ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4065/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4065/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2025
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr. x/2024 în data de 08.01.2024, reclamanții A., B., C., D., E., F. au solicitat instanței obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere, și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă
Prin sentința civilă nr. 9158 din 17.06.2024, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că, din punct de vedere material, competența soluționării în primă instanță a prezentei cauze revine Curții de Apel București, instanță calificată material prin prisma calității instituției vizate, dar și a naturii obligației deduse judecății.
2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 848 din 23 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.
În motivare, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 "în caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că norma de procedură ce reglementează competența se stabilește în raport de dispozițiile art. 24 C. proc. civ., fiind norma în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, normele de procedură fiind de imediată aplicare.
Așadar, competența materială de soluționare a cererii este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data introducerii cererii la instanță, respectiv așa cum au fost modificate prin intrarea în vigoare la 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021, art. I pct. 23 și art. III alin. (1), dispoziții care prevăd următoarele:
"(5) În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
În ceea ce privește dispoziția prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021, care prevede că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraților pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora", aceasta reglementează normele de drept aplicabile procedurii administrative din fața Fondului, și nu pe cele ale procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile dispozițiile noi de procedură conform art. 24 C. proc. civ.
Astfel, Înalta Curte apreciază că litigiul nu este de competența instanțelor de contencios administrativ în raport cu art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ., și cu aplicarea art. 94 pct. 1 lit. h) din C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparținând Judecătoriei Sectorului 2 București, potrivit dispozițiilor din legea specială.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 19 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.