ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2752/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni, sub nr. x/2019 la data de 29 mai 2019, reclamantul Spitalul Municipal Urziceni, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 221,18 RON și dobânda aferentă, calculate de la data scadenței și până la achitarea efectivă, reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirea persoanelor vătămate A. (valoare decont x,99 RON) și B. (valoare decont x,19 RON), în urma evenimentului rutier din data de 06 ianuarie 2016.

În motivare, reclamantul a susținut că la data de 24 august 2016, pârâtul A. a fost implicat într-un accident rutier, în afara localității Cosereni, județul Ialomița, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a numiților A. și B., vătămări pentru care au fost necesare îngrijiri medicale acordate de către Spitalul Municipal Urziceni.

În drept, au fost invocate prevederile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 1349 și art. 1357 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la data de 18 octombrie 2019, pârâtul A. a arătat că nu a fost implicat în niciun eveniment rutier la data indicată de către reclamant și și-a ales domiciliul în vederea comunicării actelor de procedură în localitatea Focșani, județul Vrancea, la domiciliul numitului C..

Prin sentința civilă nr. 642 din 09 iulie 2020, Judecătoria Urziceni a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Adjud.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar, în speță, domiciliul pârâtului este în localitatea Adjud, aflată în circumscripția Judecătoriei Adjud.

Învestită prin declinare, Judecătoria Adjud, prin sentința civilă nr. 1285 din 01 octombrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Urziceni; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestui conflict.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Astfel, chiar și în situația în care reclamantul a sesizat o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la instanța din circumscripția teritorială a domiciliului său, instanța neputând invoca, din oficiu, excepția de necompetență teritorială.

Prin urmare, Judecătoria Urziceni, chiar dacă nu este instanța din circumscripția domiciliului pârâtului, nu putea să invoce din oficiu necompetența teritorială, devenind competentă tocmai prin faptul neinvocării excepției de către pârât prin întâmpinare.

Or, pârâtul, prin întâmpinare, nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială, ci doar și-a ales locul citării și al comunicării actelor de procedură, conform art. 158 C. proc. civ., în Municipiul Focșani, județul Vrancea, la domiciliul numitului C..

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea prin care reclamantul Spitalul Municipal Urziceni, în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 1349 și art. 1357 C. civ., a solicitat obligarea pârâtului A. la plata sumei de 221,18 RON și a dobânzii aferente, calculate de la data scadenței și până la achitarea efectivă, reprezentând cheltuieli efectuate cu îngrijirea persoanelor vătămate A. și B., ocazionate de evenimentul rutier în care acesta a fost implicat.

În materia competenței teritoriale, regula de drept comun este înscrisă în dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Se constată faptul că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, acesteia nu-i sunt incidente numai dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care reglementează regula generală de competență teritorială, ci și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 9, stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Totodată, art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

În speță, Înalta Curte constată că, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală, nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., o competență alternativă.

Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât, în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată, la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Urziceni nu a fost invocată de către pârât prin întâmpinarea depusă la data de 18 octombrie 2019. Precizarea pârâtului din cuprinsul întâmpinării, în legătură cu locul unde solicită a-i fi comunicate actele de procedură, în localitatea Focșani, județul Vrancea, nu poate fi interpretată ca reprezentând o invocare a excepției necompetenței teritoriale a instanței, în lipsa unei mențiuni exprese în acest sens.

În aceste condiții, cum pârâtul A. nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale a instanței, Înalta Curte reține că instanța nu mai avea abilitatea de a pune în discuția părților, din oficiu, această chestiune, și, în acest fel, o eventuală necompetență teritorială s-a acoperit.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Spitalul Municipal Urziceni, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Urziceni.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Spitalul Municipal Urziceni, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect "acțiune în răspundere delictuală", în favoarea Judecătoriei Urziceni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.