ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.02.2026

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 219/2026

HOTĂRÂRE
18.02.2026
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 219/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 18 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 30 aprilie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat instanței să constate caracterul abuziv și nulitatea absolută a anumitor clauze cuprinse în contractul de credit nr. x din 21 august 2019, cu obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de comisioane și diferență de dobândă, de la data încasării acestora precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale.

Pârâta B. a depus întâmpinare prin care a invocat, printre altele, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, raportat la dispozițiile art. 107 C. proc. civ.. A arătat că instanța competentă teritorial să judece cauza este Judecătoria Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 2205/2025 din 2 aprilie 2025, Judecătoria Bacău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În esență, Judecătoria Bacău a reținut că din cuprinsul contractului de credit nr. x din 21 august 2019 rezultă că reclamanta a semnat acest contract în calitate de garant personal. A mai reținut că reclamanta deține funcția de administrator al debitoarei C. S.R.L., că a acționat în temeiul unui raport de natură funcțională cu societatea și nu are calitatea de consumator. Consecutiv, instanța a apreciat că stabilirea competenței se face raportat la dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și la domiciliul/sediul pârâtei, iar nu raportat la art. 113 pct. 8 din același cod.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Judecătoriei Sectorului 1 București.

La termenul de la 11 decembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale față de dispozițiile Legii nr. 193/2000, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 13608/2025 din 23 decembrie 2025, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei Bacău, a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În esență, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, invocându-și calitatea de consumator, cu trimitere la dispozițiile O.G. nr. 21/1992 și ale Legii nr. 193/2000. A mai reținut că în aplicarea principiului disponibilității, instanța este obligată să țină cont de temeiul indicat de autorul demersului judiciar, motiv pentru care a considerat aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A apreciat că în cauză competența este alternativă, iar instanța competentă în raport de domiciliul consumatorului este Judecătoria Sectorului 1 București.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Bacău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Bacău și Judecătoria Sectorului 1 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență fiind reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit pe care partea l-a semnat în calitate de garant și administrator al societății debitoare.

Reclamanta și-a întemeiat în principal acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori și a invocat calitatea de consumator.

Rolul instanței supremă învestită cu soluționarea conflictului de competență este de a stabili, în raport de normele de procedură, care dintre instanțe este abilitată să judece litigiul. Chestiunile care țin de fondul litigiului, cum ar fi stabilirea calității de consumator a reclamantei, vor fi decelate de instanța căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.

Regula generală în materie de competența teritorială este edictată de art. 107 C. proc. civ. potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Față de obiectul acțiunii se constată că sunt incidente și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care se stabilește o competență teritorială alternativă, și anume în favoarea instanței în a cărei circumscripție se situează domiciliul consumatorului.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta domiciliază în Municipiul Bacău, Județul Bacău.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.. În speță, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Bacău.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2026.

Sursă