ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1874/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș – secția Civilă la 23.08.2023, reclamantele A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâta Inspecția Judiciară, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la calcularea drepturilor salariale restante, reprezentând diferența dintre indemnizațiile lunare și diurnele încasate și cele care li se cuveneau ca urmare a majorării de 18% – corespunzătoare celor 3 tranșe salariale prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007, incluse, și după data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, în indemnizația brută de încadrare –, pentru perioada cuprinsă între data numirii fiecărei reclamante în funcția de inspector judiciar și intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015. Au solicitat, de asemenea, ca pârâta să fie obligată la plata sumelor astfel calculate, actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale penalizatoare, până la data plății efective și integrale a sumelor pretinse.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș.

La 12.03.2024, Tribunalul Mureș – secția Civilă a disjuns cererile formulate de reclamantele B. și C., iar prin sentința civilă nr. 428, pronunțată la aceeași dată, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de A. în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu este incident, întrucât, deși reclamanta are domiciliul în Cluj și este judecător în cadrul Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, această instanță nu este superioară Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i-ar reveni, în raport cu art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, competența de soluționare în primă instanță a cauzei. A mai arătat că nici art. 127 alin. (2

1

) nu este aplicabil, câtă vreme nicio instanță de judecată nu are calitatea de pârât.

Astfel învestit, Tribunalul Cluj – secția mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat sentința civilă nr. 2277/30.09.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, această instanță a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil, întrucât reclamanta își desfășoară activitatea la Curtea de Apel Cluj, instanță superioară Tribunalului Cluj, căruia i-ar reveni soluționarea cauzei în primă instanță.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, pentru următoarele considerente:

Reclamanta, judecător în cadrul Curții de Apel Cluj, a învestit instanțele cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, în care competența teritorială se determină prin aplicarea atât a art. 269 alin. (1) și (2) din Codul Muncii, cât și a art. 127 C. proc. civ.

Dispozițiile Codului muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, 23.08.2023, fixează competența teritorială în conflictele individuale de muncă în favoarea tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Domiciliul autoarei demersului judiciar este situat în Cluj-Napoca, ca și locul său de muncă, Curtea de Apel Cluj, instanță superioară Tribunalului Cluj, determinat ca prima instanță în cauză, prin aplicarea art. 269 alin. (2) din Codul muncii; este, astfel, atrasă incidența art. 127 alin. (1) C. proc. civ., normă imperativă care obliga reclamanta să sesizeze un tribunal aflat în circumscripția uneia dintre curțile de apel învecinate instanței unde își desfășoară activitatea.

Sinteza procedurii derulate în fața instanțelor aflate în conflict reflectă că autoarea demersului judiciar a procedat legal și a învestit Tribunalul Mureș, situat în circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș, adiacentă Curții de Apel Cluj.

Înalta Curte notează că sintagma "instanța inferioară" din art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată exclusiv prin raportare la secția căreia i-ar reveni controlul judiciar în privința hotărârilor pronunțate de judecătorul reclamant.

Rațiunea normei rezidă în evitarea suspiciunilor de lipsă de obiectivitate a instanței sesizate potrivit regulilor generale de procedură, ca urmare a influenței pe care ar putea-o avea funcția îndeplinită de judecătorul, procurorul, asistentul judiciar ori grefierul reclamant la instanța sesizată, la cea superioară ei sau la parchetele ce funcționează pe lângă acestea.

Nu numai că atribuirea acestei semnificații restrictive încalcă finalitatea textului legal, care urmărește să înlăture suspiciunile ce ar plana asupra imparțialității instanței, extinzând protejarea componentei ei obiective și în căile de atac, dar golește de conținut art. 127 alin. (3) C. proc. civ., a cărui aplicare nu ar fi posibilă în cazul procurorilor sau grefierilor din cadrul parchetelor, pentru care nu se poate verifica o relație de subordonare materială procesuală cu instanța de control judiciar.

În concluzie, se reține că reclamanta era obligată de art. 127 alin. (1) C. proc. civ. să sesizeze nu Tribunalul Cluj, ci o instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate Curții de Apel Cluj; manifestându-și opțiunea prin sesizarea Tribunalului Mureș, a fixat competența teritorială în favoarea acestei instanțe, fără ca opțiunea autoarei demersului judiciar să poată fi cenzurată, fie din oficiu, fie la cererea pârâtului, astfel cum s-a întâmplat în cauză.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2024.