ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2025

HOTĂRÂRE

17.09.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03.07.2025, debitoarea A. S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței.

Prin sentința nr. 1235 din 7 iulie 2025, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prezenta cauză este o pricină referitoare la insolvență, competența de soluționare aparținând exclusiv tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul debitorului, conform art. 8 alin. (1) și art. 41 din Legea nr. 85/2014. A arătat că potrivit verificărilor O.N.R.C. din data de 7.07.2025, debitoarea S.C. A. S.R.L. are sediul social în Mun. București, sector 3 începând cu data de 1.02.2024, deci cu mai mult de 6 luni anterior datei sesizării instanței, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel că aparține Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VII-a civilă sub același număr de dosar.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 4055 din 16 iulie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict a reținut că, în cauză, competența se stabilește în funcție de data înregistrării cererii debitorului, respectiv 03.07.2025 și de menținerea sediului debitorului în raza de competență a instanței sesizate pe o perioadă de cel puțin 6 luni anterioare depunerii cererii introductive, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

A reținut instanța că, astfel cum reiese din extrasul O.N.R.C. anexat la dosar, data de 21.03.2025 este data de început a valabilității noului sediul din București, sediul anterior fiind în județul Prahova, în baza contractului de comodat nr. x din 26.01.2024, astfel că debitoarea și-a stabilit sediul în București cu mai puțin de 6 luni anterior învestirii instanței cu cererea de deschiderii a procedurii insolvenței, competența aparținând Tribunalului Prahova.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Prahova competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu ce are ca obiect deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitoarei S.C. A. S.R.L.

Potrivit art. 120 C. proc. civ., cererile în materia insolvenței sau concordatului preventiv sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

Din extrasul O.N.R.C. anexat la dosar, a rezultat că societatea debitoare are sediul social în Municipiul București Sector 3, începând cu 21 martie 2025, iar cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la 3 iulie 2025.

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (1) teza I din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora, toate procedurile prevăzute de prezentul capitol, cu excepția apelului, sunt de competența tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui circumscripție debitorul și-a avut sediul social/profesional cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței. Alineatul (2) al aceluiași articol dispune în sensul că "Sediul social/profesional al debitorului este cel cu care figurează acesta în registrul în care este înregistrat. În cazul în care sediul a fost schimbat cu mai puțin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, sediul social/profesional al debitorului este cel cu care acesta figura în registrul în care acesta era înregistrat".

Având în vedere că la data introducerii acțiunii - 3 iulie 2025, sediul debitoarei fusese schimbat cu mai puțin de 6 luni anterior depunerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței, în raport de art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Prahova.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.