ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 675 din 12

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 9286/30/2008, s-a

admis acțiunea formulată de reclamanta P.l.K. împotriva pârâtului primarul Municipiului

Timișoara, a anulat dispoziția din 21 octombrie 2008, emise de pârât în

soluționarea notificării din 8 octombrie 2002 și a obligat pârâtul să emită o

nouă dispoziție motivată pentru continuarea procedurii de retrocedare sau

despăgubire pentru imobilul înscris în C.F. Timișoara.

Pentru a

hotărî astfel, prima instanță a reținut, că potrivit C.F. Timișoara,

apartamentul cu 1/3 părți comune din imobilul constând în casă și curte în Timișoara,

a fost proprietatea numitei B.P., cu titlu de moștenire.

La 11

februarie 1985, imobilul a intrat în proprietatea Statului Român, cu titlu de

succesiune vacantă, iar la data de 28 septembrie 1998 s-a înscris dreptul de

proprietate dobândit de numita M.A.M., cu titlu de cumpărare, conform Legii nr.

112/1995.

Prin

notificările înregistrate la Prefectura Județului Timiș sub nr. 1747 din 14

februarie 2002, respectiv nr. 1699 din 8 octombrie 2002, reclamanta prin

mandatar B.F., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în

Timișoara, apartament, înscris în C.F.

Prin

dispoziția din 21 octombrie 2008, pârâtul primarul Municipiului Timișoara a

respins notificarea cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001,

fiind vorba de o succesiune vacantă, și nu intră sub incidența legii.

Prima instanță

a reținut că imobilul fiind preluat în perioada de incidență a legii speciale

se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001 și

că notificatoarea are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.

Împotriva

sentinței civile nr. 675 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Timiș a declarat

apel pârâtul primarul Municipiului Timișoara criticând-o ca nelegală și

netemeinică întrucât imobilul în litigiu nu a fost preluat de Statul Român în

baza Decretului nr. 111/1951 printr-o hotărâre judecătorească sau decizie

administrativă, ci în baza C. civ. prin succesiune vacantă, iar succesiunile

vacante nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă

nr. 153 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins

ca nefondat apelul formulat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara,

reținând în considerente că imobilul în litigiu, preluat de stat cu titlu de

succesiune vacantă la 11 februarie 1985, intră în sfera de reglementare a Legii

nr. 10/2001.

Faptul că

imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 nu exonerează pârâtul de

obligația de a răspunde la notificare.

Împotriva acestei

din urmă decizii a declarat recurs primarul Municipiului Timișoara, invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând

criticile de nelegalitate, recurentul a susținut faptul că imobilul solicitat a

se retroceda nu a fost preluat de către Statul Roman în baza Decretului nr. 111/1951

printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie administrativă, ci a

intrat în patrimoniul statului prin succesiune vacantă, astfel încât în mod

corect a fost respinsă notificarea formulată de P.I.K.

Pe de altă

parte, apartamentul în litigiu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995

numitei Mozas Ana Măria, astfel că nu mai poate fi restituit în natură.

Pentru aceste

considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate în sensul admiterii apelului formulat și schimbarea în tot a sentinței

civile nr. 675/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Examinând

criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

În ceea ce

privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,

aceasta nu poate fi primită, nefiind vorba despre un act juridic care să fi

fost denaturat de către instanță. De altfel, recurentul pârât nici nu

menționează care este acest act juridic.

În fine, nici

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate

subzista.

Astfel,

conform mențiunilor de C.F. la 8 aprilie 2003, asupra imobilului în litigiu,

reprezentând apartamentul, 1/3 părți comune B.P. și-a transcris dreptul de

proprietate, cu titlu de drept de moștenire.

Deși, conform

actelor de stare civilă și înscrisurilor notariale aflate la dosar, B.P. a

decedat și a avut un fiu, P.S., decedat, în cartea funciară este intabulat

dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de succesiune vacantă.

La dosar nu

există, însă, nici o dovadă din care să rezulte că succesiunea a fost declarată

vacantă în condițiile C. civ., iar cartea funciară nu menționează actul în baza

căruia s-a făcut înscrierea proprietății statului cu titlu de succesiune

vacantă.

Aceste

circumstanțe, coroborate cu faptul că proprietatea tabulară inițială a avut ca

moștenitor pe fiul său postdecedat, care, conform certificatului de calitate de

moștenitor suplimentar din 5 martie 2008, nu a renunțat la moștenire, duc la

concluzia că preluarea imobilului s-a realizat fără titlu, în condițiile art. 2

lit. b) din Legea nr. 10/2001.

Nici

critica referitoare la faptul că imobilul a făcut obiectul înstrăinării nu este

fondată, deoarece stabilit fiind că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001,

contestatoarea are dreptul la măsuri reparatorii în condițiile prevăzute de

legea specială.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

declarat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 153

din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, va fi respins ca

nefondat.

Ca parte

căzută în pretenții, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul - pârât va fi

obligat să plătească intimatei P.I.K. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli

de judecată respectiv onorariu apărător, conform chitanței 05 din 19 ianuarie

2010 emisă de Cabinet Individual Avocat O.L.M. (fila 46 dosar recurs).

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva Deciziei

nr. 153 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Obligă

recurentul la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată,

către intimata P.I.K.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.