ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 222/2026

Ședința publică din data de 18 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la 22 decembrie 2025, sub nr. x/2025, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite, urmare a cererii formulate de creditoarea B. față de debitorul C., în baza titlului executoriu constând în contract de credit nr. x din 28 mai 2008, modificat prin acte adiționale.

Prin încheierea nr. 6696 din 24 decembrie 2025, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oltenița.

În esență, Judecătoria Slatina a reținut că, față de dispozițiile art. 651 alin. (1)-(3) C. proc. civ., instanța de executare poate fi instanța în circumscripția căreia se găsește domiciliul sau sediul debitorului, creditorului, respectiv al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor. A mai reținut că din cererea de încuviințare a executării silite și în urma verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, domiciliul debitorului este în Comuna Fundeni, Județul Călărași. A concluzionat că Judecătoria Oltenița, instanța de la domiciliul debitorului, este instanța competentă să soluționeze cererea.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Judecătoriei Oltenița.

La termenul de la 23 ianuarie 2026, Judecătoria Oltenița a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin încheierea din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Judecătoria Oltenița a reținut dispozițiile art. 373

1

alin. (1)-(3) coroborat cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. din 1865, potrivit cărora instanța de executare, adică instanța în a cărei circumscripție se va face executarea, este cea îndreptățită să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite. A mai reținut că în baza încheierii de încuviințare, executorul judecătoresc poate proceda la executare în circumscripția respectivă, în oricare din formele prevăzute de lege. A apreciat că, în cazul cererilor de executare silită, competența teritorială este exclusivă și limitată la circumscripția teritorială a judecătoriei care a pronunțat încheierea de încuviințare. Față de faptul că executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite potrivit art. 373

1

C. proc. civ. din 1865, s-a considerat că instanța competentă este Judecătoria Slatina.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Slatina competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Judecătoria Slatina și Judecătoria Oltenița, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că procedura de executare silită a fost demarată în anul 2012, dosarul de executare fiind înregistrat sub nr. x/2012. Ca urmare, potrivit dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., care statuează că legea nouă de procedură se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, normele de procedură care guvernează regimul executării silite sunt cele din C. proc. civ. din 1865.

Potrivit dispozițiilor art. 373 alin. (2) și (3) C. proc. civ. din 1865, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, iar instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În speță, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite pentru forma de executare poprire față de terțul poprit unde este angajat creditorul și care are sediul în Comuna Izvoarele, Județul Olt. Ca urmare, executarea silită va purta asupra veniturilor pe care debitorul urmează a le încasa de la terțul poprit, iar actele de executare propriu-zise vor avea în vedere sediul terțului proprit, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Slatina.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2026.