ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5082/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 18 august 2020, sub nr. x/2020, prin declinare de competență prin sentința civilă nr. 579/10.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției: obligarea pârâtului să emită pentru reclamanți ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, conform Deciziei nr. 417/A din 26.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2019, începând cu data rămânerii definitive a acesteia; aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere Ministerului Justiției (în calitate de conducător al autorității publice - Ministerului Justiției art. 8, art. 10 din H.G. nr. 652/2009); iar în cazul în care pârâtul nu își va aduce la îndeplinire obligația de a emite noi ordine de salarizare, acordarea de penalități în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere, reclamanților.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 76 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, excepția inadmisibilității invocată de pârât, precum și acțiunea reclamanților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. Recurenții-reclamanți apreciază sub un prim aspect că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., deoarece instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 417/A din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2019, prin care s-a dispus, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Bacău: (i) obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților A., B., D., F., G., H., I. și K. a diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu funcția deținută, respectiv la nivelul indemnizației procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T, începând cu data de 04.02.2016 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare; (ii) obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților C. și J. a diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu funcția deținută, respectiv la nivelul indemnizației procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., începând cu data de 22.12.2017 și în continuare până la încetarea condițiilor legale de acordare; (iii) obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantei E. a diferențelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin aplicarea coeficienților de multiplicare prevăzuți la lit. A) pct. 6-13 din Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, în raport cu funcția deținută, respectiv la nivelul indemnizației procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., începând cu data de 31.01.2017 și în continuare, până la încetarea condițiilor legale de acordare; (iv) diferențele salariale anterior menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data plății integrale a debitului principal; (v) la diferențele salariale antemenționate se va adăuga dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe și până la data plății integrale a debitului principal. Printr-o următoare critică, circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții-reclamanți arată că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Soluția respingerii cererii de chemare în judecată pornește de la neînțelegerea aspectelor factuale ale cauzei și denotă superficiala analiză a criticilor reclamanților. Astfel, instanța de fond a respins acțiunea, reținând ca fiind aplicabil art. 38 din Legea nr. 153/2017. Or, acest text de lege este străin de cauză, deoarece fondul dreptului fusese stabilit definitiv prin decizia nr. 417/A din 26 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, situație în care instanța de fond trebuia să analizeze cauza din punct de vedere al contenciosului administrativ, respectiv dacă este necesară sau nu emiterea unui ordin de salarizare și obligarea pârâților la îndeplinirea acestei obligații. Printr-un alt rând de critici, circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți consideră că sentința atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța de fond făcând o interpretare eronată a textelor de lege aplicabile în materia salarizării și a art. 8 și art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Recurenții-reclamanți arată că, pentru punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 417/A/16.09.2019, Tribunalul Bacău, prin adresa din 24.10.2019, a solicitat Ministerului Justiției emiterea ordinelor de stabilire a indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi. Prin răspunsul la aceasta adresă, Ministerului Justiției a învederat faptul că nu poate da curs solicitării de a emite ordinele de salarizare deoarece, prin decizia civilă amintită nu a fost obligat la emiterea ordinelor, iar punerea în executare a acestui titlu executoriu se va face conform O.U.G. nr. 114/2018. Prin adresa din 12.12.2019, reclamanții au solicitat, la rândul lor, intimatului emiterea ordinelor de salarizare, în acord cu titlul executoriu amintit. Prin răspunsul nr. x/2019, comunicat reclamanților la data de 22.01.2020, intimatul a reiterat răspunsul anterior amintit, în sensul că nu va da curs cererii de emitere a ordinelor de salarizare deoarece, prin decizia civilă amintită, nu a fost obligat la emiterea ordinelor, iar punerea în executare a acestui titlu executoriu se va face conform O.U.G. nr. 114/2018. Recurenții apreciază că aceste argumente sunt neîntemeiate, deoarece, interpretarea intimatului, conform căreia nu poate emite ordine de salarizare deoarece nu a fost parte în proces și nu a fost obligat de instanța de judecată la emiterea acestor ordine, ar presupune să fie lăsată la latitudinea ordonatorilor de credite punerea în executare a unei hotărâri judecătorești definitive. Cu alte cuvinte, ar însemna ca neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive să producă consecințe juridice în sensul privării unor titulari de drepturile lor specifice. Mai arată că eșalonarea la plată nu este un remediu așa cum susține intimatul, de vreme ce O.U.G. nr. 114/2018 privește numai trecutul, iar prin titlu s-a dispus și pentru viitor, până la dispariția cauzei care a generat inechitatea. În cazul în care nu își va aduce la îndeplinire obligația de a emite noi ordine de salarizare, recurenții-reclamanți apreciază că este întemeiată cererea prin care au solicitat primei instanțe să aplice o amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere Ministrului Justiției (în calitate de conducător al autorității publice - Ministerul Justiției art. 8, art. 10 din H.G. nr. 652/2009), în temeiul art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004. Arată că, în speță, deși Ministerul Justiției avea obligația legală de a executa hotărârile în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive, acesta nu și-a respectat obligațiile. De asemenea, se impune admiterea capătului de cerere având ca obiect acordarea de penalități, în condițiile art. 906 C. proc. civ., avându-se în vedere că pârâtul Ministerul Justiției este obligat să emită pentru fiecare dintre reclamanți noi ordine de încadrare salarială conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015, fiind vorba, așadar, de o obligație de a face care nu poate fi adusă la îndeplinire decât de autoritatea publică pârâtă.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, în esență, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

Aspecte procedurale Excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Justiției, a fost recalificată de Înalta Curte în excepția nulității recursului, ce a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri. II. Soluția instanței de recurs Așa cum s-a arătat la pct. I.5 din prezenta, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, apreciind că motivele de recurs invocate de către recurenți se circumscrisu motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Analizând cu prioritate motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează situația când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte îl apreciază ca fiind incident în prezenta cauză. Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie sa cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile si apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat. Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanța superioară, a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate si temeinicie. Lecturând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea nu îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, prima instanță nu a expus în cadrul considerentelor sentinței, argumentele care au condus la pronunțarea soluției. Astfel, observă instanța de control judiciar că obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită prima instanță l-a reprezentat obligarea pârâtului să emită pentru reclamanți ordine de stabilire a drepturilor salariale individuale, conform deciziei nr. 417/A din 26.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/2019, începând cu data rămânerii definitive a acesteia, aplicarea unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere Ministrului Justiției (în calitate de conducător al autorității publice - Ministerului Justiției art. 8, art. 10 din H.G. nr. 652/2009), iar în cazul în care pârâtul nu își va aduce la îndeplinire obligația de a emite noi ordine de salarizare, acordarea de penalități în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere, reclamanților. Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra cererii de chemare în judecată cu care a fost investită, în considerente nu a arătat motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat această soluție. Aceasta deoarece, așa cum au susținut recurenții, pe drept cuvânt, judecătorul fondului s-a limitat la a menționa într-o sigură frază că "Legea nr. 153/2017 stipulează în sens expres salarizarea până în anul 2022, plafon ce nu poate fi depășit prin obligarea pârâtului de a emite ordine de salarizare individuale conform sentinței", fără a analiza cererea prin prisma motivelor invocate. Procedând astfel, judecătorul fondului nu a motivat soluția adoptată. Or, o astfel de hotărâre nu respectă exigențele art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, motivarea reprezintând un element esențial al unei hotărâri judecătorești, iar lipsa acesteia atrage casarea ei. Scopul motivării este acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță în cadrul dispozitivului. În aceste condiții, recurenților-reclamanți li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu celorlalte motive de recurs, invocate de recurenții-reclamanți, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanți, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.