ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2978/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2978/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 921 din 23

februarie.2012 a Tribunalului Constanța

a

fost respinsă ca nefondată contestația formulată de reclamanții S.N., S.U., C.E.

și C.S. împotriva hotărârii de expropriere din 12 octombrie 2010 a Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii - C.N.A.D.N.R. SA. Reclamanții au fost obligați

să plătească suma de 124,95 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că norma

aplicabilă acestei proceduri de expropriere este cea în vigoare la data

emiterii actului contestat, respectiv, Legea nr. 198/2004, cu trimitere la

dispozițiile Legii nr. 33/1994.

Legea nr. 255/2010 privind

exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor

obiective de interes național, județean și local, invocată drept temei juridic

al cererii, a fost publicată în M. Of. nr. 853/20.12.2010 și a intrat în

vigoare la data de 23 decembrie 2010, deci ulterior emiterii hotărârii

contestate - nefiind incidență în speță.

S-a mai reținut că potrivit art. 26

din Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor (compuse din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului), experții, precum

și instanța, vor ține seama de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele aduse proprietarului sau,

după caz, altor persoane îndreptățite" sens în care s-a dispus efectuarea

unei expertize judiciare.

Lucrarea astfel întocmită a determinat

o valoare a terenului supus exproprierii - în suprafață totală de 1.949.00 mp.

situat în Medgidia, de 1,70 euro/mp. S-a calculat o despăgubire totală de

14.310 RON (3.310 euro x 4,3246RON/euro), valoare reală ce a fost însușită de

toți cei trei experți, nefiind formulate opinii separate.

Instanța de fond a constatat că aceeași

valoare a fost stabilită și de expropriator în cuprinsul raportului de evaluare

ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate, respectiv 1,70 euro/mp, cu o despăgubire

totală de 13.700 RON (1.949 x 7,04 RON/mp), în condițiile în care valoarea unui

euro la data întocmirii raportului de evaluare era de 4,1411 RON.

Procedând la compararea ofertei făcute

prin hotărârea de expropriere contestate (1,7 euro/mp), cu valorile rezultate din

raportul de expertiză (1,7 euro/mp) și având în vedere disp.art. 27 din Legea

nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai

mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de

expropriat", tribunalul a reținut că pretențiile reclamanților de majorare

a cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, nu sunt fondate.

S-a reținut că valoarea majorată rezultată

din expertiza judiciară se datorează exclusiv diferenței de curs valutar dintre

momentul ofertei expropriatorului și cel al evaluării judiciare, situație care nu

poate fi imputată expropriatorului și nici nu poate profita expropriatului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

apel reclamanții

S.N., S.U.,

C.E. și C.S., care au apreciat că soluția este nelegală în măsura în care ea nu

ține seama de prevederile art. 22 alin. (1), art. 32, 34 și 35 lit. c) din Legea

nr. 255/2010, cu referire la etapele procedurii de expropriere și la modalitatea

în care acest act normativ reglementează transferul dreptului de proprietate asupra

imobilelor care fac parte din coridorul de expropriere.

S-a susținut că textele evocate reflectă

voința legiuitorului ca efectul translativ al dreptului de proprietate ce rezultă

din hotărârea emisă să fie afectat de o condiție suspensivă - aceea ca expropriatorul

să fi consemnat la dispoziția expropriatului sumele aferente despăgubirii (fapt

ce implică respectarea art. 44 alin. (3) din Constituție); că în realitate nici

în prezent expropriatorul nu a făcut dovada consemnării sumelor cu titlu de despăgubire

proprietarilor de drept.

Apelanții reclamanți au mai arătat că în

expertiza efectuată de experții A.N.E.V.A.R. pentru nota de fundamentare care stă

la baza emiterii H.G. nr. 415/2010 s-a stabilit o despăgubire medie de 22 RON/mp,

în timp ce în expertizele depuse la dosarul cauzei de către expropriator aceiași

experți au subevaluat despăgubirea până la 7,2 RON/mp.

A fost criticată împrejurarea raportării

instanței la o lege abrogată încă din anul 2010, acțiunea fiind introdusă în 2011,

dar arătându-se că și legea nouă trimite, sub aspectul stabilirii despăgubirilor,

la prevederile Legii nr. 33/1994 (după cum rezultă din textul art. 22 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 255/2010).

S-a criticat împrejurarea că instanța de

fond nu a luat în considerare înscrisurile depuse pentru a se determina valoarea

de circulație prin metoda comparațiilor directe cu proprietăți comparabile, similare,

experții calculând valoarea doar pe baza ofertelor de prețuri pentru terenuri arabile,

preluate din ziare sau de pe internet, eludându-se astfel dispozițiile Legii

nr. 33/1994.

S-a susținut totodată că instanța de fond

a eludat și prevederile art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun că, primind rezultatul

expertizei de evaluare, instanța îl va compara cu oferta expropriatorului, despăgubirea

acordată neputând fi mai mică decât cea oferită, dar nici mai mare decât cea pretinsă

de expropriat. Prin urmare, instanța de fond urma a lua în considerare valoarea

reieșită din raportul de expertiză, însă în speță s-a pronunțat o soluție nelegală

în sensul respingerii cererii reclamanților, cu toate că valoarea din expertiză

nu era identică celei oferite de expropriator.

Apelanții au invocat și greșita înlăturare

în fond a pretențiilor motivate din fărâmițarea excesivă a proprietății și din scăderea

valorii reale a terenului rămas.

S-a apreciat că, date fiind condițiile

actuale de devalorizare a monedei naționale, este posibil ca despăgubirea să nu

mai corespundă, la momentul plății, valorii reale a terenului și prejudiciului adus

reclamanților prin expropriere.

Prin încheierea din 17 septembrie 2012,

instanța a respins cererea reclamanților apelanți de efectuare a unei noi expertize

în apel.

Prin decizia nr. 113/C din 15 octombrie

2012 Curtea de Apel Constanța, secția I civilă,

a admis apelul și a schimbat în parte sentința în sensul că

a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 14.310 RON despăgubiri

civile către reclamanți. A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că legea aplicabilă prezentului litigiu este Lege nr. 198/2004. Obiectul

acțiunii l-a constituit hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 12 octombrie

2010 emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. civ., legea

civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta neavând putere retroactivă,

iar conform alin. (2), actele juridice încheiate înainte de intrarea în vigoare

a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în

vigoare la data încheierii lor.

Adoptarea, la data de 14 decembrie 2010,

a Legii nr. 255, prin care s-a abrogat Legea nr. 198/2004 nu poate produce efecte

juridice - în tăcerea legii noi - asupra legalității și temeiniciei acestui act

juridic, iar împrejurarea că prin art. 32 din Legea nr. 255/2010 se arată că „În

cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea

realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi" nu conduce la

concluzia că pentru contestarea actelor juridice emise sub imperiul legii vechi

se aplică legea nouă, ci doar că procedurile aflate în derulare urmează să aibă

în vedere reglementarea intrată în vigoare.

S-a mai reținut că solicitarea reevaluării

materialului probator în sensul luării în considerare a actelor ce atestă înstrăinarea

unor terenuri similare din zonă sau a celor ce reflectă despăgubirile plătite pentru

devierea rețelelor electrice, este vădit nefondată, față de dispozițiile art. 26

din Legea nr. 33/1994, care impun calcularea despăgubirilor în funcție de prețurile

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Aceste probe la care trebuie să se raporteze atât experții, cât și instanța, nu

sunt acte încheiate de părțile reclamante, cum e cazul antecontractului de vânzare-cumpărare

autentificat din 30 decembrie 2010 la B.N.P. V. (dosar fond) care ar atesta o valoare

de peste 6 euro/mp acceptată de promitenții-vânzători S.N. și C.E.. Sintagma „prețurile

la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel din unitatea administrativ-teritorială"

exclude de asemenea trimiterea la contracte de colaborare, de închiriere de terenuri

pentru parcuri eoliene, ori pentru despăgubiri convenite pentru trasarea utilităților

necesare autostrăzii.

Pentru aceste considerente s-a reținut

că nu este necesară efectuarea unei noi expertize judiciare.

Au fost găsite nefondate criticile legate

de neacordarea unor despăgubiri generate de scăderea valorică a terenului rămas

ca urmare a exproprierii ori din crearea unei parcelări excesive. Legea indică în

mod clar în ce constau despăgubirile cuvenite expropriatorului în virtutea celei

de-a doua componente la care se referă art. 26 din Legea nr. 33/1994, a prejudiciului

cauzat, acesta neputând fi invocat din perspectiva pretinselor pierderi viitoare,

ce îmbracă un caracter speculativ și incert în măsura în care pot fi implicate în

calcul mai multe variabile.

Expertiza judiciară a stabilit că reclamanților

nu li se cuvin daune calculate pentru parcelare și cheltuieli suplimentare în exploatarea

parcelelor divizate.

Apelul reclamanților a fost găsit întemeiat

pentru un unic argument vizând temeinicia soluției de primă instanță, pentru că

deși s-a constatat că experții au stabilit, cu opinie unanimă, o despăgubire mai

mare privind valoarea de piață calculată conform metodei comparației directe (aceeași

utilizată și în evaluarea expropriatorului - fond), în final cererea a fost respinsă,

apreciindu-se că diferența rezultă din jocul cursului valutar.

Imperativul stabilirii unei juste despăgubiri,

care răspunde cerinței statuate prin art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, exclude

acordarea unor despăgubiri care nu își găsesc corespondentul în realitate, subevaluate,

caracterul acestora urmând a fi just, echitabil și în concordanță cu probele administrate,

adică să exprime valoarea reală a bunului expropriat - iar în speță dezlegarea dată

în primă instanță nu răspunde acestui imperativ câtă vreme prin metoda comparației

experții judiciari au calculat o valoare a terenului de 14.310 RON (fond), față

de cuantumul acordat prin hotărârea contestată, de 13.700 RON.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994, „a calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză",

ceea ce implică o evaluare judiciară a acestor despăgubiri în urma judecății și

estimarea la data depunerii raportului a despăgubirii cuvenite.

împotriva acestei decizii pârâtul Statul

Român prin C.N.A.D.N.R. SA a declarat recurs

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a

susținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 27

din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Nu se poate susține că evaluarea expropriatorului

nu reflectă valorile de pe piața imobiliară. În condițiile în care valoarea reală

a imobilului expropriat și valoarea daunelor stabilite prin cele două rapoarte de

evaluare sunt identice, o corectă aplicare a dispozițiilor art. 27 din Legea

nr. 33/1994 ar trebui să conducă la respingerea contestației reclamanților.

Recursul va fi respins.

Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția

României revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat și „nimeni

nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit

legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".

Această dispoziție a fost preluată în Legea

nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în

parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă

despăgubire, prin hotărâre judecătorească" reținându-se caracterul excepțional

al cedării proprietății prin expropriere.

Conform art. 26 alin. (2) din Legea

nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel

în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.

Despăgubirea cuvenită expropriatului se

compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât și din prejudiciul

cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii,

iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină seama de prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași

unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau,

după caz, altor persoane îndreptățite.

În speță prin cererea de chemare în judecată

reclamanții au solicitat acordarea unei despăgubiri în valoare de 29.235 euro, susținând

că despăgubirea de 13.700 RON acordată prin hotărârea din 12 octombrie 2010 este

derizorie și nu acoperă toate prejudiciile suferite urmare exproprierii.

Aceste susțineri, edificatoare pentru determinarea

corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite expropriaților, conform art. 26

alin. (1) din Legea nr. 33/1994, au fost verificate în cauză de instanța de apel,

care a aplicat corect dispozițiile legale.

S-a reținut în mod corect că suma stabilită

de către expert de 14.310 RON reprezintă valoarea reală a bunului expropriat la

momentul efectuării expertizei și respectă jurisprudența CEDO, care a statuat că,

în virtutea art. 1 din Protocolul nr. 1, o măsură privativă de proprietate trebuie

să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității

și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, adică să fie

convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta.

Instanța a respectat exigențele art. 27

din Legea nr. 33/1994 care dispun: „(1)Primind rezultatul expertizei, instanța îl

va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî (2)Despăgubirea

acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator

și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".

Așa fiind, criticile invocate de pârâtul

Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA în prezentul recurs nu vor fi primite și, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1), C. proc. civ. recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei

civile nr. 113/C din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.