ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 87/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 11 noiembrie 2024, sub nr. x/2023/a1, reclamanta PRO A. a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale, pentru suma de 4.222.082,82 RON, a pârâților B., C., D. și E..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a), c) și d) din Legea insolventei și cele ale O.G. nr. 26/2000.

Prin sentința civilă nr. 1819/2025 din 26 iunie 2025, Tribunalul Ilfov - secția I Civilă a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de F., ca neîntemeiată; a admis în parte cererile pârâților și a obligat debitoarea să achite pârâtei E. suma de 5.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 09 septembrie 2025, sub nr. de dosar x/2023

Prin decizia civilă nr. 1343 din 5 noiembrie 2025, Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă a respins apelul promovat ca nefondat; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de domnul F., ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei curții de apel, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că decizia a cărei revizuire a solicitat-o încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 976R din 2 iunie 2014, pronunțată de Curtea de apel București - secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2013 și a deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019 pronunțată de Curtea de apel București - secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie în dosarul nr. x/2014.

Precizează revizuenta că, prin decizia civilă nr. 976R din 2 iunie 2014, Curtea de Apel București - secția a IV-a Civilă a stabilit că natura juridică a plăților a fost o contribuție la Fondul PAS și că drepturile creditorului F. pot fi valorificate prin solicitarea restituirii sumelor avansate pentru constituirea asociației. În opinia sa, acesta este momentul la care creanța creditorului a căpătat caracter cert.

În continuare, arată că, prin decizia civilă nr. 728A din 21 mai 2019, Curtea de Apel București - secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie a stabilit cuantumul creanței creditorului F..

Însă, prin decizia atacată s-a reținut că, anterior pronunțării deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019, creanța creditorului F. nu avea caracter cert.

Potrivit revizuentei, creanța invocată rezultă neîndoielnic din decizia civilă nr. 976R din 2 iunie 2014, aspect reținut atât în considerentele deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019, cât și în cele ale deciziei civile nr. 1038 din 4 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția I, prin care a fost respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 728A din 21 mai 2019.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 ianuarie 2026, intimatul F. a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21 ianuarie 2026, intimații B., C., D. și E. au solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. De asemenea, au solicitat obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 decembrie 2025, sub nr. x/2025, iar prin rezoluția de primire a dosarului s-a stabilit termen de judecată la data de 27 ianuarie 2026.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 513 alin. (3) din același act normativ, Înalta Curte reține următoarele:

În prezentul litigiu, revizuenta pretinde că soluția pronunțată prin decizia civilă nr. 1343 din 5 noiembrie 2025 de către Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2023 contrazice cele stabilite cu autoritate de lucru judecat, sub aspect pozitiv, prin decizia civilă nr. 976R din 2 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013 de către Curtea de Apel București - secția a IV-a Civilă, și prin decizia civilă nr. 728A din 21 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., temei de drept pe care revizuenta își întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Notează Înalta Curte că revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat, prin care se valorifică efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești să fie potrivnice și să existe identitate de părți și legătură între respectivele litigii. De asemenea, se mai cere ca în fața celei din urmă instanțe să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă s-a invocat, instanța să fi omis a se pronunța asupra acesteia.

În egală măsură, se impune a se sublinia că, indiferent dacă se invocă efectul negativ al autorității de lucru judecat ori, dimpotrivă, efectul pozitiv, acestea implică identitatea de părți între cele două sau mai multe litigii. În caz contrar, nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat, în sensul art. 430 din C. proc. civ., ci de opozabilitatea hotărârii judecătorești, instituită prin art. 435 alin. (2) din C. proc. civ. care, însă, nu poate constitui temei pentru o cerere de revizuire.

De altfel, asupra problemei identității de părți în cazul autorității de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, prin decizia nr. 18/17.02.2020, în sensul că "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare" (paragraful 95).

Prin urmare, în cadrul prezentei decizii, Înalta Curte va examina împrejurarea dacă cerința identității de părți este întrunită.

Astfel, din analiza deciziei civile nr. 976R din 2 iunie 2014 pronunțate în primul litigiu invocat de revizuentă, în raport cu care s-a susținut incidența autorității de lucru judecat a aspectelor dezlegate, se constată că a avut calitate de reclamant F., pârâtă fiind G. și intervenienți fiind H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V..

Al doilea litigiu, soluționat prin decizia civilă nr. 728A din 21 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, s-a purtat între F., în calitate de reclamant, și G., în calitate de pârâtă.

Se mai constată că în litigiul soluționat prin decizia civilă nr. 1343 din 5 noiembrie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a cărei revizuire se solicită, calitate de părți au avut societatea Asociația Salariaților din cadrul Timpuri Noi S.A., prin lichidator judiciar A., în calitate de reclamant, persoanele fizice B., C., D. și E., în calitate de pârâți, și F., în calitate intervenient accesoriu.

Așadar, litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice nu s-au derulat între aceleași părți, intimații B., C., D. și E. neavând calitatea de parte în niciunul din cele două dosare în raport cu care s-a susținut incidența autorității de lucru judecat.

În acest context, constată Înalta Curte că intimații sunt terți în raport cu hotărârile date în litigiile invocate de revizuentă, astfel că acestea nu pot constitui temei pentru revizuire, nefiind înzestrate cu efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prevăzut de art. 430 și art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., ci caracterizate de principiul opozabilității, instituit prin art. 435 din C. proc. civ.

Prin fundamentarea demersului său judiciar pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., autorul căii de atac își manifestă, în realitate, nemulțumirea față de soluția dispusă în cauza sa, care, însă, în considerarea principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu poate fi remediată pe calea extraordinară de atac a revizuirii.

De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Prin urmare, nefiind invocată încălcarea unei hotărâri judecătorești definitive care să fi tranșat o chestiune litigioasă în legătură cu raportul juridic dintre revizuentă și intimați, instanța supremă constată că, în cauză, cerința identității de părți nu este întrunită, sens în care încălcarea autorității de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă nu poate fi reținută.

Ca atare, dezbaterile fiind limitate, în sensul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., la admisibilitatea revizuirii și constatându-se că nu sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. pentru a se pretinde că a avut loc, prin decizia atacată, o încălcare a efectului pozitiv al lucrului judecat, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prin raportare la acest text de lege și constatând culpa procesuală a revizuentei în formularea cererii de revizuire, în raport și cu solicitarea intimatei D. privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente procesului, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata către intimata D. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform dovezilor de la dosar (factura fiscală nr. AVCLIP 17 emisă în data de 22.12.2025 și extras de cont din data de 23.12.2025, aflate la dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta PRO A.., în calitate de lichidator judiciar al Asociației Salariaților din cadrul "TIMPURI NOI S.A.", împotriva deciziei civile nr. 1343 din 5 noiembrie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2023, ca inadmisibilă.

Obligă revizuenta la plata către intimata D. a sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.