ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4068/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 22 februarie 2011 la Tribunalul Hunedoara

reclamantul F.T.G. a contestat în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Apărăii Naționale, Casa de pensii a Ministerului Apărării

Naționale, Casa sectorială de pensii decizia de pensie din 31 decembrie 2010 solicitând

anularea acesteia, să se dispună menținerea drepturilor de pensie stabilite anterior

recalculării și restituirea sumelor reținute nelegal, actualizate cu rata inflației,

cu cheltuieli de judecată. În subsidiar a solicitat anularea deciziei contestate

și emiterea unei noi decizii, care să țină seama de toate veniturile realizate lunar

pe durata de activitate, aferentă gradului de maior.

Tribunalul Hunedoara

prin sentința civilă nr. 1633/LM din 23

iunie 2011 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul.

În speță acțiunea nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerului Apărării

Naționale, care are sediul în București.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 119/2010 „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și

contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de

Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare”.

Astfel învestit, Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 6374 din 17 iunie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale Tribunalul București

a reținut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevede că „Cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul”.

În art. 154 din Legea nr. 263/2010 se prevede:

„(1)Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau

împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 respectiv la 1 ianuarie 2011, astfel că Legea

nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat.

Art. 727 C. proc. civ. arată că „Ori de

câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate

din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile

corespunzătoare care le înlocuiesc”.

Este adevărat că Legea nr. 119/2010 nu

face trimitere la dispozițiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală

în materie de procedură.

O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru

a impune o competență diferită de cea stabilită de noua lege.

S-a reținut că este aplicabilă legea de

procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, adică Legea nr. 263/2010,

care a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal

învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe,

care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel, în conformitate cu

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Hunedoara,

pentru

considerentele ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial

să soluționeze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale

aplicabile, în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii

deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea

nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea

că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice,

care au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000

au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

respectiv 22 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr.

263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Prevederile potrivit cărora instanța competentă

este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât

de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale

dreptului comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile

legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale,

care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice

responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate

și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre

de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor

Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare,

dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în

vedere că reclamantul F.T.G. are domiciliul în județul Hunedoara competența soluționării

acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2013.