar și locul de muncă al reclamanților, se reține că, în absența calității de procuror a acestora, litigiul ar fi revenit spre competentă soluționare Tribunalului Neamț.

În cauză însă, Înalta Curte reține incidența dispozitiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., a căror rațiune o constituie asigurarea caracterului efectiv al imparțialității judecătorilor, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț determină aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

În acord cu dispozițiile legale sus citate, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanțele de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate celei în raza căreia își desfășoară activitatea.

Deși art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie dreptul reclamantului de a opta pentru oricare dintre curțile de apel vecine celei în circumscripția căreia își desfășoară activitatea, normele cuprinse în acest articol au caracter imperativ, interesul ocrotit fiind unul general, în considerarea necesității de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei datorită calității părții.

În cauză, necompetența teritorială a Tribunalul Neamț de a judeca cererea reclamanților este de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu 130 alin. (2) C. proc. civ.

Dată fiind calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț a reclamanților, cauza acestora nu poate fi judecată în fond de către Tribunalul Neamț sau de către alte tribunale arondate Curții de Apel Bacău, tocmai din cauza poziției ierarhic superioare a instanței din care reclamanții fac parte.

Astfel, în mod corect reclamanții s-au adresat Tribunalului Mureș, aflat în circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, aceasta fiind învecinată Curții de Apel Bacău.

Prin urmare, instanța supremă constată că învestirea Tribunalului Mureș s-a realizat cu respectarea art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția I civilă și de contencios administrativ, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.