ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 208/2026

Ședința publică din data de 18 februarie 2026

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 643/F din 4 decembrie 1997, pronunțată în dosarul nr. x/1997, Tribunalul Ialomița a anulat cererea formulată de reclamanta Remarc S.A., în contradictoriu cu pârâta C.N.M. Navrom S.A. Constanța, ca insuficient timbrată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 1085 din 3 iulie 1998, pronunțată în dosarul nr. x/1998, Curtea de Apel București - secția Comercială a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea fondului la aceeași instanță.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta C.N.M. Navrom S.A. Constanța, solicitând modificarea hotărârii atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția Comercială sub nr. x/1998.

În esență, autoarea căii de atac arată că instanța de apel ar fi trebuit să verifice dacă tribunalul și-a îndeplinit obligația de a stabili în mod corect taxa judiciară de timbru, față de faptul că reclamanta și-a micșorat cuantumul pretențiilor.

La termenul de la 27 aprilie 1999, Înalta Curte de Casație și Justiție - secția Comercială a suspendat judecata recursului în temeiul art. 31 din Legea nr. 64/1995, față de faptul că prin sentința civilă nr. 339 din 1 martie 1999, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/1998, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului față de pârâta C.N.M. Navrom S.A. Constanța.

Prin încheierile din 20 iunie 2001, 2 decembrie 2003, 8 iunie 2005, 18 ianuarie 2006, 8 noiembrie 2006, 20 iunie 2007, 5 martie 2008, 26 noiembrie 2008, 14 octombrie 2009, 6 octombrie 2010, 20 aprilie 2016 și 21 februarie 2018 a fost menținută măsura suspendării până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/1998

Potrivit referatului din 20 ianuarie 2026 întocmit conform dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. o) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 3243 din 22 decembrie 2022, s-a constatat că sentința nr. 882 din 24 iulie 2025, prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței recurentei-pârâte, a rămas irevocabilă, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 15/I din 3 decembrie 2025, motiv pentru care a fost stabilit termen la 18 februarie 2026.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință, reține următoarele:

Potrivit art. 41 C. proc. civ. din 1865, "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". Per a contrario, nu poate fi parte într-un proces civil persoana care nu are capacitate procesuală de folosință întrucât a fost radiată, cum este cazul în speță.

Capacitatea procesuală de folosință este acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual; sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință este nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură săvârșite după momentul încetării capacității de folosință.

Radierea societății recurente are drept consecință lipsirea persoanei juridice de a avea drepturi și obligații, reprezentând capacitatea de folosință, precum și de capacitatea de a exercita aceste drepturi și obligații, adică de capacitatea de exercițiu.

Condiția existentei capacității procesuale de folosință trebuie să se verifice nu numai în legătură cu cererea de chemare în judecată, la momentul introducerii acțiunii, ci pe tot parcursul procesului, inclusiv în cazul exercitării unei căi de atac.

În cauză, se constată că recurenta-pârâtă a fost radiată prin sentința nr. 882 din 24 iulie 2025, prin care Tribunalul Constanța a dispus închiderea procedurii insolvenței, rămasă irevocabilă, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 15/I din 3 decembrie 2025, astfel că această parte nu mai are capacitate procesuală de folosință la momentul soluționării prezentului recurs.

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii).

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. din 1865, coroborate cu prevederile art. 41 alin. (1) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C.N.M. Navrom S.A. Constanța, prin lichidator judiciar A. și prin mandatar lichidator B., împotriva deciziei civile nr. 1085 din 3 iulie 1998, pronunțate de Curtea de Apel București - secția Comercială, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C.N.M. NAVROM S.A. CONSTANȚA, prin lichidator judiciar A. și prin mandatar lichidator B., împotriva deciziei civile nr. 1085 din 3 iulie 1998, pronunțate de Curtea de Apel București - secția Comercială, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2026.