ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2929/2013

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Judecătoriei Caransebeș la data de 11 septembrie 2012, reclamantul S.R.

a solicitat obligarea pârâților R.I. și R.M.I. la plata sumei de 100.000 RON cu

titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă

nr. 208 din 23 ianuarie 2013, Judecătoria Caransebeș, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Hunedoara, cu motivarea că, potrivit dispozițiilor

art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în cauză este vorba de o competență alternativă, cererea

izvorând dintr-un fapt ilicit, iar competența teritorială revine instanței în circumscripția

căreia s-a săvârșit acel fapt. A reținut instanța că faptul ilicit, urmarea efectelor

acțiunii ilicite, se evidențiază în localitatea de domiciliu a reclamantului, unde

acesta își desfășoară și activitatea de avocat.

Judecătoria Hunedoara,

prin sentința civilă nr. 647 din 08 aprilie 2013, și-a declinat, la rândul său,

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș, reținând

în considerente, în esență, că faptul ilicit s-a produs în satul B., județul Caraș

Severin, domiciliul pârâților se află în aceeași localitate, iar reclamantul, în

calitate de titular al cererii, a ales pentru soluționare Judecătoria Caransebeș.

Constatând ivit conflictul

negativ de competență, Judecătoria Hunedoara, în temeiul art. 21 C. proc. civ.,

a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învestită astfel a pronunța

regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Judecătoriei Caransebeș competența de soluționare a pricinii pentru considerentele

ce succed:

Art. 5 C. proc. civ. prevede,

cu privire la competența teritorială, faptul că cererea se face la instanța domiciliului

pârâtului.

Prin art. 10 pct. 8 C.

proc. civ., se prevede că, în afară de instanța de domiciliu a pârâtului, mai este

competentă, în cererile ce izvorăsc dintr-un fapt ilicit, cum este cazul în speța

de față, instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Potrivit art. 12 C.

proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În aplicarea prevederilor

mai sus citate, competența teritorială de soluționare a cererilor ce izvorăsc dintr-un

fapt ilicit este alternativă între instanța domiciliului pârâtului și instanța în

circumscripția căreia s-a săvârșit acel fapt.

Prin urmare, ne aflăm

în situația în care competente teritorial să soluționeze cauza sunt două judecătorii,

fiind vorba despre o competență teritorială alternativă.

Reclamantul S.R. a investit

instanța cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții ce izvorăsc

dintr-un fapt ilicit săvârșit pe raza satului B., județul Caraș Severin, localitate

care se află în raza teritorială a Judecătoriei Caransebeș.

Reclamantul a înțeles

să depună cererea de chemare în judecată la Judecătoria Caransebeș, iar prin notele

scrise depuse la dosar la data de 18 ianuarie 2013 (Dosar nr. 3552/208/2012 al Judecătoriei

Caransebeș) a solicitat reținerea cauzei, spre soluționare, de către această instanță,

apreciind că este competentă teritorial.

Rezultă, așadar, că aceasta

echivalează cu alegerea competenței în favoarea acestei instanțe, conform art. 12

C. proc. civ., astfel încât nu mai există posibilitatea de a se reveni asupra acestei

alegeri.

Interesul ocrotit prin

normele de competență teritorială alternativă aparține reclamantului, astfel încât

acesta este cel care decide care va fi instanța sesizată cu rezolvarea litigiului,

dintre două sau mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum alegerea făcută de

reclamant este irevocabilă, odată investită una dintre instanțele competente teritorial,

acesteia îi revine competența în soluționarea cauzei, altfel s-ar încălca principiul

disponibilității.

Așa cum corect a reținut

Judecătoria Hunedoara, chiar și în lipsa acestei prorogări convenționale de competență,

competența de soluționare a cererii ar fi revenit tot Judecătoriei Caransebeș.

În speța de față, reclamantul

a înțeles să cheme în judecată pârâții pentru plata unei sume de bani reprezentând

daune morale, ca urmare a proferării, de către aceștia, de injurii, amenințări și

calomnii la adresa sa, cu ocazia unor adunări organizate pe teritoriul satului B.,

județul Caraș Severin. De asemenea, se reține că domiciliul pârâților se află pe

raza aceleiași localități, satul B., județul Caraș Severin.

Prin urmare, atât faptul

ilicit a fost săvârșit pe raza satului B., județul Caraș Severin, cât și domiciliul

pârâților se află pe raza aceleiași localități, ceea ce atrage competența Judecătoriei

Caransebeș în soluționarea cauzei.

În considerarea celor

ce preced,

competența

soluționării cauzei revine

Judecătoriei Caransebeș

.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2013.