ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 19/2026

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Iași - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.466/99/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: " În aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului» se raportează la situația judecătorului pensionat de la data emiterii deciziei de pensionare inițiale sau la situația judecătorului pensionat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării."

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Ana Hermina Iancu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul sesizării

Tribunalul Iași - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 2 iunie 2025 pronunțată în Dosarul nr. 1.466/99/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 iunie 2025 cu nr. 1.347/1/2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004) Art. 85. - (...) (2) Pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art. 84 se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, judecătorul sau procurorul își poate păstra pensia aflată în plată. (...) III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalul Iași - Secția I civilă la 22.03.2024, cu nr. 1.466/99/2024, reclamantul AB a chemat în judecată pârâții Tribunalul Brăila, Curtea de Apel Galați și Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - anularea Adeverinței nr. aaa/6.02.2024 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru actualizarea pensiei de serviciu a magistraților; - obligarea pârâților să refacă și să îi elibereze o nouă adeverință în vederea actualizării pensiei de serviciu, ținând cont și de veniturile aferente funcției de conducere de președinte de secție a tribunalului (care au fost avute în vedere la emiterea deciziei de pensionare, precum și a tuturor deciziilor de actualizare ulterioare), astfel cum au fost stabilite prin actele administrative de stabilire a drepturilor salariale ale judecătorilor în activitate, ce stau la baza actualizării pensiei începând cu 30.12.2021.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia de pensionare din 25.06.2018 eliberată de Casa Județeană de Pensii B (C.J.P. B), s-au stabilit drepturile sale de pensie, avându-se în vedere veniturile aferente vechimii în funcție, vechimii în muncă, precum și funcției de președinte de secție pe care o îndeplinea la momentul respectiv, fiind eliberat efectiv din funcție, prin pensionare, la 11.10.2018, data publicării Decretului nr. bbb/10.10.2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 11 octombrie 2018.

Ulterior, a arătat că au fost emise de către C.J.P. Brăila deciziile de actualizare a pensiei din 3.12.2018, 18.06.2019, 11.05.2020, 12.08.2020, 10.05.2022 și 25.11.2022, prin care pensia sa de serviciu a fost actualizată ținându-se cont de veniturile unui judecător în activitate în condiții egale de vechime și, respectiv, de funcție, inclusiv de funcția de președinte de secție.

Reclamantul a mai învederat că, prin ordinele președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție emise la 12.04.2023, 27.09.2023 și 23.10.2023, în aplicarea Ordinului ministrului justiției nr. 406/C din 7 februarie 2022 pentru stabilirea indemnizațiilor judecătorilor în funcție, începând cu 30.12.2021, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, s-a stabilit că drepturile salariale calculate au în vedere drepturile salariale aflate în plată la data emiterii deciziei de pensionare conform ordinului menționat (în cazul reclamantului, cu luarea în considerare a funcției de președinte de secție).

Adeverința a cărei anulare se solicită a fost emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție fără a se mai ține cont de venitul aferent funcției de conducere pe care a îndeplinit-o reclamantul la data emiterii deciziei de pensionare și care a fost avută în vedere atât la stabilirea pensiei de serviciu, cât și cu ocazia tuturor actualizărilor ulterioare ale drepturilor sale de pensie.

Reclamantul a mai susținut că prin interpretarea dată legii de Înalta Curte de Casație și Justiție la momentul eliberării adeverinței a cărei anulare este solicitată se anulează drepturile anterioare și definitiv stabilite prin decizia de pensionare și deciziile de actualizare emise de C.J.P. Brăila, prin care s-a ținut cont, la actualizarea pensiei de serviciu, de veniturile unui judecător în activitate în condiții egale de vechime și de funcție cu cele pe care le avea reclamantul la momentul pensionării, apreciind că argumentele din apărarea Înaltei Curți de Casație și Justiție încalcă și considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 467 din 2 august 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 august 2023 (Decizia Curții Constituționale nr. 467/2023) (paragrafele 149 și 150).

Pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Brăila au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, susținând că, deși reclamantul deținea funcția de președinte de secție în cadrul Tribunalului Brăila la data emiterii de către C.J.P. Brăila a Deciziei de pensionare din 25.06.2018, cu toate acestea, la data eliberării efective din funcție, respectiv 11.10.2018, acesta era încadrat ca judecător fără funcție de conducere, aceasta fiind baza de calcul pentru stabilirea și, ulterior, actualizarea pensiei de serviciu în cazul reclamantului.

Pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând că, din înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, nu rezultă că acesta ar fi exercitat funcție de conducere în ultima lună de activitate, înainte de data de pensionării, reclamantul nefăcând dovada deținerii funcției de președinte de secție la momentul eliberării din funcție prin pensionare. IV. Motivele reținute de titularul sesizării, care susțin admisibilitatea sesizării

Prin Încheierea de ședință din 2 iunie 2025, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, respectiv: a) completul este învestit cu o judecată în primă instanță, iar acțiunea vizează stabilirea corectă a drepturilor de pensie ale reclamantului, fost salariat plătit din fonduri publice; b) soluționarea pe fond a cauzei depinde de modul de interpretare a dispozițiilor în materie de pensii indicate; c) pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost identificată nicio sesizare care să vizeze chestiunea de drept în discuție, astfel că instanța supremă nu a statuat în această privință; d) în ceea ce privește îndeplinirea condiției existenței unei veritabile chestiuni de drept, titularul sesizării a reținut că raportarea la situația judecătorului pensionat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării nu prezintă un fundament legal evident. De altfel, în calitatea sa de ordonator principal de credite și pârâtă în dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a indicat vreun text de lege care să prevadă obligativitatea unei asemenea raportări. Însă, instanța de trimitere a subliniat că dispozițiile legale examinate nu fac referire expresă la obligativitatea instanțelor de a se raporta la momentul emiterii deciziei de pensionare, deși o astfel de abordare pare a reieși din logica prevederilor legale, ce reglementează actualizarea pensiei de serviciu, care a fost stabilită prin decizia de pensionare, emisă prin raportare la condițiile concomitente acesteia, nu la cele de la data ieșirii efective la pensie. Prin raportare la acest raționament, instanța de trimitere a apreciat că problema de drept supusă dezlegării nu ar fi de o dificultate ridicată, însă a considerat că nu se poate ignora faptul că emitentul opiniei contrare este însăși instanța supremă, chiar dacă o astfel posibilă interpretare a fost propusă de instanța supremă dintr-o postură administrativă (de ordonator principal de credite) și subiectivă (de parte în proces, interesată inerent de respingerea cererii). V. Punctul de vedere al completului de judecată

Instanța de trimitere nu a exprimat un punct de vedere distinct cu privire la fondul chestiunii de drept în discuție, din considerentele indicate prin încheierea de sesizare rezultând că, în opinia sa, raportarea la situația judecătorului pensionat în ultima lună de activitate înainte de data pensionării nu prezintă un fundament legal evident, iar din logica dispozițiilor legale care reglementează actualizarea pensiei de serviciu rezultă obligativitatea instanțelor de a se raporta la momentul emiterii deciziei de pensionare, și nu la condițiile de la data ieșirii efective la pensie.

Totodată, problema de drept supusă analizei nu presupune un grad ridicat de dificultate, dar necesită a fi lămurită prin intermediul acestui mecanism de asigurare a jurisprudenței neunitare, de vreme ce interpretarea contrară celei agreate de instanța de trimitere provine de la instanța supremă, fiind expusă în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. VI. Punctul de vedere al părților

Nu s-au formulat puncte de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Din practica judiciară și din opiniile teoretice înaintate au rezultat două orientări.

Într-o primă orientare jurisprudențială (o sentință civilă nedefinitivă a Tribunalului Mureș - Secția I civilă), s-a apreciat că, în aplicarea art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, sintagma "în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului" se raportează la situația judecătorului pensionat de la data emiterii deciziei de pensionare inițiale.

În același sens au fost și punctele de vedere teoretice formulate de judecătorii din cadrul următoarelor instanțe: curțile de apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și Iași - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și tribunalele București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Ilfov și Vaslui.

În susținerea acestei orientări jurisprudențiale/teoretice au fost invocate dispozițiile art. III alin. (2) din Legea nr. 282/2023, reținându-se că legiuitorul a ratificat, prin dispoziții speciale și exprese, validitatea tuturor deciziilor de pensionare emise în favoarea judecătorilor, cu baza de calcul corespunzătoare funcției deținute la acea dată, chiar dacă acestea nu au fost puse în plată, astfel încât nu este admisibilă modificarea bazei de calcul al acestor pensii. Prin urmare, legiuitorul a consacrat principiul securității raporturilor juridice de asigurări sociale, în consonanță și cu jurisprudența instanței de contencios constituțional (Decizia Curții Constituționale nr. 467/2023, paragrafele 147-149).

S-a mai arătat că art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 nu reglementează, în mod evident, schimbarea bazei de calcul din decizia de stabilire a pensiei de serviciu, cu ocazia actualizării acesteia, și nici nu stabilește raportarea operațiunii de actualizare la funcția deținută la data eliberării din funcție. Mai mult, prevederile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2022), la 16 decembrie 2022, situației de fapt fiindu-i aplicabile dispozițiile tranzitorii ale acestui act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 (art. III și art. V din actul normativ indicat). Actualizarea pensiei nu poate fi făcută decât prin raportare la dispozițiile în vigoare la data pensionării.

Dat fiind cadrul normativ incident, s-a apreciat că nu poate fi identificată o prevedere legală în baza căreia, la emiterea adeverinței pentru actualizarea pensiei de serviciu, pentru persoanele care au decizii de pensionare emise până la 1 ianuarie 2024, dar nepuse în plată, procentul individual de majorare să fie stabilit de către ordonatorii principali de credite prin raportare la situația personalului în activitate care are aceeași funcție, vechime și grad profesional, precum cele avute de beneficiarul pensiei în ultima lună de activitate (anterior eliberării din funcție), iar nu cele care au fost avute în vedere la stabilirea pensiei de serviciu conform deciziei de pensionare puse în plată. Prin raportarea la condițiile din ultima lună de activitate înainte de data eliberării din funcție, diferite, dar care nu au determinat și modificarea pensiei stabilite, în condițiile legii, beneficiarul pensiei va fi pus în situația de a nu mai avea siguranța garantării dreptului său la pensie, astfel cum acesta a fost obținut, și a remodelării elementelor definitorii ale dreptului la pensie deja exercitat, în lipsa unui fundament legal în acest sens.

A fost invocat, totodată, și art. 16 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 608/2024 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a dispozițiilor în materia pensiilor de serviciu prevăzute de Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor și de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (Hotărârea Guvernului nr. 608/2024).

Într-o a doua orientare jurisprudențială (o sentință civilă nedefinitivă a Tribunalului Mureș - Secția I civilă), s-a apreciat că, în aplicarea art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, sintagma "în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului" se raportează la situația judecătorului pensionat din ultima lună de activitate înainte de data pensionării.

În același sens au fost și punctele de vedere teoretice formulate din cadrul următoarelor instanțe: tribunalele Călărași, Ialomița, Teleorman, Neamț - Secția I civilă, Brașov și Maramureș.

În susținerea acestei orientări s-a argumentat că data pensionării este data eliberării din funcție prin pensionare, care este data prevăzută în decretul Președintelui României ca fiind cea a eliberării din funcție sau, în lipsa unei astfel de date, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a decretului Președintelui României de eliberare din funcție. În funcție de această dată se determină cuantumul pensiei de serviciu prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară sau la salariul de bază brut lunar, după caz, și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării [art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004], precum și punerea în plată a drepturilor de pensie [art. 85 alin. (3) din Legea nr. 303/2004].

S-a apreciat, de asemenea, că o interpretare contrară ar încălca drepturile de care trebuie să beneficieze efectiv persoana și principiul egalității de tratament, prin aceea că ar bloca veniturile cuvenite la momentul la care a obținut decizia de pensionare, deși și-a continuat activitatea și au intervenit modificări ale situației de fapt prin dobândirea unui grad superior sau, în mod firesc, prin curgerea timpului, o altă vechime.

S-a mai subliniat că interpretarea teleologică și gramaticală a art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 impune concluzia că drepturile de pensie de serviciu se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, deci intenția legiuitorului a fost de a echivala pensia unui judecător concomitent/corespunzător cu majorarea indemnizației brute lunare a unui judecător coleg aflat în activitate, tocmai pentru a evita situația de discriminare în care de creșterea indemnizației pentru judecătorii aflați la pensie nu ar beneficia și cei care s-au pensionat anterior. S-a dorit astfel ca un judecător pensionat să beneficieze cu titlu de pensie de aceleași drepturi de care ar fi beneficiat dacă sporirea indemnizației brute lunare ar fi operat deja/ar fi intrat deja în vigoare la data la care s-a pensionat.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în această problemă de drept. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate: - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 65 din 2 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 8 decembrie 2017, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, actualizarea pensiei de urmaș în temeiul art. 84 alin. (3) din același act normativ se realizează prin raportare exclusiv la indemnizația de încadrare brută lunară a unui judecător în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței, indiferent de modalitatea de stabilire a cuantumului acesteia, prezentând relevanță considerentele de la paragrafele 81-87; - Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 34 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 29 iunie 2023, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă cu privire la chestiunea de drept ce vizează interpretarea sintagmei "indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime" din art. 85 alin. (2) al Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (a se vedea considerentele de la paragrafele 65-69). IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Dispozițiile art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au făcut obiectul controlului de constituționalitate, fiind pronunțate de Curtea Constituțională deciziile nr. 661 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 9 mai 2023, și nr. 1149 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, excepțiile de neconstituționalitate ridicate. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul sesizării este reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă și de contencios administrativ, ce vizează raporturile de serviciu ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun cuprinsă în dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că: "(...) prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze."

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, de lămurirea căreia depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea acestor condiții, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect anularea Adeverinței nr. aaa/6.02.2024 emise de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru actualizarea pensiei de serviciu a magistratului reclamant și obligarea pârâților să refacă și să îi elibereze o nouă adeverință în vederea actualizării pensiei de serviciu, ținând cont și de veniturile aferente funcției de conducere de președinte de secție a tribunalului (care au fost avute în vedere la emiterea deciziei de pensionare, precum și a tuturor deciziilor de actualizare ulterioare), astfel cum au fost stabilite prin actele administrative de stabilire a drepturilor salariale ale judecătorilor în activitate, ce stau la baza actualizării pensiei începând cu 30.12.2021.

Astfel, obiectul dedus judecății se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre o cerere de chemare în judecată care privește stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie ale personalului prevăzut la alin. (1), personalului plătit din fonduri publice, reclamantul fiind fost judecător și făcând astfel parte din familia ocupațională "Justiție".

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare, în primă instanță, pe rolul Tribunalului Iași - Secția I civilă.

De asemenea, se constată a fi întrunită și cerința inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare, iar instanța supremă nu a statuat punctual asupra chestiunii de drept propusă a fi lămurită prin încheierea de sesizare a instanței de trimitere.

Cu toate acestea, se constată că nu sunt îndeplinite condiția dificultății chestiunii de drept supusă analizei, dar nici condiția ca respectiva chestiune de drept să conducă, în mod necesar, la dezlegarea pe fond a pricinii cu care instanța de trimitere a fost învestită.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta despre existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența "unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective", aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

În același timp, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a subliniat că "măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În consecință, jurisprudența obligatorie consolidată a instanței supreme, în legătură cu această condiție de admisibilitate, referitoare la necesitatea existenței unui anumit grad de dificultate a chestiunii de drept supuse analizei, rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (a se vedea, exemplificativ, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 71 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

În aceste condiții, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex, prezentând un anumit grad de dificultate în procesul de interpretare și aplicare a legii.

În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

Pentru a se verifica îndeplinirea acestei condiții este necesar ca sesizarea să respecte exigențele impuse de art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevede că încheierea de sesizare va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării, punctul de vedere al completului de judecată și al părților.

În acest context, autorul sesizării este ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal care implică riscul unor dezlegări diferite în practica judiciară, prezentând motivele care pun în relief dificultatea reală de interpretare a chestiunii de drept, precum și diferitele variante de interpretare posibile, alături de argumentele de natură să le susțină.

Din această perspectivă, întrebarea nu îndeplinește condiția de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept dificile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei. De altfel, chiar titularul sesizării precizează, în cuprinsul încheierii de sesizare, pe de o parte, că nu există un fundament legal evident pentru conținutul adeverinței în forma emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție ce a constituit obiect al controlului de legalitate în cauză, iar, pe de altă parte, faptul că "problema de drept supusă dezlegării nu ar fi de o dificultate ridicată", însă a decis să formuleze prezenta sesizare în considerarea faptului că emitentul adeverinței a cărei anulare este solicitată, emisă în cadrul unei proceduri administrative, este chiar instanța supremă.

Distinct de acest aspect, care privește dificultatea chestiunii de drept supuse analizei instanței supreme, instanța de trimitere nu a analizat și nici nu a explicat care sunt argumentele în virtutea cărora dispozițiile legale a căror interpretare a fost solicitată ar fi incidente în pricina dedusă judecății. Se observă faptul că, la data emiterii adeverinței, a cărei anulare s-a solicitat de către reclamant, intrase deja în vigoare Legea nr. 303/2022, neexistând nicio argumentație a instanței de trimitere cu privire la motivele pentru care dispozițiile a căror interpretare a fost solicitată prin actul de sesizare a instanței supreme - art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 - ar fi incidente în litigiul dedus judecății, astfel încât de modul lor de interpretare și aplicare să depindă soluția ce va fi pronunțată în cauză.

Cu privire la acest aspect, se observă că reclamantul din dosarul aflat pe rolul instanței de trimitere a introdus acțiunea în justiție la 22 martie 2024, sub imperiul Legii nr. 303/2022, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 282/2023, invocând, în susținerea acțiunii sale, prevederile art. III și art. V din Legea nr. 282/2023, dispoziții care erau în vigoare la data emiterii adeverinței a cărei anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, de vreme ce obiectul cererii îl constituie anularea adeverinței nr. aaa emisă de pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție la 6 februarie 2024.

Legea nr. 303/2022 a intrat în vigoare la 16 decembrie 2022, adică la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I (nr. 1102 din 16 noiembrie 2022), în acord cu dispozițiile finale cuprinse în art. 294 alin. (1) din același act normativ. Ulterior, aceeași lege a fost modificată și completată prin Legea nr. 282/2023 (în vigoare de la 1 ianuarie 2024) pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Totodată, se mai constată că Legea nr. 282/2023, care a adus modificări Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, conține norme juridice clare ce reglementează inclusiv modalitatea de actualizare a pensiilor de serviciu ale magistraților care au obținut decizii de pensionare anterior datei de 1 ianuarie 2024, indiferent dacă au fost sau nu au fost puse în plată, decizii obținute în baza unor legi anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 282/2023, precum este și Legea nr. 303/2004 (art. III și art. V din Legea nr. 282/2023).

Astfel, potrivit art. III din Legea nr. 282/2023: "(...) (2) Persoanele prevăzute la art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cărora le-au fost emise decizii de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se consideră că îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit prin aceste decizii potrivit reglementărilor anterioare intrării în vigoare a prezentei legi. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător și persoanelor care au decizii de pensionare emise după data intrării în vigoare a prezentei legi în baza unor cereri înregistrate la casele de pensii înainte de data intrării în vigoare a acesteia, precum și celor care îndeplinesc condițiile de pensionare până la data intrării în vigoare a prezentei legi."

De asemenea, conform art. V din Legea nr. 282/2023: "Prin derogare de la prevederile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, pentru persoanele care au decizii de pensionare sau îndeplinesc condițiile de pensionare până la data de 1 ianuarie 2024, precum și pentru persoanele în funcție la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizația de încadrare brută lunară pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Actualizarea se realizează prin aplicarea, asupra cuantumului pensiei, a procentului de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare pentru judecătorii sau procurorii în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Cuantumul net al pensiei de serviciu actualizate nu poate depăși 100% din venitul net, la data actualizării, al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, cu excepția pensiilor de serviciu ale persoanelor prevăzute la art. III alin. (2) și (3). Data actualizării, procentul de majorare a indemnizației de încadrare brute lunare și, după caz, venitul net la data actualizării al unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional, se comunică Casei Naționale de Pensii Publice sau casei de pensii teritoriale ori sectoriale competente de către ordonatorii principali de credite implicați".

În aplicarea acestor prevederi legale a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 608/2024.

Conform art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 608/2024, normele metodologice au fost emise în vederea aplicării prevederilor legale în materia stabilirii, actualizării, recalculării și revizuirii pensiilor de serviciu reglementate de Legea nr. 303/2022 și de Legea nr. 47/1992.

Dispozițiile art. 15 și 16 din Hotărârea Guvernului nr. 608/2024 reglementează în mod clar și fără echivoc modalitatea de aplicare a legii în ceea ce privește actualizarea pensiilor de serviciu în cazul persoanelor care au decizii de pensionare emise până la 1 ianuarie 2024, cum este cazul reclamantului din litigiul derulat în fața instanței de trimitere, prevăzând următoarele: " Art. 15. - (1) Prevederile art. 14 alin. (1) nu se aplică persoanelor care au decizii de pensionare emise până la data de 1 ianuarie 2024, indiferent dacă sunt sau nu sunt puse în plată, persoanelor care îndeplinesc condițiile de pensionare până la data de 31 decembrie 2023 inclusiv și nici persoanelor care sunt în funcție la data de 1 ianuarie 2024. (2) Pentru persoanele prevăzute la alin. (1), pensiile de serviciu, inclusiv pensia de invaliditate și pensia de urmaș, se actualizează procentual ori de câte ori se majorează indemnizația de încadrare brută lunară pentru personalul în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad profesional. Art. V din Legea nr. 282/2023, cu modificările ulterioare, se aplică în ceea ce privește modul de actualizare a pensiei de serviciu. (3) Prevederile art. 7 alin. (8) se aplică în mod corespunzător și în cazul deciziilor de actualizare a pensiei. Art. 16. - (...) (3) Pentru persoanele care au decizii de pensionare emise până la data de 1 ianuarie 2024, indiferent dacă sunt sau nu sunt puse în plată, precum și pentru persoanele care au îndeplinit condițiile de pensionare până la data de 31 decembrie 2023 inclusiv, procentul individual de majorare prevăzut la alin. (1) lit. b) se stabilește prin raportare la situația personalului în activitate care are aceeași funcție, vechime și grad profesional precum cele care au fost avute în vedere la stabilirea sau, după caz, recalcularea pensiei de serviciu pentru persoana în cauză. (...)"

Dat fiind acest context normativ, în absența unor argumente expuse de instanța de trimitere cu privire la incidența dispozițiilor art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în litigiul dedus judecății, nu se poate concluziona că prevederile legale indicate în sesizare ar fi aplicabile litigiului dedus judecății, iar de modul de interpretare a lor ar depinde soluția ce ar putea fi pronunțată în cauză, pentru ca această cerință de admisibilitate a mecanismului de prevenire a apariției unei jurisprudențe neunitare să fie considerată îndeplinită. De altfel, această concluzie a fost exprimată majoritar de instanțele consultate, care au opinat în sensul lipsei de incidență a normei indicate de instanța de trimitere la litigiul dedus judecății, iar cu privire la prevederile legale sub imperiul cărora a fost emisă adeverința a cărei anulare se cere - regăsite în Legea nr. 303/2022, Legea nr. 282/2023 și Hotărârea Guvernului nr. 608/2024 - nu s-a invocat vreo normă al cărei conținut să fie dual, neclar, confuz ori incomplet, care să contureze o veritabilă chestiune de drept și să necesite o intervenție interpretativă din partea instanței supreme pe calea mecanismului de prevenire a apariției jurisprudenței neunitare.

În consecință, verificând premisele sesizării, se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru declanșarea acestui mecanism de prevenire a apariției unei practici judiciare neunitare, astfel încât se impune respingerea ca inadmisibilă a acesteia.