ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1298/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 31.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună în principal anularea Deciziei nr. 69643/27.09.2023, emise de către FGA în urma analizării cererii de plată de 40.000 euro daune morale calculate la cursul BNR din ziua plății, 13448,35 RON daune materiale și 2500 RON cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, repunerea reclamantei în termenul prev. de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, anularea Deciziei nr. 69643/27.09.2023 emise de pârât și obligarea pârâtului la soluționarea pe fond a cererii de plată pentru sumele arătate la pct. I.

Prin sentința civilă nr. 466/20.03.2024, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția Civilă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1607 pronunțată la data de 12 iunie 2024 în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a apreciat că valoarea obiectului cererii nu depășește plafonul de 200.000 RON prevăzut de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., fiind vorba de mai multe capete principale întemeiate pe o cauză comună în sensul art. 99 alin. (2) C. proc. civ. și, în consecință, a declinat competența materială în favoarea Judecătoriei.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 2 București, prin sentința nr. 5473 pronunțată la data de 17 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a avut în vedere valoarea capătului principal de cerere, referitor la anularea deciziei F.G.A. nr. 69643/27.09.2023, prin care s-a respins cererea de plată a despăgubirii pentru prejudiciul având o valoare peste limita de 200.000 RON, compus din daune morale de 40.000 euro, din daune materiale de 13.448,35 RON și din cheltuieli judecată de 2.500 RON.

S-a mai reținut că, potrivit art. 101 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., în cererile privind anularea actului juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia, or obiectul deciziei F.G.A. nr. 69643/27.09.2023, a cărei anulare integrală s-a solicitat prin contestația de față, este reprezentat de cererea de plată; prin urmare valoarea obiectului este dată de valoarea integrală a cererii de plată, iar nu defalcat pe categorii de daune.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reține că Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor legale care reglementează regimul juridic al competenței materiale în cazul unei contestații formulate în baza Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 102/2021.

Scopul demersului judiciar pendinte este anularea deciziei emise de către pârât, repunerea reclamantei în termenul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 și obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților de a răspunde cererii de plată formulate de reclamantă prin emiterea deciziei, în cuprinsul căreia să fie stabilit cuantumul despăgubirilor ce derivă dintr-o hotărâre penală.

Înalta Curte reține că activitatea Fondului de Garantare a Asiguraților este reglementată de Legea nr. 213/2015 care, la art. 13 prevede că "(1) În termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de retragere a autorizației de funcționare și constatare a existenței indiciilor stării de insolvență a asigurătorului, Fondul este în drept să efectueze plăți din disponibilitățile sale, în vederea achitării sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, cu respectarea dispozițiilor legale, după parcurgerea de către creditorul de asigurări a procedurii administrative de plată reglementate de prezenta lege. (3) În vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență. (4) Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenți este de competența comisiei speciale, constituite conform art. 123; comisia specială poate dispune suspendarea soluționării cererii de plată, în condițiile art. 16 alin. (3). (5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (5^1) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) sunt supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare".

Legiuitorul a avut în vedere în cuprinsul dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, doar situația în care comisia specială din cadrul Fondului, ca urmare a analizării cererii de plată, emite o decizie de admitere sau respingere a acesteia, ultima putând fi contestată în termen de 30 de zile, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul instituției, potrivit normelor de competență generală prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În materia contestației împotriva unei decizii de respingere a unei cereri de despăgubire sau de plată îndreptate către Fondul de Garantare a Asiguraților, în desfășurarea activității sale de garantare a plății de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii încheiate în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, în baza dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 213/2015, instanțele civile de la sediul Fondului au competență materială și teritorială exclusivă, fapt ce nu poate fi înlăturat de părți.

Înalta Curte reține că, prin demersul său judiciar reclamanta a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 69643/27.09.2023, emise de către pârâtul FGA (prin care s-a respins, pe motiv de tardivitate, cererea de plată a sumei de 40.000 euro daune morale și 13448,35 RON daune materiale și 2500 RON cheltuieli de judecată), iar în subsidiar, repunerea reclamantei în termenul prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 și anularea deciziei emise de pârât, cu obligarea acestuia la soluționarea pe fond a cererii de plată pentru sumele solicitate în baza sentinței penale nr. 101/05.05.2022 pronunțate de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2021; s-a arătat că sumele pretinse reprezintă daune morale, daune materiale și cheltuieli de judecată acordate de instanța penală în urma decesului fiului reclamantei, care a fost victima unui accident de circulație.

Referitor la caracterul evaluabil al acțiunii, Înalta Curte reține considerentele din cuprinsul hotărârii pronunțate în recursul în interesul legii nr. 32/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2008, prin care s-a statuat că, "întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv, ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță. În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară".

Așadar, prin acțiunea civilă promovată, reclamanta tinde la satisfacerea unui drept de creanță, raportul juridic are un caracter patrimonial și, în consecință, cererea este evaluabilă în bani, competența materială urmând a se stabili prin raportare la dispozițiile art. 94 lit. k) din C. proc. civ.

Conform art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competența materială se stabilește după valoarea obiectului principal al cererii. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea".

În speță, pretențiile solicitate prin cererea adresată pârâtului derivă din sentința penală nr. 101/05.05.2022, pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul nr. x/2021, prin care partea responsabilă civilmente S.C. B. S.A. a fost obligată la plata către reclamanta de față a următoarelor sume: 40.000 euro daune morale, 13448,35 RON daune materiale și 2500 RON cheltuieli de judecată.

Așadar, valoarea obiectului cererii adresate pârâtului, urmare a hotărârii penale ce are caracter executoriu propriu, rezultată din însumarea daunelor morale, a daunelor materiale și a cheltuielilor de judecată (cheltuielile de judecată nu sunt formulate ca o simplă consecință procedurală a litigiului pendinte, ci derivă dintr-o obligație deja stabilită printr-o hotărâre judecătorească, rămasă definitivă cu privire la aceste dispoziții), depășește plafonul de 200.000 RON reglementat de art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., pentru a atrage competența Judecătoriei.

În egală măsură, capătul principal al cererii de chemare în judecată este cel al anulării deciziei emise de către pârât. Or, decizia respectivă are ca obiect întreaga cerere de acordare de despăgubiri, nedefalcată deci, pe categorii de despăgubiri.

Prin urmare, față de valoarea pretenției din cauză, în baza dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 95 pct. 1) C. proc. civ., din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

Raportat la împrejurarea că Fondul de Garantare a Asiguraților are sediul în sectorul 2 al Municipiului București, în considerarea dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, competent să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 și art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.