ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4525/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 21 decembrie 2004, reclamanta SC A. SRL București, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA Neptun a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de 4.946.268.122 lei, reprezentând aplicarea indicelui de inflație pentru suma datorată de către pârâtă. În susținerea cererii, reclamanta a susținut că pârâta îi datorează suma de 670.034.800 lei, sumă stabilită prin sentința civilă nr. 1502 din 11 aprilie 1997, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială. Cum hotărârea invocată nu a fost executată de către pârâtă.

Între părți s-a purtat un nou litigiu, soluționat irevocabil prin decizia comercială nr. 1567 din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, prin care pârâta a fost obligată la plata sumei de 14.221.758.102 lei, reprezentând debitul restant la care a fost aplicat indicele de inflație până la 31 decembrie 2001, astfel că, suma pretinsă astăzi reprezintă în fapt actualizarea aceleiași datorii. Prin sentința civilă nr. 204/ COM din 25 ianuarie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului, instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru. Împotriva sentinței de fond a declarat apel reclamanta SC A. SRL București.

Prin decizia nr. 77/ COM din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul, a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării fondului. Instanța de apel a analizat criticile aduse sentinței de fond ce vizau greșita aplicare a dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, în raport de ordinul de plată din 20 decembrie 2004 aflat la dosarul cauzei și, a reținut că în mod eronat instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile legale sus citate și, pe cale de consecință, greșit a dispus admiterea excepției netimbrării acțiunii în condițiile în care dovada privind plata taxelor de timbru se afla la dosarul cauzei la data pronunțării sentinței.

Împotriva deciziei din apel, a declarat recurs pârâta SC N.O. SA Neptun invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat ca în fond, după admiterea recursului menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond. În dezvoltarea criticilor aduse de către recurentă se susține că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru în condițiile în care, din verificările efectuate, rezultă că, la dosarul cauzei nu se află documentul ce atestă plata taxei de timbru și timbrul judiciar. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că la dosarul de fond, pe cererea de chemare în judecată se află aplicat timbrul mobil în valoare de 60.000 lei, iar la același dosar, se află originalul O.P. din 20 decembrie 2004 ce atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 77.557.681 lei. Deși taxa de timbru era achitată odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, instanța de fond, citează reclamanta pentru termenul din 25 ianuarie 2005 (dosar fond) cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 75.552.000 lei și 50.000 lei timbru judiciar. Astfel, în mod corect instanța de apel a apreciat cu privire la greșita aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru, instanța de fond pronunțând sentința și aplicând sancțiunea anulării cererii cu neobservarea achitării taxelor de timbru.

Potrivit art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la termenul stabilit de către instanță în acest sens, de regulă primul termen de judecată. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Ori, în cauză se constată că reclamanta a achitat anticipat taxele de timbru, chiar la un nivel superior celui stabilit ulterior de către instanță, astfel încât criticile formulate de recurentă sunt nesusținute. Cum decizia din apel nu este susceptibilă de reformare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC N.O. SA Neptun, împotriva deciziei nr. 77/ COM din 4 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.