ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1604/2025

Ședința publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la 03 octombrie 2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., să se constate că defunctul E., este una și aceeași persoană cu F., menționat în cărțile funciare nr. x Meseșenii de Jos, și în Titlul de proprietate nr. x/1995, respectiv Titlul de proprietate. nr. x/26.10.1995, să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul E., una și aceeași persoană cu F., decedat la 06.09.1999, face parte cota de 1/3 parte din imobilele situate administrativ în satul Aghireș, comuna Meseșenii de Jos, respectiv: teren intravilan în suprafață de 2280 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de 1130 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de 1100 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de 1500 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, înscris sub AI în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, să se constate că moștenitorii defunctului E. sunt B., pârâta, de rândul 1, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/4 parte, și C., pârâta de rândul 2, în calitate de fiică, în cotă de 3/4 parte. De asemenea, a solicitat înscrierea în cărțile funciare nr. x Meseșenii de Jos, a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise mai sus în favoarea pârâtei B., în cotă de 1/12 parte și în cotă de 3/12 parte, pentru pârâta C., cu titlul de drept de proprietate dobândit prin moștenire, să se constate că defunctul G., este una și aceeași persoană cu H., înscris în cărțile funciare nr. și în Titlul de proprietate nr. x/1995, respectiv Titlul de proprietate nr. x/26.10.1995, să se constate că din masa succesorală rămasă după defunctul G., una și aceeași persoană cu H., decedat la 14.11.2007, face parte cota de 1/3 parte din imobilele situate administrativ în satul Aghireș, comuna Meseșenii de Jos, respectiv: teren intravilan în suprafață de 2.280 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de 1.130 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de 1.100 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de 1.500 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren extravilan în suprafață de 3.000 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de 309, având nr. cad. x, să se constate că unica moștenitoare după defunctul G. este D., pârâta de rândul 3, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de 1/1 parte. Să se dispună înscrierea în cărțile funciare nr. x Meseșenii de Jos, a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise mai sus în favoarea pârâtei B., în cotă de 1/3 parte și sistarea stării de indiviziune prin atribuirea către reclamantă a imobilelor situate administrativ în satul Aghireș, comuna Meseșenii de Jos, respectiv: teren intravilan în suprafață de 2.280 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de teren intravilan în suprafață de 1.100 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren intravilan în suprafață de 1.500 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, teren extravilan în suprafață de 3.000 mp, înscris sub Al în CF nr. x Meseșenii de Jos, având nr. cad. x, conform folosinței si înțelegerii dintre reclamantă și antecesorii coindivizarilor, fără plata unei sulte. Să se dispună înscrierea în cărțile funciare nr. x Meseșenii de Jos, a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise mai sus în favoarea reclamantei A., cu titlul de drept de proprietate dobândit prin partaj în cotă de 1/1 parte.

Prin sentința civilă nr. 109 din 28 ianuarie 2025, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Tmișoara, reținând, în esență, în motivare, că față de obiectul cererii deduse judecății care vizează dezbaterea succesiunii de pe urma defucnților E. și H., care, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei niciunul dintre defuncți nu a avut ultimul domiciliu în circumscripția Judecătoriei Zalău, în aplicarea art. 118 alin. (2) din C. proc. civ., competența aparține Judecătoriei Timișoara, ca înstanță în circumscripția cărei a avut ultimul domiciliu defunctul E..

Prin sentința civilă nr. 14992 din 21 mai 2025, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Zalău, și constatând intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului spre soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 118 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât reclamanta A. nu are calitatea de moștenitor după defuncții E. și H. și nici calitatea de creditor al succesiunilor celor doi defuncți anterior menționați, scopul acțiunii promovate nu este valorificarea unui drept de creanță asupra succesiunilor defuncților E. și H., care să atragă incidența art. 118 din C. proc. civ., ci sistarea stării de indiviziune asupra dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. x/1955 și titlul de proprietate nr. x/26.10.1995, terenuri înscrise în C.F nr. x Meseșenii de Jos, în favoarea reclamantei A. și a defuncților E. și H., frații reclamantei, împrejurare în raport de care devin incidente prevederile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., competența aparținând Judecătoriei Zalău în circumscripția căreia se află imobilele care fac obiectul acțiunii.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului:1.cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare;2.cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia;3.cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează, în mod clar, aplicarea sa în timp, respectiv, faptul că, în materie de moștenire, este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Prin urmare, după lichidarea moștenirii, adică după desăvârșirea împărțelii între moștenitori, nu mai subzistă motivele care să justifice o competență teritorială exclusivă, pentru că, după acest moment, nu se mai poate vorbi despre "cereri în materie de moștenire".

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. 2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. 3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Rezultă, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 din același cod, în considerarea izvorului acestei modalități a dreptului de proprietate (moștenirea).

Ca atare, criteriul de determinare a competenței teritoriale este dat de ultimul domiciliu al defunctului (art. 118 alin. (1) C. proc. civ.).

În cauză, starea de indiviziune nu rezultă din titlurile de proprietate exhibate în care se regăsesc suprafețele de teren față de care se solicită partajarea, ci din calitatea de moștenitori a părților litigante față de persoanele pe numele cărora au fost emise respectivele titluri de proprietate și care, între timp, au decedat.

Astfel, prin Titlurile de proprietate nr. x/1995 și nr. x/26.10.1995 a fost reconstituit în favoarea numiților A., reclamanta din prezenta cauză, și defuncții E. și G., toți în calitate de copii ai defunctului I. dreptul de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul prezentului litigiu, în suprafață totală de 9010 mp.

Înalta Curte mai reține că potrivit adreselor nr. x/12.09.2023 și nr. y/11.09.2023 emise de Camera Notarilor Publici Alba Iulia, respectiv de Camera Notarilor Publici Timișoara, de pe urma defuncților E. și G., nu s-a dezbătut, până în prezent, succesiunea.

Așadar, la momentul învestirii instanței, părțile nu se aflau într-o indiviziune dată de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ci într-o indiviziune determinată de decesul autorilor pârâților, urmată de dezbaterea succesiunii.

Din certificatele de deces emise pe numele defuncților E. și G., menționați în titlurile de proprietate anterior menționate, existente la dosarul cauzei rezultă că ultimul domiciliu al lui E. a fost în municipiul Timiș, aleea x, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Timișoara, iar ultimul domiciliu al defunctului G. a fost în județul Hunedoara.

Ca atare, devin incidente prevederile art. 118 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile formulate potrivit alin. (1) care privesc mai multe moșteniri deschise succesiv sunt de competența exclusivă a instanței ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți".

Cum domiciliul unuia dintre defuncți se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Timișoara, iar textul legal se referă la instanța "ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncți", competența aparține acestei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.