ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2026

Ședința publică din data de 18 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2025, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj, în calitate de creditoare, a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în contradictoriu cu A. S.R.L., în calitate de debitoare.

La primul termen de judecată instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 4551 din 7 noiembrie 2025, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În esență, Tribunalul București, secția a VII-a civilă a reținut că potrivit art. 41 alin. (1)-(3) din Legea nr. 85/2014, "procedurile (…), cu excepția apelului, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței." A mai reținut că potrivit certificatului ONRC depus la dosarul cauzei, societatea debitoare are sediul social înregistrat în Județul Cluj și a apreciat că instanța competentă teritorial este Tribunalul Specializat Cluj.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Specializat Cluj.

La termenul de la 15 ianuarie 2026, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale raportat la prevederile art. 129 pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 41 din Legea nr. 85/2014.

Prin sentința civilă nr. 40/2026 din 15 ianuarie 2026, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, în vedere pronunțării regulatorului de competență.

Tribunalul Specializat Cluj a reținut, în esență, că potrivit art. 41 alin. (1) coroborat cu art. 41 alin. (2) din Legea 85/2014, competența de soluționare a unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței aparține tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul social al debitorului, cu care figurează acesta în registrul comerțului, pe o perioadă de cel puțin 6 luni anterioare depunerii cererii introductive. A mai reținut că din certificatul constatator furnizat de Oficiul Registrului Comerțului, depus la dosar, rezultă că, la data formulării cererii de deschidere a procedurii, sediul social al debitoarei se afla în București. Instanța a considerat că, față de dispozițiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe, respectiv Tribunalul București - secția a VII-a Civilă și Tribunalul Specializat Cluj, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Nici una din cele două instanțe aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Instanța supremă reține că obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca prin care aceasta a solicitat deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoarea A. S.R.L.

În ceea ce privește instanța competentă din punct de vedere teritorial, se reține că în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, cererile prin care se solicită deschiderea procedurii insolvenței sunt de competența secției specializate a tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.

Alin. (2) al art. 41 din aceeași lege explicitează noțiunea de sediu social, arătând că norma legală se referă la sediul cu care debitoarea figurează în registrul comerțului, iar în cazul în care acest sediu a fost schimbat cu mai puțin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, se va avea în vedere sediul social cu care debitoarea figura la registrul comerțului înainte de schimbare.

În cauză se constată că cererea de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014 a fost depusă la 30 septembrie 2025. Din certificatele constatatoare emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că societatea debitoare a avut inițial sediul în Municipiul Cluj-Napoca, dar ulterior și-a schimbat sediul social în Municipiul București, fiind înregistrată această mențiune din anul 2014.

Ca urmare, societatea debitoare a avut sediul social în Municipiul București mai mult de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, fapt ce atrage competența Tribunalului București.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția a VII-a Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția a VII-a Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2026.