ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 70/2026

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2026

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I din C. proc. civ., prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.

I. Obiectul litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 19 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Mureș și Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului Tribunalul Mureș la plata sumei ce reprezintă diferența dintre indemnizația de hrană care trebuia plătită și cea plătită efectiv, pe ultimii 3 ani anteriori înregistrării acțiunii, perioada noiembrie 2019- decembrie 2022; la indexarea acestor sume cu indicele de inflație și cu dobânda legala penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 13/2011, cu modificările ulterioare, începând cu data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, precum și la plata în continuare către reclamantă a indemnizației de hrană conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 cu modificările ulterioare, reprezentând a 12-a parte din două salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.

II. Hotărârile pronunțate în cauză:

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Tribunalul Mureș, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții Apel Brașov - secția Civilă, sub același nr. de dosar.

III. Recursul declarat:

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâtul Tribunalul Mureș, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În motivarea memoriului de recurs, recurentul-pârât arată, cu titlu preliminar, că la momentul declarării recursului, sancțiunea perimării nu era aplicată, sens în care evocă dispozițiile art. 414 alin. (2) din C. proc. civ.

Circumscris motivului de recurs invocat, recurentul-pârât susține că în mod greșit instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ.. În argumentarea acestei critici, arată recurentul-pârât că toate datele de identificare ale intimatei-reclamante existau deja la dosarul primei instanțe, astfel încât nu ar fi justificată nici suspendarea cauzei și nici solicitarea instanței de indicare a adresei de domiciliu a reclamantei.

Mai mult, redă dispozițiile art. 172 din C. proc. civ. și susține că în condițiile în care intimata-reclamanta și-a schimbat adresa, aceasta din urmă avea obligația de a informa instanța despre acest aspect.

De asemenea, susține că la dosarul cauzei exista indicat CNP-ul intimatei-reclamante, context în care apreciază că instanța avea posibilitatea să facă aplicarea prevederilor art. 154 alin. (8) din C. proc. civ.

În opinia sa, prin soluția dispusă, cursul judecății a fost suspendat în mod forțat cu consecința nesoluționării apelului declarat în cauză, vătămarea procesuală fiind, astfel, dovedită.

IV. Apărarea formulată:

Deși legal citată, intimata-reclamanta nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat alte apărări.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 1 iulie 2025, sub nr. x/2023/a1, iar prin rezoluția din data de 25 august 2025 a fost stabilit termen de judecată la data de 21 octombrie 2025.

V. Soluția instanței de recurs:

Analizând decizia civilă atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nelegală, iar recursul declarat de recurentul-pârât este fondat, urmând a se dispune casarea încheierii de suspendare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, prin încheierea din data de 16 septembrie 2024, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în temeiul dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de pârâtul Tribunalul Mureș, pentru neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina acestuia privind indicarea domiciliului intimatei-reclamante A..

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul Tribunalul Mureș, arătând că în cauză nu se justifică nici suspendarea cauzei, nici solicitarea instanței de indicare a adresei de domiciliu a reclamantei, toate datele de identificare ale acesteia fiind la dosarul primei instanțe, apreciind că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În cauză, dispozițiile de procedură invocate ca fiind încălcate sunt cele care reglementează chiar temeiul suspendării judecății. Astfel, potrivit art. 242 din C. proc. civ., când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

Din interpretarea acestei norme legale rezultă că legiuitorul a instituit un caz de suspendare judecătorească facultativă, pentru aplicarea căruia este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: obligația procesuală trebuie să aparțină reclamantului, să fie stabilită în sarcina acestuia, în cursul judecății, potrivit legii; să fie de natură să împiedice instanța în desfășurarea normală a judecății; reclamantul să fi fost în culpă pentru neîndeplinirea obligației procesuale.

Prin urmare, scopul dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ. nu este acela de sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea oricărei obligații instituite în sarcina sa, ci doar a acelora care împiedică instanța de judecată să finalizeze procesul.

Prin urmare, pentru a fi incident cazul de suspendare prevăzut de art. 242 din C. proc. civ., instanța de apel trebuia să constate că obligația procesuală neîndeplinită de către apelantul-pârât nu are un alt mijloc de realizare, iar, pe de altă parte, trebuie ca omisiunea să împiedice instanța în efectuarea unor demersuri procesuale necesare pentru normala desfășurare a procesului.

Contrar raționamentului expus de instanța de apel, instanța supremă reține că obligația dispusă în sarcina apelantului-pârât nu era de natură să împiedice desfășurarea normală a procesului.

În acest sens, se observă că apelantul-pârât a indicat în cererea de apel adresa la care reclamanta a fost citată în primă instanță. La primul termen de judecată în apel, în data de 3 iunie 2025, s-a constatat că procedura de citare este nelegal îndeplinită cu intimata A., dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu această parte fiind restituită la dosar cu conținut întreg și cu mențiunea "destinatar mutat la Judecătoria Târgu Mureș". În acest context, instanța de apel a dispus, în temeiul art. 153 alin. (2) raportat la art. 160 alin. (3) din C. proc. civ., sub sancțiunea suspendării cauzei conform art. 242 din același act normativ, citarea apelantului-pârât cu mențiunea de a indica domiciliul intimatei care, pentru următorul termen de judecată, a fost citată tot la Judecătoria Toplița, la aceeași adresă.

Notează instanța supremă că, potrivit art. 154 alin. (7) din C. proc. civ., instanța va verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen și, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum și pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen. În același sens, conform art. 241 alin. (3) din C. proc. civ., judecătorii vor dispune verificarea efectuării procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen. Când este cazul, instanța va ordona luarea măsurilor de refacere a acestor proceduri. În afară de aceste măsuri, instanța va putea dispune ca încunoștințarea părților să se facă și telefonic, telegrafic, prin fax, poștă electronică sau prin orice alt mijloc de comunicare ce asigură, după caz, transmiterea textului actului supus comunicării ori înștiințarea pentru prezentarea la termen, precum și confirmarea primirii actului, respectiv a înștiințării, dacă părțile au indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop. Dacă încunoștințarea s-a făcut telefonic, grefierul va întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoștințare și obiectul acesteia.

Așadar, atât timp cât în cuprinsul proceselor-verbale existente în dosarul de apel, la filele x, exista mențiunea "destinatar mutat la judecătoria Târgu Mureș", neîndeplinirea obligației dispuse în sarcina apelantului-pârât de a indica domiciliul intimatei-reclamante nu era una de natură să împiedice desfășurarea normală a procesului, instanța de apel având obligația să vegheze ca actul de procedură, respectiv citația, să ajungă la destinatar, astfel încât intimata-reclamantă să ia cunoștință sau să poată avea posibilitatea de a lua cunoștință despre termenul de judecată

Se constată, astfel, că desfășurarea normală a judecății apelului nu a fost împiedicată din vina apelantului-pârât, în înțelesul art. 242 din C. proc. civ., instanța de control judiciar având posibilitatea de a dispune citarea intimatei-reclamante la adresa indicată în cuprinsul procesului-verbal de restituire a procedurii de citare (Judecătoria Târgu-Mureș), pentru a nu se ajunge la întreruperea cursului judecății.

Prin urmare, Înalta Curte constată întemeiate criticile recurentului-pârât, situația juridică prezentată în cuprinsul încheierii atacate nefiind aptă să fundamenteze suspendarea judecății apelului, iar adoptarea măsurii suspendării nu corespunde scopului său legal și nu poate conduce decât la menținerea și prelungirea incertitudinii raporturilor juridice dintre părți.

Astfel, dat fiind faptul că din circumstanțele cauzei nu rezultă că obligația stabilită în sarcina apelantului-pârât era de natură să împiedice desfășurarea normală a procesului, trebuie conchis că, dispunând suspendarea judecății recursului, curtea de apel a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desființarea încheierii recurate, în condițiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) și art. 179 alin. (1) din C. proc. civ.

Raportat la considerentele expuse și în aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 5 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Tribunalul Mureș împotriva încheierii din 16 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov - secția Civilă, în dosarul nr. x/2023, încheiere pe care o va casa, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Mureș împotriva încheierii din 16 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov - secția Civilă, în dosarul nr. x/2023.

Casează încheierea civilă recurată și trimite cauza, în vederea continuării judecății, aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2026.