ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4525/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 21 decembrie 2004, reclamanta SC A. SRL

București, în contradictoriu cu pârâta SC N.O. SA Neptun a solicitat instanței

ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei de

4.946.268.122 lei, reprezentând aplicarea indicelui de inflație pentru suma

datorată de către pârâtă.

În susținerea cererii, reclamanta a

susținut că pârâta îi datorează suma de 670.034.800 lei, sumă stabilită prin

sentința civilă nr. 1502 din 11 aprilie 1997, pronunțată de Tribunalul

București, secția comercială.

Cum hotărârea invocată nu a fost

executată de către pârâtă. Între părți s-a purtat un nou litigiu, soluționat

irevocabil prin decizia comercială nr. 1567 din 21 octombrie 2003 a Curții de

Apel București, secția a VI-a comercială, prin care pârâta a fost obligată la

plata sumei de 14.221.758.102 lei, reprezentând debitul restant la care a fost

aplicat indicele de inflație până la 31 decembrie 2001, astfel că, suma

pretinsă astăzi reprezintă în fapt actualizarea aceleiași datorii.

Prin sentința civilă nr. 204/ COM

din 25 ianuarie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a anulat ca

netimbrată acțiunea reclamantului, instanța de fond făcând aplicarea dispozițiilor

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru.

Împotriva sentinței de fond a

declarat apel reclamanta SC A. SRL București.

Prin decizia nr. 77/ COM din 4

aprilie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis apelul, a anulat

hotărârea apelată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării

fondului.

Instanța de apel a analizat

criticile aduse sentinței de fond ce vizau greșita aplicare a dispozițiilor art.

20 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 146/1997, în raport de ordinul de plată

din 20 decembrie 2004 aflat la dosarul cauzei și, a reținut că în mod eronat

instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile legale sus

citate și, pe cale de consecință, greșit a dispus admiterea excepției

netimbrării acțiunii în condițiile în care dovada privind plata taxelor de

timbru se afla la dosarul cauzei la data pronunțării sentinței.

Împotriva deciziei din apel, a

declarat recurs pârâta SC N.O. SA Neptun invocând motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat ca în fond, după

admiterea recursului menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.

În dezvoltarea criticilor aduse de

către recurentă se susține că, în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu

sunt aplicabile în speță dispozițiilor art. 20 alin. (1), (2) și (3) din Legea

nr. 146/1997, privind taxele de timbru în condițiile în care, din verificările

efectuate, rezultă că, la dosarul cauzei nu se află documentul ce atestă plata

taxei de timbru și timbrul judiciar.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate.

Examinând actele și lucrările

dosarului, se constată că la dosarul de fond, pe cererea de chemare în judecată

se află aplicat timbrul mobil în valoare de 60.000 lei, iar la același dosar,

se află originalul O.P. din 20 decembrie 2004 ce atestă plata taxei judiciare

de timbru în cuantum de 77.557.681 lei.

Deși taxa de timbru era achitată

odată cu depunerea cererii de chemare în judecată, instanța de fond, citează

reclamanta pentru termenul din 25 ianuarie 2005 (dosar fond) cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în sumă de 75.552.000 lei și 50.000 lei timbru

judiciar.

Astfel, în mod corect instanța de

apel a apreciat cu privire la greșita aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 20

alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru, instanța de fond

pronunțând sentința și aplicând sancțiunea anulării cererii cu neobservarea

achitării taxelor de timbru.

Potrivit art. 20 alin. (1), (2) și (3)

din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat sau până la

termenul stabilit de către instanță în acest sens, de regulă primul termen de

judecată.

Neîndeplinirea obligației de plată

până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Ori, în cauză se constată că

reclamanta a achitat anticipat taxele de timbru, chiar la un nivel superior

celui stabilit ulterior de către instanță, astfel încât criticile formulate de

recurentă sunt nesusținute.

Cum decizia din apel nu este

susceptibilă de reformare, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va da

eficiență dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va

respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC N.O. SA Neptun, împotriva deciziei nr. 77/ COM din 4 aprilie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, ca nefondat.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2005.