ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2024

HOTĂRÂRE

11.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 iulie 2021 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanței să constate caracterul abuziv al clauzelor inserate la art. 3 pct. 3.2, art. 3 pct. 3.3, art. 3.1 și art. 3.5 din contractul de credit nr. x din 16 iulie 2007; să dispună anularea clauzelor anterior menționate, eliminarea acestora din contractul de credit și, pe cale de consecință, repunerea părților în situația anterioară, în sensul restituirii tuturor sumelor achitate cu titlu de comision de acordare, comision de administrare, dobândă penalizatoare și diferență de dobândă, respectiv dobânda ce excede valorii dobânzii inițiale în cuantum de 3,95%; reclamantul a solicitat rambursarea acestor sume începând de la data încheierii contractului și până la momentul restituirii efective a sumelor; totodată, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare calculate asupra fiecărei sume plătite cu titlu de comision de acordare și comision de administrare, dobândă penalizatoare și diferențe de dobândă, de la data plății de către reclamant a fiecărei sume de bani în parte și până la momentul restituirii efective de către pârâtă a acestor sume.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, ale O.U.G. nr. 50/2010, ale Legii nr. 21/1992, respectiv ale C. civ. de la 1864.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, raportat la domiciliul reclamantului, aflat în sectorul 1 al Municipiului București. De asemenea, a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 22722/13.12.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București și la decizia civilă nr. 2447/16.05.2018 a Tribunalului București, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2015.

La data de 18 octombrie 2021, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită instanței să constate caracterul abuziv al clauzei cuprinse în art. 3 din contractul de credit; să dispună anularea clauzei anterior menționate și repunerea părților în situația anterioară; să dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare, calculată asupra fiecărei sume plătite cu titlu de dobândă penalizatoare, de la data plății fiecărei sume în parte și până la data restituirii de către pârâtă a acestor sume.

Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, prin sentința civilă nr. 7275/2021 din 18 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către pârâtă, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În argumentarea acestei sentințe, s-a reținut că nu pot fi primite susținerile reclamantului potrivit cărora Judecătoria Cluj-Napoca ar fi competentă, întrucât acesta locuiește în fapt în Municipiul Cluj-Napoca din luna aprilie 2021, conform contractului de comodat anexat la dosar, fără dată certă, competența instanței impunându-se a fi stabilită în raport de elemente cu caracter obiectiv, respectiv prin raportare la domiciliul declarat de o anumită persoană fizică opozabil terților.

Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că la 29 iulie 2021, data sesizării instanței, care prezintă relevanță în analiza competenței de soluționare a cauzei, prin raportare la prevederile art. 107 din C. proc. civ., reclamantul avea domiciliul în București, B-dul x nr. 2-6, bl. N.1_2 et. 2, astfel cum reiese din fișa D.E.P.A.B.D. anexată la dosar, schimbarea de domiciliu, în Cluj-Napoca, operând de la data de 9 noiembrie 2021, la un moment ulterior sesizării instanței.

Deși potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, instanța a constatat că această prevedere nu este incidentă în cauză, întrucât, la data sesizării instanței, atât reclamantul, cât și pârâta își aveau domiciliul, respectiv sediul în sectorul 1 din Municipiul București, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București, conform H.G. nr. 337/1993, pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Consecvent celor expuse mai sus, reținând că, la data sesizării instanței, atât domiciliul reclamantului, cât și sediul pârâtei se aflau în sectorul 1 din Municipiul București, instanța a constatat că îi revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința civilă nr. 521/2022 din 20 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, excepție invocată, din oficiu, de instanță; s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că la data de 29 iulie 2021 reclamantul consumator a indicat în cererea de chemare în judecată domiciliul său ca fiind în Municipiul Cluj-Napoca. De asemenea, reclamantul a arătat, prin precizarea depusă la data de 18 octombrie 2021, că s-a mutat din București încă din luna aprilie și că locuiește în Municipiul Cluj-Napoca, în baza unui contract de comodat.

În atare situație, contractul de comodat nu are nevoie de dată certă pentru a produce efecte juridice. Nu în ultimul rând, din fișa de evidență pentru CNP de la fila x, reiese că reclamantul are și domiciliul legal conform standardului național, în Municipiul Cluj-Napoca din data de 9 noiembrie 2021.

Pentru aceste considerente, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în a cărei rază teritorială este situat domiciliul reclamantului consumator.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 15 februarie 2024.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorului 1 București - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că litigiul este în materia protecției drepturilor consumatorilor, având ca obiect acțiunea în constatarea caracterului abuziv al clauzei cuprinse în art. 3 din contractul de credit, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele de credit încheiate între profesioniști și consumatori.

Potrivit regulii generale care reglementează competența teritorială prevăzută la art. 107 din C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, raportat la calitatea părților, de consumator și profesionist, precum și la obiectul și cauza acțiunii, se constată că este incidentă și regula de competență teritorială alternativă prevăzută la art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, potrivit căreia, "În afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: ...8. instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Conform art. 116 din C. proc. civ., reclamantul poate alege între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așadar, potrivit acestui text legal, competența este alternativă, reclamantul având opțiunea între instanța de la domiciliul pârâtei și cea de la domiciliul său.

Înalta Curte constată că, în cauză, la data sesizării instanței de judecată, erau deopotrivă competente atât instanța de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art. 107 din C. proc. civ., cât și instanța competentă alternativ, de la domiciliul reclamantului, în calitate de consumator, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod.

În ceea ce privește domiciliul reclamantului, în calitatea sa de consumator, se reține că, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, chiar dacă la momentul sesizării instanței acesta avea domiciliul, potrivit actelor de stare civilă, în B-dul x nr. 2-6, București, reclamantul locuia, în fapt, în Municipiul Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din contractul de comodat încheiat pe perioada 05.04.2021 - 05.04.2024.

Potrivit dispozițiilor art. 87 din C. civ. "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".

Prin urmare, din punct de vedere procesual, relevant este locul unde persoana a declarat că poate fi găsită în vederea comunicării actelor de procedură potrivit declarației sale.

Înalta Curte reține că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a reclamantului, ci adresa unde acesta locuiește efectiv.

Având în vedere că legiuitorul a prevăzut că domiciliul este reglementat în vederea exercitării drepturilor și libertăților civile ale persoanei fizice, scopul acestei interpretări constă nu numai în încunoștințarea părții despre existența litigiului, ci și în facilitarea prezentării acesteia în fața instanței pentru a formula apărări și a exercita căile de atac prevăzute de lege.

În consecință, Înalta Curte constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, stabilindu-se competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul real al consumatorului.

Față de cele anterior expuse, în aplicarea art. 113 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 116 din C. proc. civ., văzând și prevederile art. 87 din C. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, căreia i se va trimite dosarul spre soluționare.