ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 209/2026

Ședința publică din data de 18 februarie 2026

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 3 iunie 2021, sub nr. x/2021, modificată la 2 decembrie 2021, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar, C. S.R.L., D., E., Statul Român prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, UAT Comuna 23 august prin Primar și UAT Municipiul Mangalia prin Primar, prin care s-a solicitat obligarea pârâților C. S.R.L., D. și E. (în calitate de asociați ai pârâtei societăți C. S.R.L.) la plata contravalorii părților sociale care au aparținut defunctului debitor al reclamantelor - F. în cadrul C. S.R.L., către pârâtul Municipiul Constanța prin Primar, în calitatea acestuia de moștenitor al defunctului F. și obligarea pârâtului Municipiul Constanța prin Primar la plata către reclamante a sumei estimate de 240.000 euro; cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenire vacantă autentificat sub nr. x din 1 septembrie 2020 de G. și H., constatarea vacanței succesorale de pe urma debitorului defunct F., constatarea calității UAT Comuna 23 august prin Primar de moștenitoare a defunctului F.; în subsidiar, constatarea calității UAT Municipiul Mangalia prin Primar de moștenitoare a defunctului F.; în subsidiar, constatarea calității Statului Român, în principal, prin Ministerul Finanțelor Publice, în subsidiar, prin D.G.R.F.P. Galați, de moștenitoare a defunctului F., obligarea pârâților C. S.R.L., D. și E. la plata contravalorii părților sociale care au aparținut defunctului debitor al reclamantelor - F. în cadrul C. S.R.L., către pârâtul în privința căruia se va constata calitatea de moștenitor al defunctului F., obligarea pârâtului în privința căruia se va constata calitatea de moștenitor al defunctului F. la plata către reclamante a sumei estimate de 240.000 euro; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul Municipiul Constanța prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, și a invocat excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes. Același pârât a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenire vacantă autentificat sub nr. x din 1 septembrie 2020 de G. și H..

Pârâtele C. S.R.L. și E. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, ca lipsită de interes sau inadmisibilă, în privința capătului 1 de cerere, respectiv, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, în privința capătului 1 de cerere, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată. Aceleași pârâte au formulat întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâtul Municipiul Constanța prin Primar, prin care au solicitat admiterea cererii reconvenționale.

Pârâtul D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca lipsită de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pârâții Statul Român prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și UAT Municipiul Mangalia prin Primar au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Pârâtul UAT Comuna 23 august prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, în principal, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, respectiv, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 17 mai 2022 au fost calificate drept apărări de fond inadmisibilitatea și lipsa de interes, invocate de pârâți, și au fost unite cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active, respectiv pasive, invocate de pârâți.

Prin sentința civilă nr. 696 din 11 iunie 2024, Tribunalul Constanța, secția a II a civilă a respins excepțiile lipsei calității procesual active, respectiv pasive, invocate de către pârâți. A respins excepția lipsei de interes a pârâtului Municipiul Constanța prin Primar în formularea cererii reconvenționale, invocată de reclamante. A respins cererea de chemare în judecată, modificată, formulată de reclamantele A. și B.. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Municipiul Constanța prin Primar și a obligat în solidar reclamantele la plata sumei de 9.520 RON către pârâta C. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată. A obligat în solidar reclamantele la plata sumei de 2.000 RON către pârâtul D., reprezentând cheltuieli de judecată. A dispus cu privire la cererea de majorare onorariu expert.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel principal pârâtul Municipiul Constanța prin Primar, iar reclamantele A. și B. au formulat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 89/LP din 23 mai 2025, Curtea de Apel Constanța - secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a admis apelul principal formulat de Municipiul Constanța prin Primar. A admis apelul incident formulat de reclamantele A. și B.. A anulat sentința apelată și, evocând fondul, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiunea principală având ca obiect obligarea Municipiului Constanța la plata către reclamante a sumei de 240.000 euro. A admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. și a obligat pârâta C. S.R.L. la plata către pârâtul Municipiul Constanța a sumei de 94.412 RON, contravaloarea părților sociale pe care defunctul F. le deținea în cadrul societății C. S.R.L., conform ultimului bilanț contabil aprobat. A respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții D. și E.. A respins cererea de obligare a pârâtului Municipiul Constanța la plata către reclamante a sumei de 240.000 euro, ca inadmisibilă. A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul Municipiul Constanța prin Primar. A respins cererea subsidiară/alternativă formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța prin Primar, UAT Municipiul Mangalia prin Primar, UAT Comuna 23 august prin Primar și Statul Român prin DGRFP Galați. A dispus cu privire la cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei decizii pârâtul Municipiul Constanța prin Primar a formulat recurs principal, iar reclamantele A. și B. și pârâta C. S.R.L. au declarat recurs incident.

Prin memoriul de recurs, recurentul-pârât Municipiul Constanța prin Primar a solicitat casarea hotărârii atacate și a invocat, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac susține că în mod greșit instanța de apel a stabilit calitatea sa de moștenitor. Afirmă că, potrivit art. 5 C. civ., prevederile Regulamentului nr. 650/2012 au prioritate față de art. 2633 - art. 2636 C. civ.. Susține că dispozițiile art. 21 din Regulament sunt reflectate și în conținutul art. 2633 C. civ., conform căruia legea care guvernează succesiunea este legea statutului pe teritoriul căruia defunctul avea, la data morții, reședința obișnuită. Apreciază că, pentru determinarea reședinței, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere mai multe criterii, printre care și elementul de extraneitate. Susține că din interpretarea coroborată a art. 33 din Regulament, art. 2636, art. 1138, art. 1139 și art. 954 C. civ. rezultă că bunurile din moștenirea vacantă (părți sociale) vor fi preluate de statul pe teritoriul căruia sunt situate. Arată că defunctul a avut reședința în Comuna 23 august, unde se află și sediul societății la care a fost asociat și consideră că, față de aceste aspecte, recurentul nu ar fi putut dobândi calitatea de moștenitor. Apreciază că locul situării bunurilor (părți sociale), este sediul societății (Comuna 23 august), și nu locul înregistrării societății (ONRC Constanța).

Recurentul-pârât mai arată că nu a fost corect aplicate dispozițiile art. 202 și urm. din Legea nr. 31/1990, conform cărora, în cazul în care actul constitutiv nu prevede continuarea societății cu moștenitorii, aceștia din urmă au dreptul la contravaloarea părților sociale potrivit ultimului bilanț contabil aprobat. Afirmă că menționarea părților sociale în patrimoniul defunctului, deși acestea fuseseră repartizate între asociații rămași, confirmă caracterul nelegal al certificatului de moștenitor și lipsa calității procesuale pasive a recurentului-pârât.

Aceeași parte arată că au fost greșit interpretate și aplicate prevederile art. 1385 C. civ. referitor la condițiile acțiunii oblice deoarece nu există o creanță certă.

Recurentul-pârât Municipiul Constanța prin Primar a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident declarat, recurentele-reclamante A. și B. au solicitat casarea în parte a hotărârii atacate sub aspectul soluțiilor instanței de apel asupra inadmisibilității capătului de cerere în pretenții din acțiunea principală și sub aspectul admiterii acțiunii oblice în contradictoriu cu pârâții C. S.R.L. și Municipiul Constanța până la concurența sumei de 94.412 RON, cu menținerea celorlalte soluții și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarele căii de atac precizează că recursul vizează soluția instanței de apel asupra excepției inadmisibilității capătului de cerere în pretenții (capătul nr. 2 de cerere din acțiunea introductivă) și soluția asupra cuantumului sumei la plata căreia a fost obligată pârâta C. S.R.L. către Municipiul Constanța. Referitor la cea de a doua soluție, recurentele arată că instanța de apel a interpretat restrictiv prevederile art. 202 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 în sensul că nu a obligat pârâta C. S.R.L. la plata contravalorii părților sociale conform raportului de expertiză administrat în faza apelului, astfel cum reclamantele și-au precizat acțiunea. Afirmă că soluția instanței de apel contrazice interpretarea sistematică a textelor din Legea nr. 31/1990 și jurisprudența instanței supreme. Apreciază că situația este similară cu cea a asociatului retras sau exclus.

Referitor la prima soluție criticată, recurentele susțin că în mod eronat a fost admisă excepția inadmisibilității respectivului capăt de cerere deoarece art. 1561 C. civ. comportă și excepții, iar interesul formulării unui capăt de cerere direct împotriva succesorului, în speță Municipiul Constanța, este unul practic.

Recurentele-reclamante au indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin recursul incident formulat, recurenta-pârâtă C. S.R.L. a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că reclamantele nu au dovedit caracterul cert al creanței întrucât hotărârea penală pronunțată de instanța belgiană nu este suficientă pentru a demonstra existența creanței solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu atât mai mult cu cât reclamantele nu au răspuns la interogatoriu. Apreciază că instanța de apel nu a detaliat motivele care fundamentează caracterul cert al creanței și nici nu a explicat de ce a înlăturat susținerile instanței de fond.

Recurenta arată că nu au fost respectate prevederile art. 1560 C. civ. în ceea ce privește caracterul cert al creanței.

Recurenta-pârâtă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentele-reclamante și intimatele-pârâte UAT Municipiul Mangalia prin Primar și UAT Comuna 23 august prin Primar au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât. Intimata-pârâtă UAT Comuna 23 august prin Primar a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Constanța prin Primar, din cererea formulată nu se desprind critici care să poată fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere atunci când norma de drept material a fost încălcată sau greșit aplicată.

Prin memoriul de recurs sunt reluate argumentele din apel privind soluția de respingere a cererii reconvenționale formulate de pârâtul Municipiul Constanța, autorul căii de atac solicitând instanței să reanalizeze dacă au fost respectate dispozițiile Regulamentului UE nr. 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor și cele ale art. 2633 - art. 2636 (Moștenirea), art. 954 (Deschiderea moștenirii) și art. 1135 (Moștenirea vacantă) și urm. C. civ.

Recurentul-pârât nu formulează veritabile critici de nelegalitate întrucât nu contrazice statuările instanței de apel în sensul că motivele din cererea reconvențională ce vizeaza stabilirea statului competent în cazul moștenirilor cu element de extraneitate conform Regulamentului UE 650/2012 nu sunt relevante în cauză, "dat fiind că niciuna dintre părți nu a contestat identificarea Statului Român, în ceea ce privește competența și legea aplicabilă succesiunilor, ca fiind statul unde defunctul avea reședința obișnuită la data decesului."

Acesta se limitează la reluarea susținerilor din cererea de apel și afirmă, fără însă a demonstra, că locul situării bunurilor în sensul art. 1138 și urm. C. civ. nu poate fi Municipiul Constanța, ci este Comuna 23 august, unde se aflau sediul societății C. S.R.L. și reședința defunctului. Dincolo de aceea că aceste afirmații nu se raportează la temeiurile de drept pe care curtea de apel își sprijină considerentele, autorul căii de atac contestă un aspect de fapt, ce a fost deja stabilit de instanța devolutivă, și asupra căruia nu se mai poate reveni în recurs.

În aceeași măsură reprezintă un aspect factual și caracterul cert al creanței pe care o solicită reclamantele deoarece demersul de verificare pe care îl pretinde recurentul-pârât înseamnă o reevaluare a probatoriului și, implicit, o rejudecare pe fond a cauzei.

Reluarea în conținutul memoriului de recurs a argumentelor formulate pe calea apelului, cărora instanța de prim control judiciar le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, și contestarea unor chestiuni de netemeinicie nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Cu privire la recursurile incidente declarate de recurentele-reclamante A. și B. și de recurenta-pârâtă C. S.R.L., față de dispozițiile art. 491 raportat la art. 472 C. proc. civ., potrivit cărora recursul incident rămâne fără efect dacă recursul principal este respins pentru motive care nu implică cercetarea fondului și având în vedere soluția de anulare a recursului declarat de pârâtul Municipiul Constanța prin Primar, instanța supremă urmează a constata ca rămase fără efect recursurile incidente.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 496 alin. (1) teza a III-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Constanta prin Primar împotriva deciziei civile nr. 89/LP din 23 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța - secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți, iar în temeiul art. 491 raportat la art. 472 și la art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va constata ca rămase fără efect recursurile incidente declarate de recurentele-reclamante A. și B. și de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Față de soluția de anulare a recursului principal și față de soluția prin care au fost constatate ca rămase fără efect recursurile incidente, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentele- A. și B. la plata către intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna 23 august prin Primar a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.050 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul principal declarat de recurentul-pârât MUNICIPIUL CONSTANTA PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 89/LP din 23 mai 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța - secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Constată ca rămase fără efect recursurile incidente declarate de recurentele-reclamante A. și B. și de recurenta - pârâtă C. S.R.L. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele-reclamante A. și B. la plata către intimata-pârâtă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA 23 august PRIN PRIMAR a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.050 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2026.