ÎCCJ, Decizia nr. 35/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 574 din 27 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/118/2020, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Oraș Eforie împotriva Sentinței civile nr. 367 din 23 februarie 2023 pronunțate de Tribunalul Constanța – Secția contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamanta societatea A.

Cererea de revizuire

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 aprilie 2024, sub nr. x/36/2024, urmare a declinării de competență prin Decizia civilă nr. 327/25.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/36/2024, revizuenta A a solicitat anularea Deciziei civile nr. 574 din 27 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..

În motivarea cererii de revizuire, s-a arătat, în esență, că decizia atacată, respectiv Decizia civilă nr. 574/27.06.2023 a Curții de Apel Constanța, este potrivnică deciziei civile nr. 56/CA/22.01.2020 a Curții de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/118/2018.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 4637 din 17 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire promovată de societatea A împotriva Deciziei civile nr. 574 din 27 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/118/2020, ca tardiv formulată.

În motivare, instanța a reținut că termenul în care se poate solicita revizuirea, în cazul cererii pendinte, începe să curgă de la data pronunțării acesteia, respectiv 27 iunie 2023, dată la care această hotărâre a dobândit caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) C. proc. civ.

Au fost avute în vedere prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., reținându-se că termenul de o lună a început să curgă de la data de 27 iunie 2023 și s-a împlinit pe data de 27 iulie 2023.

Având în vedere că revizuenta a solicitat revizuirea deciziei nr. 574 din 27 iunie 2023 la data de 22 ianuarie 2024, Înalta Curte a constatat că cererea este introdusă cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care a respins-o, ca tardiv formulată.

Recursul

Împotriva acestei decizii, A a formulat recurs.

Prin motivele de recurs, a susținut că decizia pronunțată este nelegală, întrucât calea extraordinară de atac a fost declarată în termenul legal, care este de 30 de zile de la comunicare, potrivit art. 21 alin. (3) din Legea nr.  554/2024.

Recurenta a detaliat obiectul cererii de revizuire, arătând că prin Decizia nr. 56/CA/22.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/118/2018 s-a dispus respingerea recursului formulat de Consiliul Local Eforie; prin Decizia nr. 574/27.06.2023 a Curții de Apel Constanța a fost admis recursul declarat de aceeași parte și a fost respinsă cererea de chemare în judecată.

În concluzie, cele două hotărâri judecătorești conțin dispoziții potrivnice deși sunt pronunțate în același litigiu, cu privire la instituirea unei servituți (drept de trecere) pe aleea reprezentată atât în HCL nr. 234/2017, cât și în HCL nr. 180/2020.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație si Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că analiza criticilor urmează a fi făcută din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din C.  proc., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, așadar sunt avute în vedere norme de procedură civilă.

În esență, recurenta a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac este cel o lună, care curge de la comunicarea hotărârii, fiind incidente prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr.  554/2024.

Aceste critici sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, s-a susținut că Decizia nr. 574 din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Constanța ar fi potrivnică Deciziei nr. 56/CA din 22 ianuarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/118/2018.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 574 din 27 iunie 2023 a Curții de Apel Constanța.

Termenul în care putea fi formulată cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este cel prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și anume în 30 de zile de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Fiind pronunțată în stadiul procesual al recursului, hotărârea supusă revizuirii este definitivă de la data pronunțării ei, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 27 iulie 2023.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 22 ianuarie 2024, cu depășirea termenului imperativ de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală, și anume formularea în termenul legal a cererii de revizuire, pentru că a înțeles să dea o interpretare proprie termenului de declarare al căii extraordinare de atac, în raport de temeiul de drept indicat în cerere, susținând că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, câtă vreme textul de procedură civilă nu face aceste distincții.

În plus, nu se poate reține susținerea recurentei, în sensul că ar fi incidente prevederile art. 21 alin. (3) din Legea nr.  554/2004, respectiv că termenul de declarare al căii extraordinare de atac ar fi curs de la comunicarea hotărârii.

Aceasta deoarece instanța de judecată a fost învestită cu o cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., cum rezultă din copia cererii aflată la fila 6 din dosar.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A împotriva Deciziei nr. 4637 din 17 octombrie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/36/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2025.