ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1905/2025

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 21.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul U.A.T. Municipiul București prin Primar general, (i) să se constate deschisă succesiunea defunctei B., (ii) să se constate vacantă moștenirea rămasă de pe urma defunctei B. și (iii) să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru cota indiviză de 1/2 din imobilul apartament 30 situat în Calea x, între pârâtul U.A.T. Municipiul București prin primar - în calitate de succesor în drepturi al defunctei promitente-vânzătoare și reclamantă - în calitatea de promitentă-cumpărătoare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1669 și art. 1670 din C. civ., art. 1 alin. (1) lit. b), art. 5 alin. (8), art. 22 alin. (2) lit. b) și c) din Norma metodologică aprobată prin H.G. nr. 731/2007, art. 94 alin. (1) pct. 1, lit. j) și j)

1

, art. 980 și următoarele din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 15635 din 23.10.2024, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

A reținut instanța că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 118 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora cererile în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a celui din urmă domiciliu al defunctului, precum și dispozițiile art. 954 C. civ. cu privire la determinarea ultimului domiciliu al defunctului. De asemenea, instanța s-a raportat și la dispozițiile art. 89, 90 și 91 din C. civ. cu privire la stabilirea sau schimbarea domiciliului, prezumția domiciliului și dovada domiciliului, respectiv a reședinței.

Referitor la noțiunea de "ultim domiciliu al defunctului", instanța a reținut că, ceea ce interesează, în materie de competență, este domiciliul de fapt, iar nu cel înscris în cartea de identitate.

În acest sens, a arătat instanța, prezintă relevanță adresa emisă de Direcția Publică de Evidență Persoane și Stare Civilă Sector 2, Serviciul de Stare civilă cu nr. 174097/21.09.2023, de unde reiese că decesul numitei B. a fost înregistrat la Primăria Vălenii de Munte, precum și adresa nr. x/26.09.2024 emisă de Orașul Vălenii de Munte Consiliul local, Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor reiese că reclamanta a decedat la adresa din Vălenii de Munte. De asemenea, din copia cărții de identitate provizorie depusă chiar de către reclamanți la dosarul cauzei reiese că defuncta a avut doar un domiciliu provizoriu la adresa din mun. București, respectiv în perioada 18.09.2017-17.09.2018, astfel că anterior decesului defuncta nu a mai avut domiciliul la adresa menționată, întrucât adeverința privind domiciliul provizoriu expirase la data de 17.09.2018.

Instanța a reținut că noțiunea de domiciliu/sediu trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, interesând nu doar locuința statornică sau principală a pârâtului/debitorului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv, în măsura în care ea a fost cunoscută de către terțele persoane interesate.

Având în vedere locul decesului, coroborat cu împrejurarea că adeverința privind domiciliul provizoriu a expirat la data de 17.09.2018, instanța a concluzionat că ultima locuință a defunctei s-a aflat în localitatea Vălenii de Munte.

Prin sentința civilă nr. 397/03.04.2025, Judecătoria Vălenii de Munte a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin încheierea pronunțată în ședință de cameră de consiliu la 03 iulie 2025, s-a procedat la îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul sentinței civile nr. 397/2025, menționându-se că din eroare a fost indicată Judecătoria Sectorului 5 ca fiind competentă să soluționeze cauza, în realitate fiind vorba despre Judecătoria Sectorului 2 București.

A reținut instanța că ultimul domiciliu al defunctului în raport de care se stabilește competența este cel reglementat de art. 954 alin. (2) C. civ., respectiv cel înregistrat în certificatul de deces sau, după caz, în hotărârea judecătorească declarativă de moarte, iar conform fișei DEPABD și extrasului pentru uz oficial din registrul de deces, ultimul domiciliu al defunctei a fost în mun. București, Calea x, sec. 2. Din înscrisurile depuse la dosar, nu rezultă că defuncta ar fi avut o altă locuință în fapt, iar împrejurarea că aceasta ar fi decedat în orașul Vălenii de Munte, jud. Prahova nu prezintă relevanță din perspectiva competenței.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecății îl reprezintă dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei B., constatarea vacanței succesorale de pe urma acesteia și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, ipoteză în care competența teritorială este absolută, fiind reglementată prin dispoziții de ordine publică, cu caracter absolut.

Astfel, conform art. 118 alin. (1) din C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: (...) 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Deși fiecare dintre cele două instanțe aflate în conflict a apreciat, în mod corect, că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., acestea s-au raportat în mod diferit la împrejurările situației de fapt - astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar, pentru a stabili care este ultimul domiciliu al defunctei, în raport de care se apreciază instanța competentă din punct de vedere teritorial.

În acest sens, Înalta Curte reține că potrivit art. 954 alin. (2) C. civ. "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

Dispozițiile art. 954 alin. (2) din C. civ. incidente în cauză sunt imperative și fără echivoc, în sensul că moștenirea se dezbate la ultimul domiciliu al defunctului, așa cum rezultă din certificatul de deces.

În cauză, conform extrasului pentru uzul oficial de pe actul de deces nr. 55/2019 înregistrat la Primăria orașului Vălenii de Munte, județul Prahova, aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 2, eliberat de Consiliul Local - Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanei - Orașul Vălenii de Munte, rezultă că defuncta B. - a cărei succesiune se cere a fi dezbătură, a avut ultimul domiciliu în localitatea București, Calea x.

Împrejurarea că locul decesului persoanei în raport de care se cere dezbaterea succesorală, B. (cu ultim domiciliu în București) este în Orașul Vălenii de Munte, județul Prahova, nu este de natură să înfrângă dispozițiile imperative ale art. 118 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 954 alin. (2) din C. civ., întrucât regula de competență astfel consacrată este una absolută și exclusivă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2025.