ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1776/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 25 septembrie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei D., decedată la 19 mai 1953; să se dispună lichidarea regimului comunității legale de bunuri a defuncților soți D. și E. (decedat la data de 04.04.1979) și să se constate că fiecare dintre soți a avut o contribuție de 1/2 la dobândirea bunurilor comune; să se constate că, din masa bunurilor comune ale defuncților soți, fac parte următoarele bunuri: teren în suprafață de 381 mp, intravilan curți-construcții, situat în municipiul Târgoviște, casa construită pe terenul anterior menționat, având o suprafață de 106 mp, și anexa construită pe terenul anterior menționat, având o suprafață de 22 mp; să se constate faptul că pârâții sunt străini, prin neacceptare, de succesiunea defunctei D.; să se constate faptul că reclamantul este unicul moștenitor al defunctului E..

2.1. Prin sentința nr. 4260 din 17 octombrie 2024 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că ultimul domiciliu al defunctei se află în circumscripția Judecătoriei Sibiu.

2.2. Învestită prin declinare, Judecătoria Sibiu, prin sentința civilă nr. 3536/2025 din 16 iunie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța învestită prin declinare a reținut că Judecătoria Târgoviște a invocat excepția necompetenței teritoriale cu încălcarea prevederilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., aceasta fiind obligată să își verifice competența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și, în mod excepțional, dacă este necesar, să acorde un singur termen pentru solicitarea lămuririlor și verificarea probelor, în vederea stabilirii competenței.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență teritorială, în ipoteza prevăzută de art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Judecătoria Târgoviște și Judecătoria Sibiu.

Se constată că cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, instanța învestită prin declinare reținând că Judecătoria Târgoviște a invocat excepția necompetenței teritoriale cu încălcarea prevederilor art. 131 alin. (2) C. proc. civ., la cel de-al doilea termen acordat în cauză.

Astfel cum prevăd dispozițiile art. 130 C. proc. civ., excepția de necompetență se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv:

"1. când sunt încălcate normele privind competența generală - când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale - când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când sunt încălcate normele privind competența teritorială exclusivă - în cazul în care procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura."

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atâta timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența altei instanțe de judecată.

În același timp, se reține că dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. se referă, ca termen limită pentru invocarea necompetenței de ordine publică sau pentru verificarea din oficiu a competenței de către instanță, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Singura excepție pentru depășirea acestui termen este cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ. - "În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."

În speță, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, Judecătoria Târgoviște a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile specifice obiectului cauzei, respectiv de depune încheierea emisă de un notar public cu privire la verificarea evidențelor succesorale, și a emis adresă către Consiliul Local al Municipiul Sibiu pentru a se depune extras de uz oficial de pe actul de deces al numitei D..

Dacă instanța ar fi considerat că sunt necesare lămuriri suplimentare pentru stabilirea competenței, aceasta ar fi trebuit să invoce excepția necompetenței, la primul termen de judecată cu părțile legal citate, și să proroge discutarea acesteia pentru un termen ulterior, în vederea administrării probelor suplimentare necesare stabilirii competenței, urmând ca, după analizarea acestora, să se pronunțe asupra excepției.

Drept urmare, cum instanța inițial investită nu a respectat dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., neinvocând excepția necompetenței la primul termen de judecată, competența acesteia a fost consolidată, în mod definitiv.

Raportat tuturor considerentelor expuse, Înalta Curte reține că Judecătoria Târgoviște este competentă să soluționeze cauza, urmând a dispune în acest sens pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2025.