ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 195/2017

HOTĂRÂRE

02.02.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 195/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 19.07.2016 sub nr. x/2016, reclamantul Spitalul Municipal "Dr. Alexandru Simionescu" a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 926,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea medicală a pacientului B., precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data de 09.08.2013 până la plata efectivă a debitului principal, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3760 din 18 oct. 2016 pronunțată de Judecătoria Hunedoara a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Hunedoara, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Deta la data 19.07.2016.

Prin sentința civilă nr. 2003 din 14.12.2016 Judecătoria Deta a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deta și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cerere cu valoare redusă formulată de reclamanta Spitalul Municipal "Dr. Alexandru Simionescu", cu sediul în Hunedoara, str. x, jud. Hunedoara, având Codul fiscal x, în contradictoriu cu pârâtul A., domiciliat în jud. Timiș, în favoarea Judecătoriei Hunedoara. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Această a reținut în considerentele sentinței, că obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de cererea reclamantului pentru repararea unui prejudiciu izvorât dintr-o faptă ilicită, pentru a cărui soluționare s-a utilizat procedura cererii cu valoare redusă prevăzută de art. 1026 - 1033 C. proc. civ.

Față de obiectul cauzei dedus judecății, instanța a reținut că, potrivit art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., prezentei acțiuni îi sunt aplicabile dispozițiile art. 107 sau art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., reclamanta, în temeiul art. 116 din același cod, după caz, poate alege să promoveze demersul judiciar fie la instanța de la domiciliul pârâtului, fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul.

În acest context, cum fapta ilicită a avut loc în comuna Ghelari, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Hunedoara, iar reclamantul a înțeles să promoveze demersul judiciar în fața Judecătoriei Hunedoara, instanța a apreciat că manifestarea de voință a reclamantului acordă caracter de exclusivitate competenței teritoriale a acestei din urmă instanțe.

Înalta Curte constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul art. 134 - 135 din Noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Hunedoara competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ. Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

În esență, conflictul de competență s-a ivit între Judecătoria Hunedoara și Judecătoria Deta, ambele instanțe declarându-se necompetente teritorial să soluționeze cauza având ca obiect obligarea pârâtului A. la plata sumei de plata sumei de 926,80 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea medicală a pacientului B., precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data de 09.08.2013 până la plata efectivă a debitului principal. Cererea reclamantului vizează repararea unui prejudiciu izvorât dintr-o faptă ilicită, iar utilizarea procedurii cererilor cu valoare redusă [conform formularului de cerere prevăzut de art. 1028 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ..] nu influențează aplicarea regulilor privitoare la competența teritorială. Potrivit dispozițiilor art. 1027 alin. (1) și alin. (2) din Noul C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea în primă instanță este judecătoria, iar competența teritorială se determină potrivit normelor de drept comun.

Regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 C. proc. civ., care conferă competență instanței de la sediul pârâtului.

În cauză, dat obiectul cauzei dedus judecății, competența teritorială este alternativă, aceasta aparținând potrivit dispozițiilor art. 113 pct. 9 din Noul C. proc. civ. și instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

După cum se poate observa, reclamantul a înțeles să demareze procesul la Judecătoria Hunedoara. Această instanță este competentă teritorial pentru soluționarea cauzei întrucât fapta ilicită invocată a avut loc în raza de competență a acesteia, respectiv în comuna Ghelari.

În cauză, Judecătoria Hunedoara a devenit competentă teritorial să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia se instituie regula privind alegerea instanței, făcut de reclamant între mai multe instanțe deopotrivă competente. Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, astfel că, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, reclamantul nu va putea obține o declinare ulterioară de competență în favoarea unei alte instanțe, o astfel de cerere fiind inadmisibilă, iar pârâtul și instanța investită nu se pot opune opțiunii celui dintâi.

În consecință, față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Hunedoara este competentă să soluționeze prezentul litigiu, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.