ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1166/2025

Ședința publică din data de 3 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Asociația de Acreditare din România - B. și C., evaluator șef în cadrul B. anularea raportului de neconformitate nr. 1-4 din data de 27 septembrie 2023 emis de B., obligarea pârâților la daune în cuantum de 15.000 RON, precum și la plata cheltuielilor ocazionate de prezentul proces.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. b) și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 72, art. 1349, art. 1357, art. 1381-1382, art. 1385 C. civ., art. 351-352 C. proc. civ. și art. 41 din CDFUE.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1471 din 20 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a apreciat că obiectul litigiului se circumscrie categoriei de litigii născute în legătură cu executarea unui contract administrativ, aceasta fiind natura juridică a contractului de acreditare având ca obiect prestarea de către pârâta B. a acestor servicii.

A mai reținut că în executarea acestui contract administrativ, pârâta B. a emis raportul de neconformitate contestat în prezenta cauză, pretins vătămător pentru reclamant, având în vedere conținutul acestuia, împrejurare care are relevanță inclusiv din perspectiva verificării competenței materiale de soluționare a cauzei, fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Raportând obiectul și cauza juridică a acțiunii la aceste dispoziții legale, Curtea apreciază că actul atacat nu poate fi dedus spre soluționare, ca atare, sub aspectul legalității, în fața instanțelor de contencios administrativ, având în vedere că, deși a fost emis prin raportare la pretinsa respectare a unor dispoziții legale și regulamentare, totuși acesta a rezultat din însăși executarea unui contract administrativ, încheiat între entitatea supusă evaluării în vederea acreditării și organismul autorizat pentru realizarea acreditării, acesta din urmă fiind asimilat unei autorități publice situate la nivel central în ierarhia autorităților/instituțiilor publice.

Prin urmare, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, Curtea constată că prezintă relevanță esențială faptul emiterii raportului de neconformitate în executarea contractului administrativ de acreditare, iar nu împrejurarea că raportul de neconformitate a fost întocmit inclusiv prin raportare la incidența unor dispoziții normative și regulamentare a căror negociere nu poate fi realizată în contextul încheierii și executării contractului de prestări de servicii de acreditare.

Raportat la aceste aspecte, în condițiile în care reclamantul invocă în susținerea acestui demers jurisdicțional că pârâta B. și angajatul acesteia, pârâta persoană fizică chemată în judecată în această calitate, ar fi săvârșit prin emiterea raportului de neconformitate, o faptă ilicită pretins cauzatoare de prejudicii, rezultă că revine instanțelor civile de drept comun competența materială de soluționare a cauzei.

Față de împrejurarea că din actele dosarului nu rezultă că valoarea obiectului acestuia se situează peste limita valorică prevăzută de dispozițiile art. 94 pct. 2 lit. k) C. proc. civ., dar și față de faptul că domiciliul reclamantului este situat pe raza Sectorului 2 București, în aplicarea prevederilor art. 111 C. proc. civ., dată fiind împrejurarea că cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva unei asociații asimilate, din perspectiva competențelor de autorizare prevăzute de lege, regimului juridic al unei autorități publice, precum și ale art. 129-132 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sector 2 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 347 din 21 ianuarie 2025, a admis excepția necompetenței materiale invocate de reclamant, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 2 București a reținut că nu se poate reține că prezentul litigiu decurge din executarea contractului administrativ reprezentat de contractul de acreditare din 01 iulie 2019, întrucât reclamantul este terț față de acest contract de acreditare, între acesta și pârâta Asociația de Acreditare din România - B., neexistând niciun fel de raporturi juridice.

A mai precizat că, împrejurarea că reclamantul a avut încheiat un contract de prestări servicii cu Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, nu poate conduce la concluzia că a participat la desfășurarea raporturilor contractuale dintre pârâta Asociația de Acreditare din România - B. și Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca și că în lipsa contractului, activitatea de acreditare/menținere a acreditării Spitalului Clinic Municipal Cluj-Napoca nu putea fi desfășurată, încheierea acestuia fiind impusă de lege.

Totodată, instanța reține că decizia de menținere a acreditării pentru a cărei emitere a fost încheiat contractul de acreditare constituie un act administrativ emis de o autoritate publică centrală în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004 - organism național de acreditare de utilitate publică, aflat în coordonarea Ministerului Economiei fiind emis în regim de putere publică, în scopul de a da naștere, de a stinge sau modifica drepturi și obligații, în vederea executării legii- O.G. nr. 23/2009, supus controlului instanței de contencios administrativ, chiar dacă a avut la bază încheierea contractului de acreditare.

Invocând dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, instanța a concluzionat că revine instanței de contencios administrativ să stabilească dacă raportul de neconformitate nr. 1-4 din data de 27 septembrie 2023 constituie un act administrativ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți:

Analizând conflictul de competență ivit, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de contencios administrativ, că raportul de neconformitate atacat în prezenta cauză a fost emis de pârâta Asociația de Acreditare B. în executarea unui contract administrativ încheiat cu pârâtul Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca, respectiv a contractului de acreditare.

Cu toate acestea, acțiunea de față, în anularea raportului de neconformitate, nu se înscrie în categoria de litigii născute în legătură cu executarea unui contract administrativ, cum a apreciat Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Acțiunea nu privește și nu pune în discuție chestiuni legate de executarea contractului administrativ - executare defectuoasă, refuz de executare, neexecutare culpabilă etc - mai ales că este inițiată de un terț, ci vizează anularea unui raport întocmit în cadrul desfășurării relațiilor contractuale, ca obiect al acestora. Obiectul litigiului, raportul de neconformitate de sine stătător, are, în concret, valoarea și semnificația unei operațiuni administrative care stă la baza unui act administrativ viitor, respectiv decizia de menținere a acreditării.

Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care instanța de contencios administrativ "este competentă să se pronunțe (…) și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății", urmând ca în baza art. 135 C. proc. civ. să fie stabilită competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2025.