ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 404/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 851/1/2025, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secțiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.315/110/2021*.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părților, fiind formulate puncte de vedere la raport de către intimatele-pârâte.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a dispus, prin Încheierea din 31 martie 2025, în Dosarul nr. 3.315/110/2021*, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă pensia militară calculată potrivit art. 122 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare - prin modul de calcul prevăzut de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, pe principiul contributivității și care are un cuantum brut mai mare decât pensia calculată în baza Legii nr. 223/2015 - este supusă plafonării prevăzute de art. 60 din Legea nr. 223/2015, potrivit căruia pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 223/2015) " Art. 60. - (1) La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie. (2) Dacă în urma indexării pensiei militare de stat stabilite potrivit alin. (1) rezultă un cuantum al pensiei nete mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, se acordă acest cuantum rezultat, fără a depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete în cauză. (3) În cazul indexărilor succesive, cuantumul acordat nu poate depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei la care se adaugă suma reprezentând intervenția ratei medii anuale a inflației, în aceleași condiții, din operațiunile de indexare anterioare. (4) Dispozițiile art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător." " Art. 122. - Militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, precum și urmașii acestora, care la data deschiderii dreptului de pensie, de către casa de pensii sectorială competentă, îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, cât și cele prevăzute la data de 1 ianuarie 2016 de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, pot opta în termen de 5 ani, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, pentru modul de calcul prevăzut de Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data de 1 ianuarie 2016." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată în urma declinării pe rolul Tribunalului Bacău - Secția I civilă cu nr. 3.315/110/2021*, astfel cum a fost modificată, reclamantul le-a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de contestații a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, solicitând instanței să dispună: a) anularea Deciziei din 5 februarie 2021 a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale și a Hotărârii din 12 octombrie 2021 a Comisiei de contestații a Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale; b) recalcularea pensiei în temeiul art. 122 din Legea nr. 223/2015, în sensul aplicării modului de calcul al pensiei bazat pe principiul contributivității instituit de Legea nr. 263/2010 și a indicelui de corecție prevăzut pentru anul 2020; c) obligarea primei pârâte la emiterea deciziei de pensionare în conformitate cu opțiunea reclamantului pentru modul de calcul prevăzut de Legea nr. 263/2010; d) în subsidiar, obligarea primei pârâte la recalcularea pensiei în baza Legii nr. 223/2015, cu includerea primei aeronautice în baza de calcul al pensiei.

Prin Sentința civilă nr. 104 din 20 februarie 2024, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deși modul de calcul al pensiei este reglementat de Legea nr. 263/2010, care are la bază principiul contributivității, dreptul de pensie a fost deschis în temeiul Legii nr. 223/2015.

În consecință, toate modificările ce vor surveni asupra pensiei vor fi guvernate de prevederile Legii nr. 223/2015, neputând fi majorată pensia militară a reclamantului în funcție de majorările ulterioare ale punctului de pensie.

A mai reținut că, deși art. 122 din Legea nr. 223/2015 instituie dreptul pensionarilor militari de a opta pentru modul de calcul al pensiei conform Legii nr. 263/2010, pensia acestora rămâne una militară de stat supusă tuturor rigorilor prevăzute de Legea nr. 223/2015.

În aceste condiții, prima instanță a apreciat că art. 60 din Legea nr. 223/2015 se aplică tuturor pensiilor militare de stat, cum este și cea a reclamantului.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac și anularea deciziei atacate.

În motivare, a arătat că art. 122 din Legea nr. 223/2015 permite militarilor să opteze pentru cuantumul mai avantajos al pensiei, căruia nu i se aplică plafonarea prevăzută de art. 60 din Legea nr. 223/2015, dacă acest cuantum a rezultat din modul de calcul bazat pe principiul contributivității instituit de Legea nr. 263/2010. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că dificultatea lămuririi chestiunii de drept vizează aplicabilitatea art. 60 din Legea nr. 223/2015 pensiilor calculate în temeiul art. 122 din aceeași lege, în baza principiului contributivității stabilit de Legea nr. 263/2010.

A mai reținut că de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzei. V. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanța de trimitere a apreciat că, indiferent de modul de calcul al pensiei rezultat din aplicarea Legii nr. 263/2010 ori a Legii nr. 223/2015, pensia rămâne una militară, căreia i se aplică plafonarea instituită de art. 60 din Legea nr. 223/2015. VI. Jurisprudența instanțelor naționale

Din răspunsurile transmise de către instanțele consultate au rezultat două opinii teoretice, nefiind identificată nicio hotărâre judecătorească relevantă în privința chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

Astfel, într-o primă opinie s-a apreciat că pensia militară calculată în baza principiului contributivității prevăzut de Legea nr. 263/2010, care are un cuantum brut mai mare decât pensia calculată în baza Legii nr. 223/2015, nu este supusă plafonării prevăzute de art. 60 din Legea nr. 223/2015.

S-a argumentat că limitarea instituită de art. 60 din Legea nr. 223/2015 poate fi aplicată numai pensiei care are ca bază de calcul media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special. De altfel, plafonarea pensiei militare calculate conform art. 122 din Legea nr. 223/2015, la media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul, ar conduce la încălcarea principiului contributivității.

Într-o a doua opinie s-a apreciat că pensia militară calculată în baza principiului contributivității prevăzut de Legea nr. 263/2010, care are un cuantum brut mai mare decât pensia calculată în baza Legii nr. 223/2015, este supusă plafonării prevăzute de art. 60 din Legea nr. 223/2015.

S-a argumentat că, deși militarul poate opta pentru modul de calcul al pensiei prevăzut de Legea nr. 263/2010, pensia rămâne una militară de stat supusă plafonării prevăzute de art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 863 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 22 iulie 2020, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ce a vizat inclusiv dispozițiile art. 60 alin. (1), (3) și (4) și art. 122 din Legea nr. 223/2015. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Nu au fost identificate decizii relevante pronunțate în mecanismele de unificare a practicii judiciare. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește domeniul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în art. 1 se prevede că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

Referitor la condițiile de admisibilitate a sesizării, actul normativ instituie o procedură specială privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 prevede următoarele: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Aceste prevederi se aplică cu prioritate în raport cu dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa însă, în mod corespunzător, cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel cum se și statuează expres prin art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, conform căruia dispozițiile acestei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie.

Din analiza dispozițiilor legale evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare a art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept; d) soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; e) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (2) și (3), respectiv art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect o contestație formulată împotriva unei decizii de pensionare emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

În consecință, în cauza care a ocazionat sesizarea, pretențiile deduse judecății se circumscriu domeniului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul art. 1 alin. (2).

De asemenea, cauza în care a fost formulată sesizarea instanței supreme se află pe rolul Curții de Apel Bacău - Secția I civilă, ca instanță competentă să judece calea de atac a apelului.

Cât privește condiția existenței unei chestiuni de drept veritabile, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că aceasta nu este îndeplinită.

Sub acest aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a statuat în mod constant că, pentru a se putea discuta de existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată "să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existența chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanța de urgență menționată.

De altfel, în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a ținut seama de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept".

În acest context, se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex.

Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și al art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză. Nu este posibil însă ca în cadrul acestui mecanism instanța supremă să se substituie funcției jurisdicționale a instanței de trimitere, învestită cu soluționarea, în concret, a raportului juridic dedus judecății.

Caracterul veritabil, în special dificultatea chestiunii de drept, ca element subsumat admisibilității, își găsește justificarea în dezideratul ca intervenția instanței supreme să nu se transforme într-un mecanism indirect de suprimare a rolului instanței învestite legal cu soluționarea unei cereri, acela de a judeca în mod direct și efectiv o cauză în baza legii, rol consacrat constituțional.

Rolul completului care dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este acela de a releva norma și felul în care, din cauza complexității sau, dimpotrivă, a precarității reglementării, aceasta poate primi interpretări diferite și ar putea avea ca rezultat o jurisprudență neunitară.

Instanța care formulează actul de sesizare trebuie să prezinte argumentele care susțin interpretările aflate în opoziție pentru a demonstra dificultatea pe care o are în a determina evidența unei anumite interpretări și, astfel, necesitatea de a apela la mecanismul de unificare. Cu alte cuvinte, încheierea de sesizare trebuie să releve reflecția judecătorilor din complet asupra respectivei chestiuni de drept, asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, câtă vreme divergența de interpretare ce există între reclamant și pârât, specifică procesului civil, nu este de natură a demonstra dificultatea acestei operațiuni logico-juridice.

Chestiunea de drept supusă dezlegării în cauza de față nu se circumscrie însă exigențelor care să permită declanșarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispozițiile legale invocate nu sunt lacunare, incomplete și nici neclare, neargumentându-se riscul apariției unei practici judiciare neunitare.

În acest sens se observă din modul în care instanța de trimitere a formulat punctul de vedere asupra chestiunii de drept că judecătorii nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în circumstanțele litigiului dedus judecății, aspect ce reiese din încheierea de sesizare, în care instanța de trimitere a interpretat normele legale în discuție, fără nicio dificultate.

Astfel, absența indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum și punctul de vedere clar exprimat al instanței de trimitere relevă o solicitare de soluționare, în concret, a raportului juridic dedus judecății, cu toate că acest atribut intră și este necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor judecătorești (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, și Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023).

În concluzie, în urma evaluării elementelor sesizării formulate, se constată că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât nu vizează interpretarea in abstracto a dispozițiilor legale invocate, ci doar aplicarea acestora la cazul concret dedus judecății, în funcție de particularitățile speței rezultate din analiza materialului probator administrat, cu scopul de a se identifica soluția ce trebuie adoptată în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel Bacău - Secția I civilă.

În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate vizând existența unei veritabile probleme de drept, având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile în condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin care instanța supremă să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, în temeiul art. 521 din același act normativ,