ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3895/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bacău, secția a-II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal la data de 18.11.2021 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și PROCURORUL GENERAL AL PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a solicitat următoarele:

- aplicarea unei amenzi conducătorului autorității publice (Ministerul Public), în speță Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Csație și Justiție de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat

- acordarea către reclamantă a unor penalități de întârziere în cuantum de 1000 de RON pe zi de întârziere, în raport de prevederile art. 906 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, începând cu data de 17.10.2020, respectiv de la data de 16.10.2020, când s-a pronunțat Decizia definitivă nr. 555/2020 a Curții de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2019 și până la executarea, obligației de a face, și anume până la îndeplinirea și comunicarea către reclamantă a Ordinului ce se va emite de Procurorul General

- obligarea pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițție la calculul, comunicarea modalității de calcul către reclamantă și la plata penalităților de întârziere datorate reclamantei, astfel cum s-a stabilit de instanța de executare conform petitului anterior pentru executarea cu întârziere a acestei, obligații de a face, " sume ce se vor achita sub formă de despăgubiri într-un termen de maxim 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității.

În motivare, s-a indicat că prin sentința civilă nr. 678/2019 pronunțată la data de 13.11.2019 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunaluluui Bacău, secția a -II.-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, fiind promovat recursul în cauză iar prin Decizia nr. 555/2020 pronunțată în data de 16.10.2020 de către Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul.

Având în vedere prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și observând că pârâtul nu a efectuat niciun demers pentru executarea hotărârii definitive, la data de 09.11.2020(după 24 de zile de la pronunțare) respectiv la data de 04.12.2020(după 49 de zile de la pronunțare) a trimis notificări către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea punerii în executare a deciziei definitive, însă ca urmare a accestor notificări i s-au comunicat doar drepturile salariale calculate conform grilelor de salarizare similare specialiștilor din cadrul parchetelor pentru perioada menționată în decizie.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal

Prin sentința civilă nr. 24/2022 din data de 17 ianuarie 2022 Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că instanța competentă să soluționeze cererea reclamantei privind aplicarea unei amenzi conducătorului autorității publice (Ministerul Public), în speță Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Csație și Justiție de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat precum și cererea privind acordarea către reclamantă a unor penalități de întârziere în cuantum de 1000 de RON pe zi, este instanța de executare, respectiv instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, ori fondul litigiului de contencios administrativ, în sensul admiterii acțiunii a fost soluționat de Curtea de Apel Bacău prin casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, în rejudecarea fondului, dat fiind că Tribunalul Bacău a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 11 martie 2022 pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub același număr de dosar.

Hotărârea Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 50/2022 din 17 mai 2022, Curtea de Apel Bacău- secțiaa II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că, din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor art. 24 alin. (3) și art. 25 din Legea nr. 554/2004, are calitatea de instanță de executare instanța care a soluționat în prima instanță fondul acțiunii, deoarece "este de principiu că instanța de executare este instanța de prim grad a jurisdicției de la care provine hotărârea judecătorească obiect al executării silite", "în caz contrar ar însemna ca instanța de recurs, în situația rejudecării fondului după casare, să devină instanță de executare, ceea ce ar fi greu de imaginat, mai ales atunci când instanța de recurs este secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme."

În speță, deși este adevărat că hotărârea a cărei neexecutare se invocă -Dec.civ. 555/2020 - a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacau, însă dezlegarea fondului a avut loc prin rejudecarea acestuia în urma admiterii recursului, și nu în prima instanță, considerent pentru care Tribunalul Bacău păstrează calitatea de instanță de executare, întrucât a soluționat fondul în primă instanță, desființarea soluției în calea de atac fiind lipsită de relevanță juridică din perspectiva calificării acestuia ca instanță de executare în materia contenciosului administrativ.

În concluzie, a reținut Curtea de Apel Bacău, ca fiind "instanța de executare", instanța care a dezlegat pentru prima dată fondul procesului de contencios administrativ, chiar daca hotărârea a cărei punere în executare se urmărește este dată de instanța care a soluționat în rejudecare fondul raportului juridic litigios, interpretare care este confirmată și de inexistența în definiția instanței de executare sau în alt text de lege a condiției că instanța care a dezlegat fondul litigiului să fi pronunțat hotărârea obiect al executării silite, o interpretare contrară constituind o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil pentru judecător.

În ce privește competența teritorială exclusivă, a apreciat că aceasta aparține Tribunalului Bacău deoarece reclamanta domiciliază în circumscripția acestuia (art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004, modif.).

Prin urmare, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, constatând deopotrivă existența conflictului negativ de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin sentința civilă nr. 678/2019 pronunțată la data de 13.11.2019 în Dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Bacău, secția a -II.-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantele A. și B..

Prin Decizia nr. 555/2020 pronunțată în data de 16.10.2020 de către Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul formulat de reclamante și au fost obligați pârâții să emită în favoarea reclamantelor ordinele de reîncadrare salariale corespunzătoare drepturilor salariale de care beneficiază specialiștii din cadrul parchetelor începând cu 13.12.2015 și până la încetarea detașării și să le plătească diferențele salariale, sume actualizate cu indicele de inflație.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A. a învestit Tribunalul Bacău cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, dispoziții legale conform cărora: "La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.."

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: (1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc."

La rândul său, art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 prevede: "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: ț) instanță de executare - instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ."

Sub acest aspect prezintă relevanță și dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că " Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.", precum și dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, ce prevăd că " se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

Constată, așadar, Înalta Curte că instanța de executare este cea care a soluționat în primă instanță litigiul de contencios administrativ, fără a se face însă confuzie între instanța căreia îi revine competența de a soluționa fondul litigiului de contencios administrativ și instanța care, soluționând o cale extraordinară de atac cum este recursul, ca urmare a soluției de casare și reținere spre rejudecare a litigiului, dată în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, ajunge să evoce fondul, fiind evident că nu pot exista două instanțe de executare diferite, în raport de instanța care a dezlegat fondul litigiului de contencios administrativ.

Prin urmare, în condițiile în care hotărârea a cărei neexecutare se invocă -Dec.civ. 555/2020 - a fost pronunțată de Curtea de Apel Bacau, prin rejudecarea fondului în urma admiterii recursului, deci, nu în prima instanță, aceasta nu poate avea calitatea de instanță de executare, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, ci Tribunalul Bacău, acesta fiind cel ce a a soluționat fondul în primă instanță, desființarea soluției în calea de atac fiind lipsită de relevanță juridică din perspectiva calificării acestuia ca instanță de executare în materia contenciosului administrativ.

În acord cu considerentele curții de apel, Înalta Curte reține ca fiind "instanță de executare" instanța care a dezlegat pentru prima dată fondul procesului de contencios administrativ, chiar daca hotărârea a cărei punere în executare se urmărește este dată de instanța care a soluționat în rejudecare fondul raportului juridic litigios, interpretare care este confirmată și de inexistența în definiția instanței de executare sau în alt text de lege a condiției ca "instanța care a dezlegat fondul litigiului să fi pronunțat hotărârea obiect al executării silite".

Cum în cauză instanța care a soluționat pe fond litigiul de contencios administrativ a fost Tribunalul Bacău, Înalta Curte, în regulator de competență, urmează a constata că acesta este instanța de executare competentă să soluționeze cererea formulată de reclamanta A..

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența materială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.