ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2175/2025

HOTĂRÂRE

02.12.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2175/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean sub nr. x/27.03.2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., C. și D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată:

- să se constate că masa succesorală a defunctului E. decedat la 22.08.2023, se compune din cota de 1/2 parte din imobilul teren identificat în CF nr. x Băile Herculane Pecinșca în suprafață de 1.000 mp, de folosință arabil, situat în extravilanul localității Băile Herculane (unitate componenta Pecinșca), vocație succesorală având reclamanta în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtele 1-3 in calitate de fiice și să le fie atribuită masa succesorală a defunctului;

- să se dispună sistarea stării de indiviziune în natură, prin atribuirea cotei de 1/2 parte rezultată din succesiune, reclamantei, fără sulta compensatoare, dispunând înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate dobândit în modalitatea de mai sus.

În drept, s-au invocat disp. art. 1100 si urm. C. civ., 1143 si urm. C. civ., 989 si urm. C. proc. civ., art. 885 C. civ.

La primul termen de judecată din data de 17.12.2024, instanța a dispus disjungerea celui de-al doilea capăt de cerere din acțiune prin care s-a solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul teren în litigiu, identificat in CF nr. x Băile Herculane, în suprafață de 1.000 mp, situat în extravilanul localității Băile Herculane (unitate componenta Pecinșca), astfel că a fost format prezentul dosar cu nr. x/2024

Prin sentința civilă nr. 1162/2024 din 17.12.2024, Judecătoria Beclean, secția civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale absolute în soluționarea acestui capăt de cerere prin raportare la art. 117 - 118 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din certificatul de deces al defunctului E. și din încheierea notarială nr. 1/21.03.2024 pentru verificarea evidențelor succesorale după acest defunct emisă de SPN F. și G., defunctul E. a avut ultimul domiciliu în jud. Bistrița-Năsăud, drept urmare, competența exclusivă a instanței de la ultimul domiciliu al defunctului se aplică cererilor în materie de moștenire prevăzute de art. 118 alin. (1) C. proc. civ., însă doar până la ieșirea din indiviziune, când devin aplicabile prevederile art. 117 C. proc. civ., care instituie competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul. Or, având în vedere că bunul supus partajului este unul imobil, fiind situat în localitatea Pecinșca, în extravilanul localității Băile Herculane, instanța competentă teritorial să soluționeze acest litigiu este Judecătoria Caransebeș.

Prin sentința civilă nr. 825/2025 din 10 iulie 2025, Judecătoria Caransebeș (jud. Caraș-Severin) a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beclean, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În motivarea acestei soluții, Judecătoria Caransebeș a reținut că dispozițiile art. 117 C. proc. civ. referitoare la stabilirea competenței prin raportare la locul situării imobilului nu sunt aplicabile în cauză, întrucât relevant în determinarea competenței teritoriale este ultimul domiciliu al defunctului. Or, potrivit certificatului de deces seria x nr. x înregistrat la Lechința, jud. Bistrița Năsăud, ultimul domiciliu al defunctului a fost situat în comuna Lechința, sat Chiraleș, nr. 153, jud. Bistrița Năsăud. În atare condiții, față de locul situării ultimului domiciliu al defunctului, Judecătoria Beclean apare ca fiind instanța competentă în soluționarea cauzei, potrivit Hotărârii CSM nr. 102/2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Beclean și Judecătoria Caransebeș.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea formulată de reclamanta A., prin care a solicitat sistarea stării de indiviziune în natură, prin atribuirea cotei de 1/2 parte rezultată din succesiune, reclamantei, fără sulta compensatoare, dispunând înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate din imobilul teren identificat în CF nr. x Băile Herculane în suprafață de 1.000 mp, de folosință arabil, situat în extravilanul localității Băile Herculane (unitate componenta Pecinșca).

Înalta Curte constată că cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., în vreme ce instanța învestită prin declinare a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 118 C. proc. civ.. Astfel, conflictul negativ de competență a fost determinat de aplicarea diferită a normelor procesuale care reglementează competența teritorială în cauze având ca obiect partaj judiciar succesoral, în sensul că s-a considerat de către prima instanță că acțiunii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 117, iar nu cele ale art. 118 C. proc. civ., iar de către cea de-a doua instanță că respectiva cerere constituie una în materie de moștenire.

Înalta Curte reține că potrivit art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ., cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, regulă care se aplică, prin asemănare, și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Această din urmă mențiune, din cuprinsul art. 117 alin. (3) teza finală C. proc. civ., conduce la excluderea de la aplicare a competenței teritoriale exclusive a locului situării imobilului, în ipoteza în care indiviziunea rezultă din succesiune, caz în care devine incidentă o altă normă de competență teritorială exclusivă - prevăzută de art. 118 C. proc. civ., care dă în competența instanței de la ultimul domiciliu al defunctului cererile în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune.

Înalta Curte reține că, în cauză, starea de indiviziune rezultă din succesiune, cererea de partaj fiind formulată de către un moștenitor în contradictoriu cu ceilalți moștenitori, cererea vizând împărțirea unui bun imobil teren ce compune masa succesorală ce urmează a fi împărțită.

Așadar, prin cererea introductivă de instanță se cere de către reclamantă ca instanța să dispună sistarea stării de indiviziune cu privire la cota de 1/2 parte a defuncului, atribuirea în favoarea reclamantei a acestei părți din teren, precum și înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea acesteia, motiv pentru care determinarea instanței competente se raportează la prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia".

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliu al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune, situație în care se regăsesc și părțile din prezentul litigiu, raportat la petitele acțiunii introductive de instanță.

Așadar, pentru cererile având ca obiect sistarea stării de indiviziune provenite din succesiune, competența teritorială se stabilește conform regulilor din art. 118 C. proc. civ., astfel cum se precizează chiar în alin. (1) al acestui articol, care stabilește competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului pentru cereri "în materie de moștenire până la ieșirea din indiviziune".

Înalta Curte reține, totodată, că potrivit dispozițiilor art. 954 alin. (2) C. civ.:

"moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă".

În cauza dedusă judecății, din certificatul de deces eliberat de pe urma defunctului E., aflat la dosarul Judecătoriei Beclean, reiese că aceasta a avut ultimul domiciliu în jud. Bistrița-Năsăud. De asemenea, potrivit încheierii notariale nr. 1/21.03.2024 pentru verificarea evidențelor succesorale după acest defunct emisă de SPN F. și G. aflată la dosarul Judecătoriei Beclean, rezultă că ultimul domiciliu al defunctului E. a fost de asemenea, la această adresă de pe raza jud. Bistrița-Năsăud, în raport cu acest ultim domiciliu urmând a se stabili competența instanței, pentru soluționarea prezentei cauze.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Beclean, ca instanță de la ultimul domiciliu al defunctului potrivit textului legal menționat.