ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.05.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3007/2013

HOTĂRÂRE
30.05.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3007/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 4

martie 2011 la Tribunalul Hunedoara

reclamanții

L.I.D., D.I., B.A.A., T.M.I., B.S.A. și P.P. au contestat în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul Administrației și Internelor - Casa sectorială de pensii deciziile de

recalculare a pensiei din 27 decembrie 2010 solicitând anularea acestora și să se

dispună menținerea drepturilor de pensie stabilite anterior recalculării.

Tribunalul Hunedoara

prin sentința civilă nr. 1642/LM din 23

iunie 2011, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 119/2010

„Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000. în conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

În speță acțiunea nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Administrației

și Internelor, care are sediul în București.

Astfel învestit, Tribunalul București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 1671 din 18 februarie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe,invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale Tribunalul București

a reținut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 reglementează din punct de

vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta

aparținând instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința

reclamantului. Potrivit art. 156 din aceeași lege dispozițiile acesteia se completează

cu dispozițiile C. proc. civ. și Legii nr. 304/2004.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede

că dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare

și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche.

S-a reținut că este aplicabilă legea de

procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică Legea nr. 263/2010,

care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe,

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Hunedoara,

pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale

aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii

deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

respectiv 4 martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010,

conform cărora „(1)Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Prevederile potrivit cărora instanța competentă

este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale

dreptului comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale,

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate

și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre

de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor

Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în

vedere că reclamanții au domiciliul în județul Hunedoara competența soluționării

acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 30 mai 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-16
0,98
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2675/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 4 martie 2011 la Tribunalul Hunedoara reclamanții D.G., D.V., Ș.D., V.R., C.C.D. și N.P.A. au contestat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrație
ÎCCJ 2013-09-26
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4068/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 februarie 2011 la Tribunalul Hunedoara reclamantul F.T.G. a contestat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărăii Naționale, Casa de pensii a Minister
ÎCCJ 2014-02-04
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2014
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 17 februarie 2011 sub nr. 181219712011 reclamantul S.A.H
ÎCCJ 2013-05-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2674/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 februarie 2011 la Tribunalul Iași reclamantul M.L. a contestat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Casa sectorială de p
ÎCCJ 2012-05-16
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3399/2012
Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 28 februarie 2011, R.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a
Sursă