ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1383/2024

Ședința publică din data de 8 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 03.03.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, solicitând anularea în parte a deciziei nr. 57586/31.01.2023 și obligarea pârâtului la plata diferenței de despăgubire în sumă de 200.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București

Prin sentința civilă nr. 7314 de la data de 9 iunie 2023, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a reținut că legea nu prevede competența exclusivă a judecătoriei în soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, aplicându-se criteriul valoric pentru determinarea competenței instanței civile.

Potrivit art. 95 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., tribunalul judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Instanța a constatat că acțiunea formulată este una patrimonială, iar valoarea acesteia depășește pragul de 200.000 RON: 200.000 x 4,92 RON (curs euro la data introducerii acțiunii – 03.03.2023) = 984.000 RON.

Or, având în vedere că, potrivit art. 94 lit. k) C. proc. civ., judecătoria judecă cererile evaluabile în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, instanța constată că, față de valoarea obiectului cererii, competența aparține Tribunalului București.

2.2. Hotărârea Tribunalului București – secția a VI-a Civilă

Prin sentința civilă nr. 2493 de la data de 25 octombrie 2023, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere că procedura administrativă la care se referă art. VI din O.U.G. nr. 102/2021, care include atât actele și operațiunile administrative, cât și procedura de contestare a deciziei prin care FGA soluționează cererea de plată, a fost începută anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe (2018), fiind lipsită de relevanță data emiterii deciziei contestate respectiv 31.03.2023.

Articolul VI din O.U.G. nr. 102/2021 este extrem de clar și nu suportă interpretări sub acest aspect, menționând expres procedura administrativă pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, or, în mod evident, procedura administrativă debutează prin formularea unei cereri de plată de către creditorul de asigurări, conform art. 14 alin. (1) Legea nr. 213/2015.

O interpretare contrară ar presupune ca aceeași cerere de plată să fie analizată, din cauza atitudinii culpabile a pârâtei care a soluționat greșit în primă fază pretențiile reclamantului, de două instanțe, cu două specializări diferite.

2.3 Hotărârea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1962 de la data de 5 decembrie 2023, Curtea de Apel București – secția de a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a sesizat Î.C.C.J.-S.C.A.F. în vederea soluționării acestuia și a suspendat soluționarea cauzei pe durata soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția amintită, a reținut că obiectul cauzei deduse judecății privește anularea deciziei emise de pârât în temeiul Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților.

Așadar, competența materială de soluționare a cauzei aparține, potrivit dispozițiilor legale citate anterior, instanței civile, iar nu celei de contencios administrativ.

În ceea ce privește dispoziția prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021 care stabilește că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraților pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora", Curtea subliniază că aceasta reglementează normele de drept aplicabile procedurii administrative - din fața Fondului - și nu procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile dispozițiile noi de procedură conform art. 24 C. proc. civ.

Așa fiind, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății și având în vedere valoarea pretenției, Curtea, față de art. 129 alin. (2) pct. 2 și art. 130 alin. (2) C. proc. civ. și făcând aplicarea art. 95 pct. 1 rap. la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a admis excepția invocată și va declina cauza spre competentă soluționare Tribunalului București –secție civilă.

Analizând conflictul negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., reține că reclamantul A. a învestit instanța de judecată cu o cerere prin care a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 57586/31.01.2023 emise de Fondul De Garantare A Asiguraților și obligarea pârâtului la plata diferenței de despăgubire în sumă de 200.000 euro, reprezentând daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte mai reține că, prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată la data 3 martie 2023, ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021 de modificare și completare a Legii nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților.

Potrivit art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data formulării acțiunii introductive, astfel cum au fost modificate prin intrarea în vigoare la data de 24.09.2021 a O.U.G. nr. 102/2021, art. I pct. 23 și art. III alin. (1): "În caz de respingere a sumelor pretinse se va emite o decizie de respingere, motivată; împotriva deciziei se poate formula contestație în termen de 30 zile de la comunicarea acesteia, sub sancțiunea decăderii, la instanțele civile de la sediul Fondului, potrivit normelor de competență generală din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

În lumina acestor prevederi legale, dat fiind și obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv anularea deciziei nr. 57586/2023 emise de FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii pe rolul instanței.

În ceea ce privește dispoziția prevăzută de art. VI din O.U.G. nr. 102/2021, care prevede că "Procedurile administrative gestionate de Fondul de garantare a asiguraților pentru plata sumelor cuvenite creditorilor de asigurări ai asigurătorilor pentru care a fost deschisă deja procedura de faliment, proceduri care au fost începute anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, rămân supuse legii aplicabile la data începerii acestora", aceasta reglementează normele de drept aplicabile etapei administrative desfășurate în fața Fondului, iar nu pe cele ale procedurii judiciare, pentru care sunt aplicabile noile dispoziții de procedură, conform art. 24 C. proc. civ.. În acest sens, relevanță în cauză nu prezintă data la care a fost formulată cererea de plată de către reclamant ci prezintă relevanță data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată.

În acest context, Înalta Curte constată că, în cauză, competența materială de soluționare a cererii revine, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 102/2021, instanței civile.

Față de valoarea obiectului cererii, care este superioară sumei de 200.000 RON(respectiv 200.000euro: 200.000 x 4,92 RON (curs euro la data introducerii acțiunii – 03.03.2023) = 984.000 RON), competența materială aparține tribunalului, fiind aplicabile prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. raportate la art. 95 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, în virtutea prevederilor art. 123 C. proc. civ., din punct de vedere teritorial, competența aparține instanței civile de la sediul pârâtului, care, în cauza pendinte, se află în circumscripția Tribunalului București.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.