ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 270/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 675 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 9286/30/2008, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta P.l.K. împotriva pârâtului primarul Municipiului Timișoara, a anulat dispoziția din 21 octombrie 2008, emise de pârât în soluționarea notificării din 8 octombrie 2002 și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție motivată pentru continuarea procedurii de retrocedare sau despăgubire pentru imobilul înscris în C.F. Timișoara. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că potrivit C.F. Timișoara, apartamentul cu 1/3 părți comune din imobilul constând în casă și curte în Timișoara, a fost proprietatea numitei B.P., cu titlu de moștenire.

La 11 februarie 1985, imobilul a intrat în proprietatea Statului Român, cu titlu de succesiune vacantă, iar la data de 28 septembrie 1998 s-a înscris dreptul de proprietate dobândit de numita M.A.M., cu titlu de cumpărare, conform Legii nr. 112/1995. Prin notificările înregistrate la Prefectura Județului Timiș sub nr. 1747 din 14 februarie 2002, respectiv nr. 1699 din 8 octombrie 2002, reclamanta prin mandatar B.F., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, apartament, înscris în C.F. Prin dispoziția din 21 octombrie 2008, pârâtul primarul Municipiului Timișoara a respins notificarea cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind vorba de o succesiune vacantă, și nu intră sub incidența legii.

Prima instanță a reținut că imobilul fiind preluat în perioada de incidență a legii speciale se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001 și că notificatoarea are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii. Împotriva sentinței civile nr. 675 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Timiș a declarat apel pârâtul primarul Municipiului Timișoara criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât imobilul în litigiu nu a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951 printr-o hotărâre judecătorească sau decizie administrativă, ci în baza C. civ. prin succesiune vacantă, iar succesiunile vacante nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Prin Decizia civilă nr. 153 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara, reținând în considerente că imobilul în litigiu, preluat de stat cu titlu de succesiune vacantă la 11 februarie 1985, intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001. Faptul că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 nu exonerează pârâtul de obligația de a răspunde la notificare. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs primarul Municipiului Timișoara, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentul a susținut faptul că imobilul solicitat a se retroceda nu a fost preluat de către Statul Roman în baza Decretului nr. 111/1951 printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie administrativă, ci a intrat în patrimoniul statului prin succesiune vacantă, astfel încât în mod corect a fost respinsă notificarea formulată de P.I.K. Pe de altă parte, apartamentul în litigiu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 numitei Mozas Ana Măria, astfel că nu mai poate fi restituit în natură. Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat și schimbarea în tot a sentinței civile nr. 675/PI din 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită, nefiind vorba despre un act juridic care să fi fost denaturat de către instanță. De altfel, recurentul pârât nici nu menționează care este acest act juridic. În fine, nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate subzista. Astfel, conform mențiunilor de C.F. la 8 aprilie 2003, asupra imobilului în litigiu, reprezentând apartamentul, 1/3 părți comune B.P. și-a transcris dreptul de proprietate, cu titlu de drept de moștenire. Deși, conform actelor de stare civilă și înscrisurilor notariale aflate la dosar, B.P.

a decedat și a avut un fiu, P.S., decedat, în cartea funciară este intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de succesiune vacantă. La dosar nu există, însă, nici o dovadă din care să rezulte că succesiunea a fost declarată vacantă în condițiile C. civ., iar cartea funciară nu menționează actul în baza căruia s-a făcut înscrierea proprietății statului cu titlu de succesiune vacantă. Aceste circumstanțe, coroborate cu faptul că proprietatea tabulară inițială a avut ca moștenitor pe fiul său postdecedat, care, conform certificatului de calitate de moștenitor suplimentar din 5 martie 2008, nu a renunțat la moștenire, duc la concluzia că preluarea imobilului s-a realizat fără titlu, în condițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.

Nici critica referitoare la faptul că imobilul a făcut obiectul înstrăinării nu este fondată, deoarece stabilit fiind că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, contestatoarea are dreptul la măsuri reparatorii în condițiile prevăzute de legea specială. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 153 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, va fi respins ca nefondat. Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul - pârât va fi obligat să plătească intimatei P.I.K. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu apărător, conform chitanței 05 din 19 ianuarie 2010 emisă de Cabinet Individual Avocat O.L.M.

(fila 46 dosar recurs).

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara împotriva Deciziei nr. 153 din 10 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Obligă recurentul la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata P.I.K. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.