ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2211/2021

Ședința publică din data de 26 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

1.1 prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă, la data de 04 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., în calitate de succesoare în drepturi a creditoarei C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constatate caracterul abuziv al modalității de rambursare a creditului raportat la graficul de rambursare și, în consecință, emiterea unui nou grafic de rambursare reechilibrat, constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la pct. 4.1 teza I și eliminarea acesteia din contract, cu consecința restituirii sumei încasate și a dobânzii legale aferente, constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale prevăzute la pct. 4.1 teza II și eliminarea acesteia din contract, cu consecința restituirii sumei încasate si a dobânzii legale aferente, constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct. 4.2, 4.3, 12.7, eliminarea acestora și restituirea eventualelor sume.

Prin încheierea civilă nr. 624 C. civ. din 23 ianuarie 2020, Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, a admis, în parte, cererea de reexaminare împotriva modalității de stabilire a taxei judiciare, formulată de reclamantul A., și, în consecință, a stabilit acțiunea civilă înregistrată sub nr. x/2019 este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, urmând a înlătura obligația reclamanților de a plăti, pentru soluționarea dosarului, taxa judiciară de timbru stabilită prin rezoluția din data de 10.12.2019, în privința capetelor de cerere privind emiterea unui nou grafic de rambursare, capătului de cerere având ca obiect obligarea băncii la restituirea sumei de 38.475 RON, reprezentând comision de administrare lunară și capătului de cerere privind restituirea sumei de 7.140 RON, reprezentând dobândă penalizatoare încasată de pârâtă; a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru, stabilită în sarcina petentului pentru petitul privind înghețarea cursului valutar, urmând ca petentul să achite pentru acest capăt de cerere suma de 1.173,75 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

Prin încheierea civilă nr. 1509 din 20 februarie 2020, Judecătoria Cluj Napoca, secția I civilă, a anulat parțial cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., respectiv petitul prin care s-a solicitat înghețarea cursului valutar, instanța rămânând învestită doar cu celelalte petite.

1.2 La data de 10 august 2020, pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă, la data de 10 august 2020, sub nr. x/2020, a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., având același conținut cu cea înregistrată sub nr. x/2019 pe rolul aceleiași instanțe.

Prin cererea modificatoare, reclamantul a solicitat, în baza art. 204 C. proc. civ., introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a creditoarei cesionare D.., arătând că odată cu întâmpinarea formulată de pârâta B. S.A. a luat cunoștință de existența cesiunii de creanță în condițiile în care nu i-a fost comunicat anterior contractul de cesiune pentru opozabilitate și față de debitor.

Prin sentința civilă fără număr din 05 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, a admis excepția conexității cauzei cu dosarul nr. x/2019 al aceleiași instanțe.

2.1. Prin sentința civilă nr. 365 din 27 ianuarie 2021, Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. S.A., invocată de către aceasta; a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la prevederile art. 107, art. 113 și art. 116 C. proc. civ., instanța a reținut că reclamantul, cu rea-credință, a menționat în calitate de pârâtă B. S.A., doar cu scopul de a atrage o competență a instanțelor pe care a considerat-o ca fiindu-i favorabilă având în vedere că executarea sa silită a început în 2012, creditul fiind declarat scadent anticipat ca urmare a neachitării ratelor.

Totodată, reclamantul a afirmat, cu rea-credință, contrar evidențelor depuse de către D. cu privire la încunoștințarea acestuia despre cesiunea intervenită, că a luat cunoștință despre această modificare doar din cadrul întâmpinării formulate de către B., în condițiile în care în luna mai 2016, cu mult anterior operării fuziunii dintre C. S.A. și B. S.A., contractul a fost cesionat pârâtei D. S.A., așa încât contractul său de credit nu a intrat niciodată în patrimoniul B. S.A., ci în cel al pârâtei D. S.A.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 4 București, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 4794 din 13 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării; a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în anul 2012 când a început executarea silită creditorul era C. S.A., iar notificarea cesiunii de creanță nu a ajuns la cunoștința reclamantului, motivul nelivrării și restituirii notificării fiind acela că nu a fost găsit nimeni la adresă pentru a semna.

Raportându-se la dispozițiile art. 124 C. proc. civ., a arătat că Judecătoria Cluj Napoca este instanța competentă a soluționa cererea principală, atât timp cât a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S.A., deși reprezenta o chestiune de apreciere și interpretare a probelor, în condițiile în care reclamantul a solicitat inclusiv restituirea sumelor percepute, în urma constatării caracterului abuziv al clauzelor, caz în care, calitate procesuală pasivă are atât banca, pentru sumele percepute anterior cesiunii, cât și cesionarul, prin cesiune transferându-se doar drepturile pe care cedentul le are în legatura cu creanța cedată.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În cauză, Înalta Curte reține că Judecătoria Cluj Napoca și Judecătoria Sectorului 4 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor legale care reglementează instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Astfel, Judecătoria Cluj Napoca a făcut aplicarea dispozițiilor art. 113 pct. 8 și a celor ale art. 116 C. proc. civ., apreciind că instanța competentă este cea în a cărei rază teritorială se află domiciliul consumatorului (reclamantul A.), în timp ce Judecătoria Sectorului 4 București a apreciat că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și calitatea părților în litigiu, în aplicarea dispozițiilor art. 124 C. proc. civ., instanța competentă este cea care a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a B. S.A.

Prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B. S.A., în calitate de succesoare în drepturi a creditoarei C., și D.., în calitate de cesionar, ca instanța să constatate caracterul abuziv al modalității de rambursare a creditului raportat la graficul de rambursare, a caracterului abuziv al unor clauze contractuale și obligarea pârâtelor la restituirea sumelor achitate în temeiul clauzelor atacate, împreună cu dobânda legală aferentă, la modificarea contractului și emiterea unui nou grafic de rambursare.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 129 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura", precum și cele ale alin. (3) al aceluiași articol, care stipulează că:

"În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".

Fiind vorba de o competență teritorială, prezintă interes norma de drept comun consacrată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia cererea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, precum și norma de competență alternativă prevăzută de art. 113 alin. (1) pct. 8 din același cod, față de obiectul și calitatea părților în litigiu, potrivit căruia în privința cererilor având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, competența aparține instanței domiciliului consumatorului.

Normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, dacă este vorba de cauze privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot dispune, cu excepția celor prevăzute de art. 117-121 C. proc. civ.

Pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

Relativ la cauza de față, se observă, mai întâi, că în circumstanțele în care pricina la primul termen de judecată din 07 octombrie 2020, la care părțile au fost legal citate, după parcurgerea procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, având nevoie de lămuriri pentru stabilirea competenței în contextul invocării excepției lipsei calității procesuale pasive a B. S.A., instanța inițial sesizată a acordat termen, în acest scop, la data de 13 ianuarie 2020, când a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale, în condițiile în care normele de competență aplicabile în cauză sunt de ordine privată, în cauză fiind dedus judecății litigiu privitor la drepturi de care părțile pot dispune.

Alegerea reclamantului între instanțele deopotrivă competente, potrivit textelor de lege menționate, manifestată prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Cluj Napoca în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei B. S.A., nu poate fi înlăturată de către instanță, raportat la caracterul de ordine privată al normelor de competență teritorială incidente, astfel încât, opțiunea reclamantului prin depunerea cererii la oricare dintre instanțele deopotrivă competente, determină în mod definitiv fixarea competenței în favoarea acelei instanțe.

În plus, având în vedere referirea Judecătoria Cluj-Napoca la formularea cu rea-credință de către reclamant a cererii de chemare în judecată și împotriva B. S.A., se apreciază că această instanță a avut în vedere ipoteza de la art. 112 alin. (2) din C. proc. civ., chiar dacă nu s-a raportat în mod explicit la această normă prevede astfel:

"(2) Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Așa fiind, rezultă că și în ipoteza chemării în judecată a unui pârât fictiv necompetența teritorială nu poate fi invocată de instanță din oficiu, ci numai de oricare dintre pârâții chemați în judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Cluj Napoca, secția civilă, este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2021.