ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1593/2025

Ședința publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de emitere a ordonanței președințiale înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, secția a II-a civilă la 14.07.2025, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții B., C. și D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să interzică temporar înstrăinarea activelor - imobilizări corporale, aflate în patrimoniul societății pârâte, până la data soluționării definitive a dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 9061/2025 din 08.07.2025, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Pentru a hotărî astfel, a evocat art. 998 și art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reținând că fondul cauzei, respectiv dosarul nr. x/2025, produce efecte directe asupra actului statutar al unei persoane juridice - pârâta -, ceea ce determină aplicabilitatea art. 63 din Legea nr. 31/1990; în consecință, soluționarea cauzei revine tribunalului de la sediul societății pârâte, respectiv Tribunalului Prahova.

Prin sentința nr. 1389/20.08.2025, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța astfel, a evocat art. 998 C. proc. civ. și a reținut că în cauză reclamanta a solicitat interzicerea temporară a înstrăinării activelor societății D. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025, ce are ca obiect o acțiune revocatorie fundamentată pe art. 1.562 C. civ., privind declararea inopozabilității cesiunii unor părți sociale.

Totodată, a constatat că litigiul are un caracter patrimonial și nu vizează anularea unui act statutar, astfel încât nu intră sub incidența art. 63 din Legea nr. 31/1990, competența revenind judecătoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

De asemenea, argumentele pârâților privind competența Judecătoriei Sinaia au fost înlăturate, întrucât competența se determină la momentul sesizării instanței, iar reclamanta, potrivit art. 116 și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., a ales Judecătoria Sectorului 1 București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 27.08.2025.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta a învestit instanța cu o cerere de emitere a unei ordonanțe președințiale, prin care a solicitat interzicerea temporară a înstrăinării activelor - imobilizări corporale aflate în patrimoniul societății pârâte D. S.R.L. - până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2025, având ca obiect o acțiune revocatorie întemeiată pe dispozițiile art. 1.562 C. civ.

Dispozițiile art. 998 C. proc. civ. prevăd că "cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Competența de soluționare a ordonanței președințiale se stabilește, așadar, prin raportare la dispozițiile corespunzătoare fondului dreptului, norma specială de competență, în cazul acestei proceduri - art. 998 C. proc. civ. - fiind adoptată în scopul unei mai bune administrări a justiției.

În speță, fondul dreptului este reprezentat de cererea prin care se solicită declararea inopozabilității cesiunii a 20 de părți sociale deținute de cedentul B. către cesionara C., acțiune întemeiată pe dispozițiile dreptului comun - art. 1.562 C. civ. și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1. Prin urmare, cauza nu are ca obiect o cerere în materie de societăți reglementată de Legea nr. 31/1990, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 63 din Legea nr. 31/1990.

Așadar, obiectul acțiunii are natură patrimonială și izvorăște dintr-un raport de drept civil, întemeiat pe C. civ., ceea ce determină competența materială a judecătoriei, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., nefiind incidentă competența tribunalului.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2025.