ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2151/2024

Asupra contestației în anulare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 5 august 2024, sub nr. x/2024, OMV Petrom S.A. a formulat contestație în anulare împotriva împotriva deciziei nr. 2716 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

În susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatoarea arată, în esență, sub un prim aspect, că instanța de recurs nu a cercetat în nicio manieră motivul de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reprezentat de: încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii din 28.10.2013, încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1391 din 28.09.2016, încălcarea autorității de lucru judecat a dispozitivului sentinței nr. 138 din 02.04.2018, încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor sentinței nr. 138 din 02.04.2018 și încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 548 din 17.10.2018.

Sub un alt aspect, contestatoarea susține că instanța de recurs a omis să răspundă motivului de casare referitor la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., raportat la 482 C. proc. civ.

Totodată, contestatoarea arată că prin decizia instanței de recurs nu s-a analizat motivul de casare referitor la încălcarea prevederilor art. 1353 și art. 1349 C. civ.. Potrivit contestatoarei, instanța de recurs se limitează să reproducă considerentele deciziei recurate.

Contestatoarea susține de asemenea că, dezlegarea dată de către instanța de recurs motivului de casare referitor la încălcarea art. 14 alin. (6) C. proc. civ. este rezultatul unei erori materiale. În acest sens, contestatoarea arată că instanța de recurs a reținut că O.U.G. nr. 19/2013 este actul normativ aplicabil în timp asupra procedurii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de intimata A. și că situația patrimonială a societății A. se circumscrie prevederilor acestui act normativ. Or, din conținutul dezlegării instanței de recurs rezultă că premisa tacită a raționamentului judiciar este în sensul că motivul de casare a vizat o problemă juridică circumscrisă dreptului intertemporal, conchide autoarea contestației. În opinia acesteia, instanța de recurs confundă elemente importante ale prezentei cauze referitoare la conținutul motivelor de casare.

De asemenea, contestatoarea susține că dezlegarea dată motivului de casare referitor la încălcarea art. 479 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. este rezultatul unei erori materiale. Constatarea instanței de recurs este contrară circumstanțelor prezentei cauze, în care instanța de apel realizează raționamente proprii asupra situației de fapt în temeiul consultării sistemului ECRIS, precizează contestatoarea.

Sub un ultim aspect, autoarea contestației arată că dezlegarea dată motivului de casare referitor la încălcarea art. 1353 și art. 1349 C. civ. este rezultatul unei erori materiale. În dezlegarea dată acestor critici, potrivit contestatoarei, problemele de drept reținute de instanța de recurs sunt contrare conținutului motivelor de casare care excedează complet instituției vinovăției civile și a ilicitului prevăzut de O.U.G. nr. 91/2013.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect contestația în anulare împotriva deciziei nr. 2716 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta OMV Petrom S.A. împotriva deciziei civile nr. 25 din 26 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).

Contestația în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:

Ipoteza prevăzută la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. are ca situație premisă neexaminarea unor motive de recurs, înțelese ca motive de casare, așa cum acestea sunt reglementate la art. 488 C. proc. civ. și sancționează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu și a argumentelor de fapt și de drept care le susțin.

În cauză, contestatoarea a arătat că unul dintre motivele formulării contestației în anulare este acela că instanța de recurs a omis să ia în discuție criticile întemeiate pe motivul de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii din 28.10.2013, încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1391 din 28.09.2016, încălcarea autorității de lucru judecat a dispozitivului sentinței nr. 138 din 02.04.2018, încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor sentinței nr. 138 din 02.04.2018 și încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 548 din 17.10.2018.

Totodată, contestatoarea a susținut că instanța de recurs a omis să răspundă motivului de casare referitor la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., raportat la 482 C. proc. civ., precum și criticilor referitoare la încălcarea prevederilor art. 1353 și art. 1349 C. civ.

Înalta Curte, verificând considerentele deciziei atacate, reține că instanța de recurs a analizat criticile cu privire la încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii din 28.10.2013, încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 1391 din 28.09.2016, încălcarea autorității de lucru judecat a dispozitivului sentinței nr. 138 din 02.04.2018, încălcarea autorității de lucru judecat a considerentelor sentinței nr. 138 din 02.04.2018 și încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 548 din 17.10.2018.

Astfel, se constată că în considerentele deciziei atacate se regăsește la paginile 6-9 motivarea amplă a instanței de recurs prin care a argumentat că susținerile subsumate motivului de casare reglementat de pct. 7 al art. 488 C. proc. civ. sunt nefondate.

De altfel, trebuie observat că prin cercetarea motivelor de casare trebuie înțeleasă analiza motivelor de recurs, iar nu omisiunea instanței de a răspunde fiecărui argument de fapt și de drept invocat de recurentă, acestea trebuind să fie subsumate unuia dintre motivele de nelegalitate enumerate limitativ de art. 488 C. proc. civ.. Prin urmare, contestația în anulare nu poate fi primită dacă instanța a omis să cerceteze un simplu argument, întrucât argumentele sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină. Instanța de recurs poate grupa argumentele invocate în susținerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul de recurs, așa cum se susține în prezenta cauză.

Totodată, Înalta Curte constată că la paginile 11-12 instanța de recurs a răspuns criticilor recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a invocat încălcarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 478 din același cod, a prevedrilor art. 1353 și art. 1349 C. civ. și a expus argumentele pentru care aceste susțineri nu au putut fi primite.

De altfel, instanța supremă constată că deși se invocă omisiunea instanței de recurs de a răspunde criticilor privind încălcarea normelor materiale, în dezvoltarea acestui motiv, contestatorii critică soluția instanței de apel și maniera în care instanța de recurs a soluționat motivul de recurs formulat sub acest aspect.

Astfel, de vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este neechivoc în privința omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, ori de câte ori se aduce în discuție necercetarea unor argumente care susțin motivele de recurs, contestația în anulare urmează a fi respinsă, deoarece reevaluarea argumentelor de nelegalitate constituie o rejudecare a recursului, care excedează acestei căi extraordinare de atac.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., dispozițiile legale prevăd că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

În cauză, contestatoarea a susținut că dezlegarea dată de către instanța de recurs motivelor de casare referitor la încălcarea art. 14 alin. (6), art. 479 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., precum și cele privind încălcarea dispozițiilor art. 1353 și art. 1349 C. civ. este rezultatul unei erori materiale.

Înalta Curte constată că în argumentarea acestui motiv de contestație, autoarea căii de atac expune aspecte similare cu cele ce au făcut obiectul recursului soluționat prin decizia atacată, asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat și care nu mai pot fi reevaluate în prezenta cale de atac.

Erorile materiale la care se referă norma procedurală prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează aspecte formale ale judecății, care trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale din dosarul cauzei, iar pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, deoarece contestația în anulare este o cale de atac de retractare, și nu de reformare a unei decizii definitive, ceea ce înseamnă că nu poate fi formulată pentru a provoca rejudecarea cauzei pe fondul său, respectiv pentru a repune în discuție nelegalitatea hotărârii, ca urmare a invocării unor erori materiale care, în fapt, vizează pretinse greșeli de judecată relative la dezlegarea dată de instanță cererii de recurs.

Or, din analiza considerentelor deciziei atacate se constată că instanța și-a argumentat soluția de respingere a motivelor prin care s-a criticat încălcarea art. 14 alin. (6), art. 479 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., precum și cele privind încălcarea dispozițiilor art. 1353 și art. 1349 C. civ.

În acest context al analizei evidențiată de considerentele deciziei atacate prin contestația în anulare pendinte, argumentele critice expuse de către contestatoare în fundamentarea acestei căi de atac sunt unele care se referă la o eroare de judecată imputată instanței de recurs, la chestiuni de fond deduse judecății în recurs, iar nu la o eroare materială pretins săvârșită în mod involuntar de către Înalta Curte prin adoptarea soluției de respingere a recursului.

În aceste condiții, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de către contestatoare, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, securitatea raporturilor juridice fiind o dimensiune esențială.

Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele formulate de contestatoare nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 508 C. proc. civ., urmează a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea OMV Petrom S.A. împotriva deciziei nr. 2716 din 14 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea OMV Petrom S.A. împotriva deciziei nr. 2716 din 14 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2024.