ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4822/2024

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanții A. și B.- procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, C.- procuror în cadrul DIICOT- Serviciul Teritorial Bacău, D.- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani, E.- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, F. și G., foști procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, în prezent pensionari, au solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea unui ordin de salarizare prin care să li se stabilească o indemnizație de încadrare cu luarea în calcul a coeficienților de multiplicare prevăzuți la nr. crt. 6-13 de la lit. A) din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, astfel cum s-a dispus prin nr. 428/A/20.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Bacău – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 54/2022 din 2 iunie 2022, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea promovată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanți A., B., C., D., E., F. și G. au declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului reclamanții arată că au calitatea de procurori, cu vechime și grade profesionale diferite, după cum urmează: - A. - procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie din data de 22.12.2017 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman; - B. - procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie din data de 01.07.2015 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman; - C. - procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă curtea de apel; din data de 01.07.2012 și până la data de 30.06.2016 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman; din data de 01.07.2016 și până la data de 31.12.2016 Ia Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău; din data de 01.01.2017 și până la data de 30.06.2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman; din data de 01.07.2020 și până la data de 18.07.2021 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și începând cu 19.07.2020 și până în prezent la DIICOT- Serviciul Teritorial Bacău; - D. - procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal, angajat în perioada 01.07.2013 - 30.06.2014 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, în perioada 01.07.2014 - 04.09.2014 la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și începând cu 01.01.2020 -și până în prezent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pașcani. - E. - procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, angajată în perioada 01.01.2019 - 12.10.2020 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman și începând cu 13.10.2020 și până în prezent la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași; - F. - procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal, angajată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 15.04.1995 și până la data de 22.06.2020, pensionată conform Decretului nr. 318/22.06.2020; - G. - procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal, angajat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman începând cu 01.10.1994 și până la data de 22.06.2020, pensionat conform Decretului nr. 319/22.06.2020. Recurenții precizează că la data de 19.10.2021, prin adresa nr. x/2021 au solicitat pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să aducă la îndeplinire dispozițiile deciziei civile sus amintite, respectiv emiterea de ordine de salarizare pentru reclamanți, iar prin adresa nr. x/29.10.2021, înregistrată la 04.11.2021 li s-a comunicat de către pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție refuzul de a fi emise aceste ordine. La data de 14.11.2019, au formulat o acțiune civilă prin care au solicitat plata către fiecare a unei indemnizații de încadrare corespunzătoare coeficienților de multiplicare din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 27/2006, respectiv coeficienții de care beneficiau atunci doar procurorii din cadrul DIICOT și DNA. Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, înregistrat pe rolul Tribunalului Mureș. Prin sentința civilă nr. 345/09.03.2021 a Tribunalului Mureș, acțiunea a fost respinsă, însă, prin decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021 a Curții de Apel Mureș, a fost admisă calea de atac a apelului și implicit acțiunea, în sensul că au fost obligați: - pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la recalcularea indemnizației de încadrare și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 în raport cu funcția deținută, respectiv la nivelul indemnizației procurorilor DNA și DIICOT, astfel: - în favoarea reclamanților C., B., F., G. și D., începând cu data de 12.11.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare; - pentru reclamantul A. de la data de 22.12.2017 și în continuare, până Ia încetarea condițiilor legale de acordare; - pentru reclamanta E., de la data de 01.01.2019 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare. Totodată, s-a dispus ca diferențele salariale mai sus menționate să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data plății integrale a debitului principal. S-a mai hotărât ca la diferențele salariale mai sus menționate să fie adăugată dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data pronunțării prezentei hotărâri, iar în continuare și până la plata integrală a debitului principal, diferența dintre dobânda legală penalizatoare și cea remuneratorie. Prin încheierea din 28.09.2021 pronunțată în același dosar s-a dispus îndreptarea mențiunilor din considerentele și dispozitivul deciziei civile 428/A/20.07.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, în sensul menționării numelor corecte a doi dintre reclamanți, respectiv, F. și D.. La data de 04.08.2021, prin adresa înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman nr. 1650/X-2/2021, au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție recalcularea indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi aferente, conform deciziei nr. 428/A/20.07.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, iar la data de 19.10.2021 au solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție să aducă la îndeplinire dispozițiile hotărârii judecătorești și să procedeze la emiterea de ordine de salarizare pentru toți reclamanții, în conformitate cu dispozițiile deciziei și cu drepturile salariale recalculate, pentru a putea beneficia în prezent și în viitor de drepturile salariale recunoscute. Prin adresa nr. x/29.10.2021, înregistrată sub nr. x/04.11.2021, li s-a răspuns că, prin decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a stabilit în favoarea reclamanților, drepturi de creanță (diferențe salariale) și că nu există obligația în sarcina ordonatorului principal de credite de emitere a unor acte administrative. De asemenea, s-a mai precizat că aceste drepturi salariale, recalculate potrivit deciziei civile menționate au fost comunicate Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, în vederea stabilirii diferențelor de drepturi salariale și plății acestora, prin adresa nr. x/20.08.2021. Astfel fiind, recurenții-reclamanți consideră nejustificat refuzul pârâtului de a emite ordine de salarizare având în vedere că, în cauză, coeficientul de multiplicare este unul în raport de care se calculează indemnizațiile de încadrare, alături de valoarea de referință sectorială, sporul de vechime în funcție și alte sporuri, astfel că trebuie emise ordine de salarizare care să le includă pentru a putea beneficia în prezent, dar și pe viitor de aceste drepturi, după cum s-a hotărât în mod irevocabil prin hotărârea judecătorească menționată. În prezent se face trimitere la dispozițiile Legii nr. 153/2017, respectiv la limitarea stabilită prin art. 38 alin. (6) și se menționează că aceste drepturi nu pot fi acordate decât până la data de 31.12.2017, pentru că, în caz contrar, s-ar depăși nivelul indemnizațiilor de încadrare stabilite pentru anul 2022. Este adevărat că prin decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, nu li s-a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție dar nici nu au solicitat acest lucru. Acordarea acelorași drepturi, respectiv calculul indemnizațiilor de încadrare prin luarea în considerare a coeficientului de multiplicare 19,000, de care beneficiau doar procurorii care funcționau în cadrul DNA și DIICOT și care, de asemenea, nu aveau gradul profesional corespunzător PÎCCJ și nici nu au promovat concursuri pentru a-l obține, a fost motivată de către toate instanțele pe existența unei stări de discriminare. Fără a se face trimitere la salarizarea procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenții-reclamanți consideră totuși că, dacă s-a hotărât în mod irevocabil de către o instanță de judecată că trebuia să beneficieze de o indemnizație lunară calculată pe baza aceluiași coeficient acordat ca și acestora doar procurorilor DNA și DIICOT și în condițiile în care nu există o altă componentă de diferențiere, trebuie să fie avută în vedere la stabilirea nivelului maxim de atins indemnizația prevăzută pentru aceștia (procurorii DNA si DIICOT) pentru anul 2022. În opinia recurenților-reclamanți nu pot fi invocate alte argumente și nici să fie date alte interpretări pentru a refuza emiterea ordinului de salarizare de vreme ce instanța a hotărât în mod clar că acei coeficienți de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006 aplicați prin titlul executoriu au rămas incluși în indemnizațiile de încadrare ale reclamanților, aplicându-se în continuare, în punerea în aplicare a legilor de salarizare, astfel că recunoașterea acestor drepturi, prin ordine de salarizare este necesară și pentru viitor, pentru a se bucura de drepturile câștigate de instanță, în modalitatea în care au fost stabilite. Anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salariul de încadrare al magistraților procurori, respectiv personal de specialitate juridică, din cadrul Ministerului Public era compus din două elemente: coeficient de multiplicare pentru fiecare funcție în parte, în raport de vechimea în muncă și în funcție, și valoarea de referință sectorială (VRS). Într-un mod similar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a refuzat emiterea de noi ordine de salarizare raportat la o valoare de referință sectorială de 605,225 RON, ca urmare a acțiunii în instanță (Decizia 547 din 29.09.2021 pronunțată în dosar nr. x/2020 a Curții de Apel Târgu Mureș prin care s-a dispus recalcularea salariilor începând cu 21.02.2017 și în continuare, pentru perioada efectiv lucrată, în raport cu valoarea de referință sectorială de 605,225 RON), însă ulterior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis Ordinul nr. 2295/07.12.2021 pus în aplicare prin Ordinul 2400/27.12.2021 prin care s-a dispus ca procurorii să fie salarizați având în vedere un VRS de 605,225 RON. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenții-reclamanți invocă drept temei la dreptul subiectiv pretins a fi încălcat de pârât, refuzul de a le soluționa cererea, în raport cu decizia civilă nr. 428/A/20.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Târgu Mureș. Prin decizia menționată, în urma admiterii apelului, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de recurenții-reclamanți și a fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, la recalcularea indemnizației de încadrare, iar pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu funcția deținută, respectiv la nivelul indemnizației procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., astfel: - în favoarea reclamanților C., B., F., G., D. și H., începând cu data de 12.11.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare; - pentru reclamantul A., de la data de 22.12.2017 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare; - pentru reclamanta E., de la data de 01.01.2019 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare; Instanța de fond a apreciat că prin hotărârea judecătorească, dreptul constituit în favoarea recurenților-reclamanți este un drept de creanță pentru diferențele salariale rezultate din aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006. Acest lucru rezultă fără dubiu atât din dispozitivul deciziei cât și din considerentele acesteia, Curtea de Apel Târgu Mureș reținând, atunci când a dispus reactualizarea sumelor datorate și dobânzile aplicabile, că " de la data când hotărârea judecătorească a rămas executorie, care este și data pronunțării prezentei decizii și, în continuare, până plata integrală a debitului principal, se va acorda diferența dintre dobânda legală penalizatoare și cea remuneratorie". Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a reținut că nu a fost stabilită în sarcina pârâtului o obligație de emitere a unor ordine de salarizare, ci doar de stabilire a diferențelor bănești rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, aceasta fiind semnificația obligație de recalculare a indemnizației de încadrare. Stabilirea acestei obligații până la "încetarea condițiilor de acordare" nu poate fi socotită că ar da naștere unei obligații de emitere a unor ordine de salarizare. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.