Decizia nr. 375/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 357/62/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform prevederilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov - Secția civilă în Dosarul nr. 357/62/2024 privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: În interpretarea dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) penultima teză din Codul muncii, raportat la art. 103 alin. (1) și (2), art. 104 alin. (3) lit. a) și art. 105 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, să se stabilească care este data pensionării anticipate parțiale, respectiv dacă aceasta este data comunicării deciziei de pensie anticipată parțială, data încetării de drept a contractului individual de muncă sau data formulării cererii privind acordarea unei pensii anticipate parțiale, în situația unui salariat care continuă raportul de muncă între data formulării cererii de pensie anticipată parțială și data încetării de drept a raportului de muncă, respectiv încetării calității sale de asigurat.

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Brașov - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 27 mai 2025, în Dosarul nr. 357/62/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea anterior menționată.

Sesizarea a fost înregistrată la 7 august 2025 cu nr. 1.714/1/2025. II. Dispozițiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (Codul muncii) Art. 56. - (1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: (...) c) (...) la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; (...)

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010) " Art. 103. - (1) Pensia se acordă Ia cererea persoanei îndreptățite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredințat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială. (2) Cererea de pensionare, împreună cu actele prin care se dovedește îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege, se depune, începând cu data îndeplinirii acestor condiții, la casa teritorială de pensii competentă, în a cărei rază domiciliază persoana. (...) Art. 104. - (...) (3) În funcție de elementele specifice fiecărei categorii de pensie, pensiile se acordă și de la o altă dată, după cum urmează: a) de la data încetării plății indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă sau, după caz, de la data încetării calității de asigurat, cu excepția persoanelor asigurate pe bază de contract de asigurare socială și a acelora care, conform prevederilor art. 118, pot cumula pensia cu respectivele venituri, dacă cererea a fost înregistrată în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei medicale asupra capacității de muncă, în situația pensiei de invaliditate acordate persoanei care, la data emiterii deciziei medicale, are calitatea de asigurat; Art. 105. - (1) Prin derogare de la prevederile Codului civil referitoare la termenul de prescripție, drepturile de pensii stabilite/recalculate în condițiile prezentei legi se plătesc de la data acordării înscrisă în decizia emisă de casa teritorială de pensii, cu excepția pensiei anticipate și a pensiei anticipate parțiale, care se plătesc de la data încetării calității de asigurat. (...) " III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin acțiunea introductivă, contestatorul, persoană fizică, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ocolul silvic (...) R.A., plata indemnizației de pensionare constând în contravaloarea a 8 salarii, care urmează să fie stabilită în cuantum net în funcție de salariul brut avut în luna pensionării, conform art. 148 din contractul colectiv de muncă.

În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că pârâta a refuzat achitarea indemnizației, invocând art. X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene (în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), care își produc efectele de la 1 ianuarie 2024, or, în raport cu art. 6 alin. (1) și (2) din Codul civil, care consfințește principiul neretroactivității civile în timp, și cu faptul că data pensionării este data la care a fost depusă cererea de pensionare (4 decembrie 2023) sau cel târziu data la care a fost emisă decizia privind acordarea pensiei anticipate parțiale (22 decembrie 2023), aceste prevederi nu sunt incidente.

Prin Sentința civilă nr. 1.527/MAS din 2 octombrie 2024, Tribunalul Brașov a admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantului indemnizația de pensionare constând în contravaloarea a 8 salarii, care urmează să fie stabilită în cuantum net în funcție de salariul brut avut în luna pensionării, conform art. 148 din contractul colectiv de muncă.

În considerentele sentinței s-a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtului, îndeplinind funcția de pădurar până la 8 ianuarie 2024, când raporturile de muncă au încetat în conformitate cu art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în baza Deciziei nr. 4 din 8.01.2024.

Potrivit Deciziei nr. 381.901 din 22.12.2023, emisă de Casa Județeană de Pensii Brașov, reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cererea de pensionare fiind depusă de către reclamant la 4 decembrie 2023.

Conform art. 148 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, "salariații care se pensionează și cei care se pensionează pe caz de boală, nerevizuibil, beneficiază de o sumă de bani, în cuantum net, stabilită în funcție de vechimea în silvicultură și salariul brut avut în luna pensionării, de până la 20 de ani - 5 salarii și după 20 de ani - 8 salarii".

Deși prin art. X din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 s-a prevăzut că, în anul 2024, nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă, prima instanță a reținut că pensionarea reclamantului a avut loc în luna decembrie 2023, pensia fiindu-i acordată începând cu 4 decembrie 2023, la această dată născându-se dreptul la indemnizația de pensionare. Astfel, nu are relevanță data încetării raporturilor de muncă, întrucât în contractul colectiv de muncă nu se face referire la acest aspect, singura condiție cerută fiind aceea ca salariatul să fie pensionat, deschiderea dreptului la pensie fiind momentul depunerii cererii de pensionare, urmată de emiterea deciziei de pensionare.

De altfel, în contractul colectiv de muncă se face mențiunea că această indemnizație urmează a se stabili în funcție de salariul avut în luna pensionării, fiind irelevantă data când raporturile de muncă au încetat, ca urmare a emiterii de către angajator a deciziei întemeiate pe dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâtul Ocolul Silvic (...) R.A., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată, susținând că momentul la care a luat naștere dreptul reclamantului la indemnizația de pensionare prevăzută de contractul colectiv de muncă nu este data la care a fost emisă decizia, anume 22 decembrie 2023, ci 4 ianuarie 2024, data când raportul juridic a încetat de drept.

Întrucât momentul la care s-a născut dreptul reclamantului la indemnizația de ieșire la pensie este ulterior datei la care a intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, refuzul de a acorda aceste drepturi reprezintă o corectă punere în aplicare a unor măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, în deplin acord cu voința legiuitorului.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea apelului.

La termenul de judecată din 27 mai 2025 s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecării apelului. IV. Motivele reținute de titularul sesizării care susțin admisibilitatea acesteia

Instanța a avut în vedere art. 2 alin. (1) și art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispoziții coroborate cu preambulul actului normativ menționat, și a constatat că prezentul litigiu vizează stabilirea și plata drepturilor de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, reclamantul solicitându-le în calitatea de angajat în funcția de pădurar al Ocolului Silvic (...) R.A., în virtutea pensionării, în temeiul prevederilor contractului colectiv de muncă.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită ridică dificultăți de interpretare a art. 56 alin. (1) lit. c) penultima teză din Codul muncii, raportat la art. 103 alin. (1) și (2), art. 104 alin. (3) lit. a) și art. 105 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind stabilirea datei pensionării anticipate parțiale, respectiv dacă aceasta este data comunicării deciziei de pensie anticipată parțială, data încetării de drept a contractului individual de muncă sau data formulării cererii privind acordarea unei pensii anticipate parțiale, în situația unui salariat care continuă raportul de muncă între data formulării cererii de pensie anticipată parțială și data încetării de drept a raportului de muncă, respectiv încetării calității sale de asigurat.

Dispozițiile legale mai sus enumerate cuprind terminologii diferite în legătură cu momentul încetării raportului de muncă și cel al nașterii calității de pensionar, și anume: "comunicarea deciziei de pensie" [art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii], "pensia se acordă la cererea", "data îndeplinirii acestor condiții" (art. 103 din Legea nr. 263/2010), "data încetării calității de asigurat" (art. 104 și 105 din Legea nr. 263/2010). După comunicarea deciziei de pensie anticipată parțială, titularul acesteia are calitatea de asigurat până când angajatorul constată încetarea de drept a contractului de muncă.

Chestiunea de drept ce necesită intervenția instanței supreme este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și controversate, deoarece de modul în care această dată a pensionării anticipate parțiale este stabilită depinde acordarea unor drepturi salariale sub formă de indemnizații la ieșirea la pensie prevăzute în contractul colectiv de muncă în vigoare la data depunerii cererii de pensionare, în contextul în care, între timp, după depunerea cererii de pensionare anticipată parțială și încetarea raportului de muncă, plata acestora a fost eliminată printr-un act normativ nou.

Dificultatea interpretării dispozițiilor legale rezultă din faptul că data comunicării deciziei de pensie nu coincide cu data încetării calității de asigurat, deși art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii prevede că încetarea de drept a contractului de muncă are loc la data comunicării acestei decizii, însă titularul cererii de pensionare nu își pierde calitatea de asigurat până când angajatorul nu consfințește acest lucru prin decizia de încetare a contractului de muncă. Apoi, potrivit Legii nr. 263/2010, chiar dacă reclamantul îndeplinește condițiile pentru a beneficia de pensie anticipată parțială, de regulă, drepturile de pensie nu i se cuvin de la data cererii, ci de la data încetării calității de asigurat. Prin urmare, se impune a se stabili, în contextul acestor dispoziții legale și în interpretarea lor, dacă titularul cererii de pensionare anticipată parțială dobândește această calitate de la data îndeplinirii condițiilor specifice acestui tip de pensie, conform regulii generale prevăzute de art. 104 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 (plata pensiei fiind doar amânată până la momentul încetării calității de asigurat), de la data comunicării deciziei de pensie la care face trimitere art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul muncii sau de la data constatării de către angajator a încetării contractului de muncă, dată ce semnifică încetarea calității de asigurat a petentului, conform art. 104 alin. (3) lit. a) și art. 105 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.

De lămurirea modului de interpretare/aplicare a art. 56 alin. (1) lit. c) penultima teză din Codul muncii, raportat la art. 103 alin. (1) și (2), art. 104 alin. (3) lit. a) și art. 105 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind stabilirea datei pensionării anticipate parțiale, depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, între data depunerii cererii de pensionare anticipată parțială și emiterea deciziei de pensie, iar apoi comunicarea acesteia, a intervenit o modificare legislativă - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 - astfel că de stabilirea datei pensionării depinde valorificarea drepturilor pretinse de reclamant prevăzute în contractul colectiv de muncă, care la art. 149 prevede plata drepturilor menționate pentru "salariații care se pensionează". Or, din această sintagmă nu rezultă tipul de pensie la care se referă și nici data de referință - depunerea cererii de pensionare, emiterea deciziei de pensionare, data comunicării acesteia, data încetării contractului de muncă, data plății pensiei -, în contextul în care beneficiarul pensiei anticipate parțiale continuă raportul de muncă după depunerea cererii de pensionare.

Chestiunea de drept prezintă noutate, întrucât, deși dispozițiile legale menționate nu sunt recent intrate în vigoare, din verificarea jurisprudenței naționale nu reiese că norma în discuție a primit o rezolvare substanțială din perspectiva pusă în discuție în prezenta cauză.

În urma consultării jurisprudenței instanței supreme s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunțată în recurs în interesul legii și aceasta nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea

Reținând în prealabil că reclamantul este beneficiarul unei decizii privind acordarea pensiei anticipate parțiale, iar nu a uneia privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, cum eronat a reținut prima instanță în cuprinsul hotărârii apelate, dobândirea calității de pensionar coincide cu data comunicării deciziei de pensie care a fost constatată de angajator.

Independent de data de la care sunt acordate drepturile de pensie, dobândirea calității de pensionar are loc de la data comunicării deciziei de pensie, aceasta fiind voința legiuitorului. Plata retroactivă a drepturilor de pensie nu se confundă, astfel, cu dobândirea acestei calități, care nu poate avea loc decât ulterior emiterii deciziei de pensie și ajungerea ei la destinatar.

Totodată, s-a apreciat că data dobândirii calității de pensionar nu coincide nici cu data încetării de drept a calității de asigurat, având în vedere că nu în toate cazurile viitorul pensionar anticipat parțial se află într-un raport de muncă la data cererii, așa încât dobândirea calității de pensionar trebuie să reprezinte un moment obiectiv pentru toți pensionarii de același fel, indiferent de situația concretă în care se află. De altfel, din analiza Deciziei nr. 91/2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, deși situația juridică în cauza în care s-a făcut sesizarea este diferită, rezultă, conform paragrafelor 71-73, că momentul plății drepturilor de pensie nu impietează asupra dobândirii calității de pensionar, fiind un aspect distinct și irelevant.

Așadar, în ipoteza titularului unei cereri de pensionare angajat, raportul de muncă a încetat la momentul comunicării deciziei de pensie, angajatorul emițând ulterior decizia de încetare a contractului de muncă, și, astfel, a încetat calitatea de asigurat și s-a născut calitatea de pensionar, drepturile salariale neputând fi cumulate cu cele de pensie.

Relevante în acest sens sunt considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 840/2018 din paragraful 18, în care s-a reținut că: " (...) dispozițiile Legii nr. 263/2010 reglementează doar condițiile în care asigurații pot obține dreptul la pensie și nu instituie o obligație a persoanelor de a se pensiona la împlinirea condițiilor legale de pensionare. Încetarea de drept a contractului de muncă la împlinirea condițiilor legale de pensionare este prevăzută însă în art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003. Reglementarea prevede însă trei teze distincte: prima teză se referă la încetarea contractului de muncă «la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare», în timp ce a doua și a treia teză stabilesc încetarea raportului de muncă «la data comunicării deciziei de pensie», respectiv «la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II». Curtea apreciază că doar în prima teză încetarea contractului de muncă are loc ope legis, ca urmare a îndeplinirii condițiilor de stagiu și vârstă legale de pensionare, în timp ce în a doua teză, încetarea are loc ca urmare a exprimării opțiunii asiguratului pentru deschiderea anticipată a dreptului la pensie, în condițiile permise de lege. În aceste condiții este evident că derularea în continuare a raportului de muncă ar fi contrară voinței exprimate de cel care solicită deschiderea dreptului la pensie, astfel că încetarea de drept a contractului individual de muncă este justificată, fără a avea semnificația încălcării dreptului la muncă al salariatului." VI. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelantul-pârât a apreciat oportună sesizarea instanței supreme, fără a-și exprima un punct de vedere cu privire la modul în care ar trebui dezlegată problema de drept. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2025, a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Prezenta sesizare a fost formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale prin care se reglementează procedura hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Domeniul de aplicare al actului normativ este stabilit prin art. 1, ordonanța de urgență fiind incidentă în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal; de asemenea, ordonanța de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice. Conform alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 instituie reguli speciale privind sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, stabilind că: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecata învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

În preambulul ordonanței de urgență s-a arătat că la elaborarea acestui act normativ s-a ținut seama de "configurația actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și de efectul obligativității hotărârii pe care o pronunță Înalta Curte de Casație și Justiție, în deplin acord cu îndatorirea sa constituțională de asigurare a aplicării și interpretării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești din România". De asemenea, s-a apreciat că aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, "în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Potrivit principiului specialia generalibus derogant (legile speciale derogă de la cele generale), dispozițiile expuse se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, urmând a se completa cu prevederile acestui cod, art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 stabilind expres că "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutăți chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

Verificând condițiile de admisibilitate astfel prezentate, se constată că în cauza de față acestea nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, după cum se va dezvolta în cele ce urmează.

Condițiile de admisibilitate referitoare la obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de pronunțare a hotărârii prealabile și stadiul procedurii sunt îndeplinite, întrucât procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect obligarea pârâtului la acordarea indemnizației de pensionare și se află în curs de judecată, în calea de atac a apelului, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Curții de Apel Brașov - Secția civilă. În consecință, pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi la prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (spre exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a arătat că la emiterea actului normativ s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

Astfel, jurisprudența consolidată în legătură cu această condiție de admisibilitate rămâne de actualitate și sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024, paragraful 63).

În consecință, nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul constituțional al instanței legal învestite de a judeca în mod direct și efectiv procesul.

În cadrul sesizării de față, chestiunea de drept supusă dezlegării nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, în contextul în care dispozițiile legale anterior citate, a căror interpretare se solicită, nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare.

Autorul sesizării nu se confruntă cu o dificultate reală în interpretarea normelor de drept incidente, ci urmărește mai degrabă ca instanța supremă să verifice circumstanțele factuale și să aplice legea în scopul soluționării cauzei, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Astfel, instanța de trimitere a relevat că dispozițiile legale a căror interpretare o solicită cuprind terminologii diferite în legătură cu momentul încetării raportului de muncă și cel al nașterii calității de pensionar, arătând că art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii se referă la "comunicarea deciziei de pensie", art. 103 din Legea nr. 263/2010 utilizează sintagme precum "pensia se acordă la cererea", "data îndeplinirii acestor condiții", iar art. 104 și 105 din Legea nr. 263/2010 vizează "data încetării calității de asigurat".

Se observă că textele legale invocate operează cu noțiuni juridice diferite, nefiind relevate elementele de ambiguitate sau neclaritate a acestora.

Deși consideră că problema de drept este susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite și controversate, instanța de trimitere nu arată care ar fi aceste interpretări, justificând îndeplinirea condiției, astfel cum s-a arătat la paragraful 26 din prezenta decizie, prin prisma legăturii cu soluționarea cauzei și cu situația concretă a acesteia.

În opinia instanței de trimitere, dificultatea interpretării dispozițiilor legale rezultă din faptul că data comunicării deciziei de pensie nu coincide cu data încetării calității de asigurat, or aceste noțiuni sunt diferite și este necesar a se face diferența între data deschiderii drepturilor de pensie și data la care au loc alte efecte, cum sunt plata efectivă a pensiei sau data încetării calității de asigurat.

Circumstanțele relevate de instanța de trimitere, în sensul că, între data depunerii cererii de pensionare anticipată parțială și emiterea deciziei de pensie, iar apoi comunicarea acesteia, a intervenit o modificare legislativă - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 - nu determină neclaritatea textelor legale a căror interpretare o solicită instanța, ci presupun necesitarea stabilirii efectelor juridice ale fiecărui element de fapt și de drept din speță în raport cu reglementarea aplicabilă acestora, operațiune care rămâne în sfera de competență a instanței care soluționează cauza.

Prin raportare la exigențele prezentei proceduri, în urma evaluării elementelor sesizării formulate, se constată că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât nu vizează interpretarea in abstracto a dispozițiilor legale invocate, ci doar aplicarea acestora la cazul concret dedus judecății, în funcție de particularitățile speței rezultate din analiza materialului probator administrat, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie adoptată în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Brașov.

Așadar, este evident că, în cauză, nu se pune problema existenței unei dificultăți a instanței de trimitere de interpretare a dispozițiilor legale incidente, ci de aplicare a acestora în cazul concret dedus judecății sale.

În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate vizând existența unei veritabile probleme de drept, având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, se impune soluția de respingere ca inadmisibilă a sesizării.